O istorie, o legendă deja, minunea a avut loc. Leyah, Magdalena, Diana, Marica, a cântat la Râmnicu Vâlcea și sala a ovaționat. Unii au plâns, niciodată nu au trăit asemenea clipe. Emoții chiar în fața poeziei de mulți neînțeleasă, în limba engleză, în fața muzicii noi, camerală, simfonic și pop, au produs lacrimi de fericire într-o sală minunată de teatru trasformată pentru câteva minute, chiar ore, într-un tărâm feeric, al speranței… Este menirea Magdalenei, Leyah, să întoarcă lumea asta a noastră de la isteria societății, străzii, telefoniei mobile, facebook-ului, înspre nemuritoarea artă a poeziei și muzicii, împreună! Muzica cultă și muzica pop, împreună! Bateria de tobe împreună cu cvartetul de coarde…și totul, într-un neașteptat final, copleșitor ca după o uvertură la opera Parsifal… Concertul a început fix la ora 19:00 la Sala Mare a Teatrului „Anton Pann” și s-a sfârșit, atunci când am plecat noi, aproape de ora 22:00, în noapte, după o oră și ceva de muzică excepțională, despre viață, muzică adevărată! Dumnezeule, în urmă cu șase ani, în București, în Piața Constituției, a avut loc megaspectacolul de teatru „Vlaicu Vodă” și atunci ne-a încântat formația de muzică veche care a cântat înainte și pe toată durata piesei, asigurând fondul sonor, și care ne-a amintit, am recitit în memorie, de cartea lui Iosiv Sava „Istoria muzicii în date” în care am aflat de spectacolele din timpul lui Vlaicu Vodă, care erau repetate la marile curți imperiale din Europa medievală!…și, în care, carte, spre cinstirea lui, a neamului lui Basarab Întâiul, apare și numele lui Modest Cichirdan! A fost momentul de vârf (un melos părând a fi asemănător celui de acum 600 de ani) al Cvartetului Symphactory Strings (fără solistă) dar mai ales cântecul acesteia, compoziție proprie, „Ielele”… Astăzi, la Teatru Anton Pann, Magdalena Diana Marica, deacum vestita Leyah, a semnat acest monument de artă adevărată, muzical, acest spectacol în care muzica și poezia au dat naștere unui nou concept. Artă totală! De ce nu, a interpretului total: voce și pian, acompaniat clasic și modern, care scrie poezie, compune muzică de cameră într-o companie de sunet și proiecție, minunată combinație, cu baterie de tobe, cu ghitară bas și computer! Cine să se fi așteptat la așa ceva. Sinestezism și sincronism, provocând în frumoasa sală a teatrului vâlcean o adevărată revelație, chiar revoluție. O nouă muzică… Să uităm toți de ce se întâmplă într-o țară strivită de frică, de pandemie, de războaie la ușă! Să uităm de explicațiile false, arțăgoase ale schimbărilor climatice. Pe scena din Râmnicu Vâlcea, ei, artiștii din seara respectivă au demonstrat că viața a fost și este atât de frumoasă! Da, așa este, Leyah este un monument, ea și colegii ei de pe scenă, văzuți și nevăzuți, care au creat minunatul ambient din această zi memorabilă. Indiferent de caracter și ureche muzicală, de cunoștințe în arta video și sonoră, întreaga suflare din sală a respirat în acest nou concept psiho artistic social și ecologic: totul pentru artă, totul pentru pace, totul pentru om și biocenoza sa. Omenirea nu poate exista fără oameni adevărați, pozitivi. Fără omul spiritual. Atenție, pe aici nu se trece (au strigat cei din 1917, 18…)! Ieri la Craiova, astăzi la Râmnicu Vâlcea, Leyah a pus o barieră în cultura română. Da, ori suntem totali în ceea ce facem, ori mai bine nu existăm! În această seară de 04 oct. 2024, mijloc de toamnă, Magdalena (iubim foarte mult numele acestei minunate sfinte, care a vrut să-l atingă pe Iisus Christos și acesta i-a spus: „Nu te atinge de