Fiecare dintre noi simţim cum timpul se comprimă, clipele şi zilele se succed cu o iuţeală ameţitoare, ca şi cum am fi cuprinşi de un vârtej din mijlocul căruia nu ne mai putem desprinde. Există însă unele momente importante din viaţa noastră, în care se cuvine să lăsăm totul, să ne smulgem din acel vârtej, să întrerupem orice activitate şi să facem un bilanţ al realizărilor, pentru a ne aminti cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Pentru oameni, aceste momente sunt două: aniversarea şi onomastica sau ziua numelui. Dar acestea se pot sărbători şi pentru o localitate, fie ea în aparenţă neînsemnată, cu atât mai mult cu cât certificatul ei de naştere sau atestarea documentară este semnată de unul dintre cei mai mari voievozi ai Ţării Româneşti, Mircea, numit cel Mare pentru faptele sale de glorie, şi cel Bătrân pentru înţelepciunea şi bunătatea sufletului său (1386-1418).
Acest mare domnitor, atras de frumuseţea locului numit Nucet de pe malul drept al bătrânului Alutus, va zidi aici o mănăstire, concepută şi ca necropolă domnească şi cunoscută sub numele de Cozia, împrumutat de la muntele din vecinătate (1668 m). Ea avea să fie sfinţită la 18 mai 1388, de praznicul Sfintei Treimi, de către Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care a reorganizat monahismul din Oltenia şi care este prăznuit de Biserica noastră cu mare cinste, la 26 decembrie, în fiecare an, adică a doua zi de Crăciun. La numai două zile de la acest măreţ şi sfânt eveniment, voievodul Mircea cel Bătrân, gândindu-se la cele necesare traiului şi la bunul mers al obştii monahale a Coziei, care-l avea în fruntea sa pe ieromonahul Chir Gavriil, ucenicul Sfântului Nicodim de la Tismana, avea să emită un hrisov, la 20 mai 1388, cuprinzând daniile făcute de domnitor sfintei mănăstiri, între care „la Râmnic, o moară” şi „satul de lângă mănăstire numit Călimăneşti”. Iată, aşadar, că acest document reprezintă certificatul de naştere sau de atestare istorică pentru aceste două localităţi importante ale judeţului nostru, Călimăneşti şi Râmnic.
La acest important ceas aniversar, oficialităţile şi forurile culturale ale celor două localităţi au organizat simpozioane pe teme de istorie, lansări de cărţi, concursuri sportive, expoziţii de creaţii literare publicate în diverse volume, proiecţii de imagini din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat de zilele noastre. Ne vom opri la unul din evenimentele premergătoare datei de 20 mai 2013, încadrat în programul de manifestări „Călimăneşti – 625. 20 mai – 1388 – 20 mai 2013” şi care a avut loc vineri, 17 mai 2013, la Biblioteca Orăşenească „A. E. Baconsky” din Călimăneşti. Organizat sub genericul „Călimăneşti şi oameni ai săi”, medalionul aniversar „Gheorghe Mămularu la 80 de ani” ne-a dat marea şansă de a cunoaşte viaţa şi faptele unui adevărat Om născut pe aceste meleaguri, care a fost în acelaşi timp medic şi personalitate culturală, ambasador al staţiunii balneoclomaterice Călimăneşti şi al istoriei locale în ţară şi în întreaga lume.
Născut la 24 aprilie 1933 în această străveche aşezare, binecuvântată de Dumnezeu cu bogate izvoare naturale dătătoare de sănătate, declarată oraş în 1927 şi numită pe drept cuvânt, de marele cărturar Nicolae Iorga, „Sinaia Vâlcii”, Gheorghe Mămularu a dat curs chemării pe care i-a făcut-o Creatorul, şi anume aceea de a-şi pune inteligenţa, priceperea şi întreaga viaţă în slujba semenilor, prin minunata profesie de medic. Şi trebuie să subliniem, aceasta este într-adevăr o chemare sau o misiune specială, care implică o mare responsabilitate pentru cel care o îmbrăţişează. Dacă preotul, care se îngrijeşte de sufletele oamenilor, depune un jurământ la începutul slujirii sale, sau judecătorul, care împarte dreptatea, făgăduieşte că o va face în numele Domnului, la fel şi medicul, depunde jurământul lui Hipocrate, supranumit „părintele medicinii”, prin care arată că îşi va dărui întreaga fiinţă salvării vieţii. S-a specializat în balneofizioterapie, activând ca medic mai întâi în staţiunea balneară Govora şi apoi în staţiunea Călimăneşti-Căciulata, unde şi-a adus o importantă contribuţie la înfiinţarea Clinicii de Balneologie din Călimăneşti, alături de profesorul Stelian Dumitrescu.
Medalionul aniversar a reunit oameni de cultură din diverse domenii, colaboratori, prieteni, persoane care l-au cunoscut indirect, pe calea scrisului, care l-au preţuit şi i-au conturat portretul moral şi profesional medicului Gheorghe Mămularu la cei 80 de ani împliniţi. Au fost prezenţi şi au luat cuvântul: dr. Florinel Constantinescu, primarul oraşului Călimăneşti, prof. dr. Gheorghe Dumitraşcu, secretar general al Forumului Cultural din Râmnicu Vâlcea, părintele Nicolae State-Burluşi, directorul Editurii Bunavestire, bibliotecar Georgeta Tănăsoaica, sociolog Ligia Rizea, ing. dr. Mihai Sporiş, prof. Carmen Damaş, ing. poet Petre Cichirdan, ing. Grigore Arnăutu, înv. Cheran Floricica, jurist Constantin Mihăilă, întrunirea, având ca moderator pe scriitoarea Fenia Driva, preşedinte al Forumului Cultural Călimăneşti.
