Se ştie că Vâlcea este o vatră străveche de spiritualitate, care are contribuţii remarcabile la dezvoltarea culturii naţionale şi universale. De aici s-au ridicat oameni de mare valoare care s-au afirmat în domeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii, artei, sportului etc., printre care se numără şi Dinu Săraru, unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri şi dramaturgi contemporani. Fiul învăţătorului Costică Săraru, locotenent care a murit pentru patrie şi al Corneliei Săraru, talentatul scriitor şi om de cultură s-a născut pe 30 ianuarie 1932 la Râmnicu Vâlcea. A urmat cursurile liceale la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” din oraşul natal şi a absolvit Facultatea de Ziaristică din Bucureşti. Este consacrat ca prozator, cronicar dramatic, jurnalist, om de teatru şi de film, fiind una din figurile cele mai marcante din lumea scriitorilor şi teatrului românesc din perioada postbelică. Cariera sa este una de succes. În perioada 1950-1960 a fost redactor la Radiodifuziunea Română, apoi secretar general de redacţie la revista „Secolul 20”, jurnalist la „Scânteia Tineretului”, secretar general de redacţie la revista „Luceafărul”, şef al publicaţiilor Televiziunii Române, redactor şef adjunct şi redactor şef al Redacţiei Culturale a TVR, iar din 1977 s-a dedicat teatrului. A fost director al Teatrului Mic, creator al Teatrului Foarte Mic din Capitală şi director al Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001-2004), nutrind un real interes faţă de dramaturgia de valoare. În această calitate a programat spectacole de mare audienţă la public, inclusiv la Râmnicu Vâlcea.
A debutat în proza scurtă în anul 1961, iar în 1962 a obţinut premiul revistei „Luceafărul” pentru critică. Ne vom referi la câteva din scrierile sale. A debutat editorial în anul 1966, cu volumul de critică teatrală „Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, iar în 1973 a publicat „Al treilea gong”.
„Dinu Săraru şi-a definit prezenţa în proza noastră prin pasiunea cu care spune lucruri noi, prin privirea sa scrutătoare asupra sufletului omenesc, prin felul său original prin care s-a apropiat de cititori” (Valeriu Râpeanu). Romanele sale au o evidentă tentă socială, fiind bine receptate de cititori şi de critica de specialitate, scriitorul dovedind un rafinat şi acut simţ al observaţiei, o stăpânire deplină a mijloacelor de expresie, „ştiind să mânuiască tehnica naraţiunii vii, antrenante, palpitante şi să dezbată cu profunzime drumul ţărănimii noastre” (V.R.).
Din Trilogia ţărănească a publicat, în anul 1974, „Nişte ţărani”, roman de inspiraţie rurală, în care evocă transformările satului oltenesc după cel de-al doilea război mondial, până la cooperativizarea agriculturii. Aici modul tradiţional de convieţuire se confruntă, în mod dramatic, cu noile realităţi, încă neînţelese. Romanul a fost ecranizat cu titlul „Vânătoarea de vulpi”, în 1980 şi dramatizat la Teatrul Mic, în 1981. În 1993 a publicat „Iarba vântului”, iar în 1997 „Crimă pentru pământ” dramatizat şi pus în scenă în 2002-2003, la Teatrul Naţional din Bucureşti.
În 1976 a apărut la Editura Eminescu, „Clipa”, un roman-dezbatere, care urmăreşte destinul comunistului Dumitru Dumitru. Critica îl apreciază ca fiind un roman politic, polemic, realist, un roman-meditaţie, în care întâlnim o altă lume, alţi eroi, alte probleme, toate tratate cu aceeaşi gravitate, dar cu acelaşi farmec al povestirii, cu aceeaşi supleţe şi acelaşi ritm dinamic ce caracterizează opera lui Dinu Săraru.
În cadrul trilogiei Dragostea şi Revoluţia au văzut lumina tiparului romanele: „Toamna roşie”, ecranizat în 1983, „Cei care plătesc cu viaţa” şi „Speranţa”. În 2004 a publicat „Ciocoii noi cu bodyguard”, ecranizat în 2007 de regizorul Şerban Marinescu, cu titlul „Ticăloşii”.
„Ultimul bal la Şarpele Roşu” este un roman captivant, de sine stătător, cu inserţii autobiografice, dar poate fi considerat şi o continuare a volumului „Ciocoii noi cu bodyguard”. În această carte autorul portretizează super-ciocoi patibulari ai vremurilor noastre. Fără îndoială, opera sa literară transmite emoţie şi poartă o amprentă autobiografică.