mine, încă nu m-am suit la Tatăl meu!”), cu o voce extraordinar de inteligentă și naturală, între maximul și minimul celebrului canto academic, ne-a dus departe mai sus de Wagner și peste liedul schubertian, ne-a dăruit o pace, o libertate pe care până acum vâlcenii și craiovenii nici nu le visaseră! Muzica ei, voce, text și portativ cu pian, a fost fără pereche! În acest imperiu dintotdeauna muzical, Magdalena se roagă la Dumnezeul Frumosului. Aproape se tânguie să salveze omenescul, omul adevărat. Muzica ei pare sacră și surprinde estetic pe toți iubitorii de frumos indiferent de vârstă. Da, acest lucru este minunat. Avem plăcerea și curajul să spunem că o ascultăm mai mult ca pe alții de pe orice meridian și din orice catedrală a lumii…Muzica ei este, crează, o nouă dimensiune a omenescului contemporan!…Leyah se roagă la ceruri, la cum să-l găsim, să-l definim pe omul pozitiv al timpului nou! Este muzica copilăriei lui Wagner, Brucner, Strauss, mergând și mai departe, către Miriam, sora lui Moise și Aaron, care după ce au trecut evreii Marea Roșie s-a pus în fruntea convoiului și a jucat și a cântat acompaniindu-se cu o tamburină… Este candidă și tânără, dar reușește să atingă o coardă sonoră parcă desprinsă din Uvertura la opera Parsifal, lucrare atât de mult iubită de tatăl ei; și cu care, el, dirijorul, și-a luat adio de la viață într-un ultim concert în sala Filarmonicii din Craiova…
Leyah a cântat alături de șase muzicieni: patru în stânga sa, cvartetul „Symphofactory Strings” (Monica Postolache-vioară 1, Nicoleta Mardare – vioară 2, Eugen Cojocaru – violă, Răzvan Postolache – violoncel) și doi în dreapta sa: Horia Stanciu, la tobe, și Adrian Neacșu, ghitară bas. Proiecțiile din timpul spectacolului, care au creat atmosfera aproape galactică, un spectacol cu trimitere direct la simbioza dintre muzică și poezie au fost create de H3-Computational and Installation Design (https://h3.ro), „niște băieți”, care înțeleg și știu să se exprime în ciberArtă, așa cum și noi, când am fost tineri ne-am detașat în societate, în prezentul anilor 1977, inventând sculptura cibernetică (Computer Sculpture). Acum, iată, că și muzica solistei, prin aceste proiecții crează adevărate sinestezii ale imaginii, sunetului și plasticii, într-o îngemănare categorică între miniopera simfonică – cvartetul de coarde – și muzica Pop, atât de bine subliniată de tobele și alămurile bateriei… Ce segmente, fragmente de fuziune între canto și pian, și muzică camerală și rock! …„Peace is the only ting…” / O mamă aleargă, își ascunde copilul, fuge din fața războiului din Ucraina; o melodie – film, studiu cameral, scrisă în memoria tatălui; tată, care la patru ani, într-o căruță, fugea împreună cu frații și părinții din Basarabia invadată de Armata Roșie, trebuind să se mute și să trăiască definitiv în Oltenia! Apoi creația „I’ll be fine-live from” scrisă chiar pentru el, tatăl, Modest Cichirdan. Alte piese care au încântat publicul: „Time”, „Lover Games”, „Anonymously”, „Ielele”… Mai amintim că Magdalena Marica – Leyah – a scris și muzică de film, iar Concertul „Cinestezia” a fost prezent și pe scerna Festivalului George Enescu – 2023!…
Un spectacol total în urma căruia Miluță Fluieraș ne-a oferit o mulțime de fotografii, după prelucrare, magistrale…
NOTĂ
Pe Video Arhiva publicației „Cultura Ars Mundi” on line puteți viziona înregistrările video a compozițiilor:
– LEYAH: „IELELE” PE SCENA TEATRULUI ANTON PANN RÂMNICU VÂLCEA
– LEYAH: „PEACE IS THE ONLY THING WE…” PE SCENĂ LA RÂMNICU VÂLCEA
– LEYAH: „A LOVERS GAME” PE SCENĂ LA RÂMNICU VÂLCEA