Sintetizând cele rostite de vorbitori, realizările medicului Gheroghe Mămularu se pot grupa pe trei planuri, la fel de importante în viaţa socială: familial, profesional şi cultural. Trăsăturile sale de caracter, care îşi fac ecou în toate aceste realizări, sunt: modestia, setea de cunoaştere, însoţită de generozitatea de a dărui tot ce a acumulat, profesionalism, cinste, corectitudine, demnitate, apropierea de sufletul semenului său, într-un cuvânt – un om de o mare omenie.
Pe planul vieţii de familie, sărbătoritul nostru se poate mândri că a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o soţie din cele mai minunate, Pansela, medic în Staţiunea Călimăneşti-Căciulata, model pentru toţi medicii care sunt femei, şi cu un băiat, George, care a devenit tot medic, în 1990. Familia înseamnă echilibru, înseamnă mediul în care există comuniune şi iubire, după modelul treimic, de unde aceste calităţi trebuie să se reverse în afară, în relaţiile cu semenii. Ea asigură şi alimentează reciproc energiile creatoare ale celor doi soţi, mai ales atunci când aceştia au aceleaşi preocupări intelectuale.
Pe planul profesiunii de medic, realizările domniei sale sunt indiscutabile şi multiple. Acestea sunt rodul a mii de ore de studiu petrecute în bibliotecă, ajungând astfel un medic desăvârşit în domeniul balneologiei. A participat la numeroase reuniuni ştiinţifice, a organizat simpozioane la Călimăneşti, a publicat sute de articole şi studii de specialitate în diverse reviste („Viaţa medicală”, „Clujul medical”, „Timişoara medicală”, „Dermato-venerologia”, „Pediatria” ş.a.), abordând subiecte de interes general şi venind în ajutorul bolnavilor cu diverse soluţii.
Dar activitatea sa ştiinţifică a depăşit graniţele profesionale. Iubind foarte mult locurile în care s-a născut şi a trăit, el a încercat să pună în valoare tot ce au Călimăneştii mai bun, contribuind la cunoaşterea şi afirmarea valorilor culturale ale acestei localităţi. Rezultat al cercetărilor prin arhive şi al muncii de documentare vor fi cărţi, precum: „Din trecutul Mănăstirii Cozia” sau „Vâlcea. Ghid turistic”, în calitate de coautor, precum şi zeci de articole de beletristică, cultură generală şi informare turistică publicate în „Informaţia zilei” (Râmnicu Vâlcea), „Jurnalul de Vâlcea”, „Renaşterea”, revistă a Arhiepiscopiei Râmnicului, „Magazin”, „România pitorească”, „Studii vâlcene”, „Buridava”, „Tribuna”, „Telegraful român” şi multe altele. Toate aceste colaborări la reviste de cultură presupun dorinţa de informare, pasiunea pentru istorie, sete de cunoaştere, de a deveni un intelectual cu o vastă cultură, pe care să o pună în slujba celorlalţi. „Citind subiectele pe care le aborda în presă, remarca Mihai Sporiş, m-am îndrăgostit de Călimăneşti!”. La rândul său, Petre Cichirdan, în calitate de director al publicaţiilor „Cultura Vâlceană” şi „Povestea Vorbii 21”, a avut cuvinte de apreciere în ce priveşte calitatea informaţiilor oferite de sărbătorit cititorilor săi: „Doctorul Mămularu a scris în fiecare număr din „Cultura Vâlceană”. Sunt materiale ale lui care nu se găsesc nicăieri. Povesteşte lucruri incredibile, pe care nu le mai cunoaşte nimeni. Sunt mai deştept, mai imbogăţit sufleteşte după ce transcriu un material alcătuit de dr. Mămularu. Cele aşternute de el pe hârtie se regăsesc în realitate, în istoria locală”.
Toţi vorbitorii au avut cuvinte de apreciere la adresa acestei personalităţi de excepţie a oraşului Călimăneşti, care şi-a identificat viaţa cu destinele medicale ale staţiunii, făcând din aceasta şi o oază de cultură.
În încheiere, sărbătoritul a rostit aceste cuvinte: „ziua de astăzi e o zi măreaţă pentru mine, e o aniversare nu prea obişnuită, pentru că am ajuns la vârsta de 80 de ani. Mulţumesc pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-aţi adresat şi pentru aprecierile referitoare la activitatea mea de peste patruzeci de ani. Mulţumesc părinţilor mei, soţiei şi fiului meu pentru că m-au sprijinit în activitatea şi în realizările mele”. În semn de preţuire, Forumul Cultural al Râmnicului i-a acordat o Diplomă de excelenţă, semnată de prof. univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăieşti, în calitate de preşedinte, şi de Gheorghe Dumitraşcu, secretar general al Forumului, cu următorul conţinut: „Se acordă domnului dr. Gheorghe Mămularu, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări, pentru o viaţă pusă în slujba sănătăţii oamenilor şi, deopotrivă, a cercetării ştiinţifice”.