Dinu Săraru a colaborat la cele mai prestigioase publicaţii literare şi culturale din România, fiind director fondator al unor reviste cum sunt Noi – 1990; Clipa – 1991 şi 2008; Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti – 1993, cât şi coordonator de proiecte culturale. Este preşedinte fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani” şi iniţiator-organizator al Festivalului Naţional Eco-Etno-Folk-Film, care se desfăşoară anual la Slătioara, unde a înfiinţat şi Muzeul Ţăranului Român. În semn de recunoaştere a activităţii sale prodigioase a primit numeroase premii şi distincţii, dintre care menţionăm: Premiul Academiei Române pentru romanul „Nişte ţărani”, premiul pentru scenariul cinematografic „Clipa”, premiul „Mihai Eminescu” pentru „Iarba Vântului”, premiul „Liviu Rebreanu” pentru „Crimă pentru pământ”, precum şi Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler.
Am avut plăcerea să-l cunosc pe scriitorul Dinu Săraru, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori contemporani, în anii ’70, când lucra la Televiziunea Română. Întotdeauna i-am admirat puterea de creaţie, deschiderea faţă de valorile autentice, dragostea de ţară şi de oameni, veneraţia pentru familie, spontaneitatea etc. Deşi prin forţa împrejurărilor a venit în contact cu autorităţile fostului regim politic de dinainte de 1989 a repudiat obedienţa şi şi-a păstrat verticalitatea. L-a legat o prietenie adevărată de economistul Gheorghe Stoica, fost prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean Vâlcea, originar din comuna Stroeşti, un om destoinic, serios, care s-a remarcat prin contribuţiile aduse la dezvoltarea judeţului nostru. Fire vulcanică, Dinu Săraru a spus întotdeauna, cu mult curaj, ceea ce a gândit şi simţit şi a criticat fără menajamente disfuncţiile din viaţa societăţii. Îmi amintesc că avea o rubrică permanentă în revista „Flacăra” a poetului Adrian Păunescu intitulată „Opinia unui alegător”, în care lua atitudine publică faţă de unele erori şi abuzuri ale autorităţilor. Şi în prezent manifestă aceeaşi vehemenţă afirmând că au fost marginalizate marile valori, că au apărut jupuitorii de bronz de pe statuile naţionale, canaliile, şi e mult mai gravă bătălia, mai mare rezistenţa lor, iar drama este că tot noi trebuie să rezolvăm aceste probleme. „Ni s-au luat memoria, reperele, idealurile pentru care s-au produs sacrificiile, nu mai avem istorie, biografie, am pierdut valorile mari, o mare parte din tradiţii. Soluţia este să ne recăpătăm memoria care ne-a fost furată, să ne redobândim verticalitatea” – afirma Dinu Săraru.
A fost ancorat permanent în viaţa spirituală a ţării. Toată viaţa a iubit cu ardoare Râmnicul şi a avut multe iniţiative care au vizat, mai ales, dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului său de suflet, căruia i-a dedicat cartea „Râmnicul meu”. În Râmnicu Vâlcea a participat la numeroase manifestări literare, istorice, culturale şi sportive. Apreciindu-i contribuţia la dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului, Consiliul Local i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea. De asemenea Forumul Cultural al Râmnicului i-a conferit, în anul 2002, titlul de membru de onoare al acestei asociaţii, care s-a afirmat în viaţa cultural-ştiinţifică a judeţului şi a ţării. Scriitorul a fost atras în permanenţă de viaţa satului, de Slătioara, care conform propriilor mărturisiri reprezintă „purgatoriul meu, cea mai curată oglindă a zbuciumului meu … şi leacul meu”. La activităţile organizate de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani” a atras figuri proeminente din diferite domenii: academicieni, scriitori, poeţi, regizori, artişti, slujitori ai Sfântului Altar etc., iar premiile pe care le acordă anual Fundaţia şi revista „Clipa” promovează şi stimulează valorile autentice.
Incontestabil, Dinu Săraru este o personalitate de anvergură care aduce contribuţii notabile la dezvoltarea vieţii spirituale a ţării, a judeţului, iar noi vâlcenii ne mândrim cu aceste valori, cu cei care le creează şi le promovează.
La sfârşitul lunii ianuarie 2013 maestrul Dinu Săraru a împlinit respectabila vârstă de 81 de ani. Pe 01 Februarie 2013, Primăria Râmnicului l-a sărbătorit în sala Art Gallery-Grand Hotel Sofianu, cu un program artistic festiv, unde primarul Emilian Frâncu i-a înmânat placheta „Râmnicul meu”, o distincţie care se acordă în semn de apreciere oamenilor de cultură, cercetătorilor, specialiştilor, care au contribuit la afirmarea oraşului în ţară şi în lume. Astfel scriitorul Dinu Săraru a devenit prima personalitate care a primit această distincţie. Cu acest minunat prilej îi urăm viaţă lungă, multă sănătate şi îl asigurăm de întreaga noastră preţuire şi consideraţie.
