O serie de istorici au intuit mai bine adevărul istoric, localizând bătălia de la Posada din anul 1330 în dreapta Oltului. Majoritatea dintre ei s-au orientat însă spre Banatul de Severin. Iată care sunt localizările propuse.
Posada din Banatul de Severin – 1875. Unii istorici, care s-au bazat pe afirmaţiile cronicilor maghiare, potrivit cărora, după înfrângerea lui Carol Robert, regele s-a oprit mai întâi la Timişoara, apoi la Vişegrad, susţin că bătălia din anul 1330 a avut loc în Banatul de Severin. Astfel, istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu, în lucrarea sa Istoria critică a românilor (1873–1874), în care studiază secolul al XIV-lea, menţionează „catastrofa regelui Carol Robert pe la 1330 în codrii Severinului”.
În anul 1984, istoricul Constantin Rezachevici localizează bătălia dintre Basarab I şi Carol Robert tot în Banatul de Severin. Mai mult, el consideră că „foarte probabil, ambele lupte, din 1330 şi 1395, au avut loc pe teritoriul Banatului de Severin, deşi nici una din ele nu poate fi precis localizată în cadrul acestuia”.
Totuşi, nu toţi istoricii acceptă această ipoteză. Dintre ei, Ovidiu Cristea, referitor la ipoteza localizării bătăliei în Banatul de Severin, este de părere că sunt ceva argumente, dar nu decisive. Iată opinia sa: „Dacă regele ungur a intrat pe la Severin şi a străbătut o bună bucată suferind, după spusele cronicii, de foame, de tot felul de neajunsuri, fiind un sezon foarte înaintat, spre sfârşitul toamnei (foarte târziu pentru o campanie medievală), drumurile erau foarte proaste, vremea probabil neprielnică, greu de procurat provizii, e de presupus că, o dată ce a renunţat să cucerească Ţara Românească, Carol a încercat să se retragă pe drumul cel mai scurt care ar fi fost pe Defileul Oltului”.
Posada din Cheile Crainei – 1899. Unii istorici, care au încercat să localizeze bătălia pe teritoriul Severinului, afirmă cu probabilitate că ea s-a petrecut în Cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orşova şi Mehadia, care se potrivesc cu descrierea acelor locuri: o vale îngustă prelungită, mărginită de cline pline de stânci uriaşe cuprinse de o pădure neagră, în care se înfundase armata maghiară.
Primul adept al acestei ipoteze este PatriciuDrăgălina (1849–1917), bănăţean de origine. Una dintre preocupările sale a fost şi istoria Banatului de Severin. În cadrul acestor studii, autorul abordează şi bătălia de la Posada. Astfel, în anul 1899 susţinea că bătălia de la Posada a avut loc în „cheile Crainei”, undeva între Orşova şi Mehadia. Iată ce scria el: „E probabil că lupta s-a întâmplat pe teritoriul Severinului, în cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orşova şi Meedia, asupra cărora se potriveşte descrierea acelor locuri unde se vărsară şiroaiele de sânge: o vale îngustă prelungită, mărginită de cline pline de stânci uriaşe cuprinse de o pădure neagră, în care se înfundase armata maghiară. Din această vale, de altcum bogată în evenimente istorice, ajunge călătorul cel mult în 2 zile în Timişoara, locul de scăpare al regelui zdrobit”.
De asemenea, unii istorici, bazaţi pe cronicile maghiare care afirmă că, după înfrângere, Carol Robert nu s-a mai oprit până la Timişoara şi de acolo până la Vişegrad, susţin că bătălia de la Posada din 1330 s-a dat în Banatul de Severin. Opinie asemănătoare a formulat Constantin Rezachevici, afirmând că bătălia s-a dat chiar „în valea Cernei, în porţiunea dintre Dunăre şi Mehadia”, iar Neagu Djuvaraoptează pentru localizarea „în cheile Crainei, între Orşova şi Mehadia”.
Ion Conea nu acceptă această ipoteză, scriind: „Să începem de aici şi să spunem mai întâiu că pentru a identifica locul luptei, nu e nevoie numai de acea, (importantă şi necesară, totuşi) asemănare izbitoare pe care o pretinde autorul; în adevăr, poate că asemănarea ar fi şi mai mare cu „Posada Gurenilor” din Gorj sau cu „Cheile Crainei”, ceea ce, totuşi, nu va face pe niciun cercetător din zilele noastre să mai caute pe acolo vatra marii victorii din 1330”. De asemenea, istoricul Constantin C. Giurescu consideră că: „Opinia era determinată de interesul autorului pentru istoria banatului de Severin, mai ales că Patriciu Drăgălina nu aducea nici o dovadă în sprijinul ipotezei sale”. Singurul argument adus de autor este faptul că regele Carol Robert de Anjou, după înfrângere, s-a oprit din fugă la Timişoara.
Mai mult, Constantin Rezachevici scria: „Glasul stingher al lui P. Dragalina, care la sfârşitul secolului trecut afirma, e drept fără a se baza pe vreun izvor, că bătălia s-a dat undeva „în cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orşova şi Meedia, a fost înregistrat doar ca o simplă curiozitate istoriografică, socotindu-se desigur, şi nu departe de adevăr, că părerea sa provenea din interesul exclusiv pentru obiectul său de studiu: istoria banatului de Severin, iar ulterior scria că: „Opinia era determinată de interesul autorului pentru istoria banatului de Severin, mai ales că P. Drăgălina nu aducea nici o dovadă în sprijinul ipotezei sale”.
De asemenea, autorii Vasile Mărculeţ şi Ioan Mărculeţ, revenind la propunerile făcute de diverşi specialişti, consideră că: „Localizarea bătăliei în Banatul Severinului – cea mai lungă rută de revenire în Transilvania pentru care suveranul maghiar ar fi putut opta – este exclusă, cel puţin, din două puncte de vedere. În primul rând, prin alegerea lungului drum al Severinului, Carol Robert şi-ar fi supus oastea unor noi privaţiuni în prag de iarnă. Pe lângă lungimea sa, zona fusese devastată de forţele regale în timpul ofensivei, ea ne mai fiind capabilă să asigure subzistenţa trupelor. În al doilea rând, apare ca un non-sens alegerea de către Basarab I ca loc al ambuscadei Severinul, aflat sub stăpânire maghiară. Optând pentru o asemenea decizie, domnul Ţării Româneşti ar fi riscat să fie prins între forţele comandate de Carol Robert, care reveneau din Ţara Românească şi cele care rezidau în Banatul de Severin”. Ideile sunt reluate şi peste doi ani, în alt studiu referitor la localizarea evenimentului.
Posada din Munţii Gorjului – 1901. O ipoteză referitoare la localizarea bătăliei de la Posada este cea din Munţii Gorjului, care a fost susţinută de două mari personalităţi ale culturii române: George Coşbuc şi Grigore Tocilescu.
Primul, care a lansat ipoteza localizării bătăliei în Munţii Gorjului, a fost George Coşbuc (1866–1918), renumit poet, critic literar şi traducător, fiind ales membru titular al Academiei Române (1916). Pasionat de trecutul istoric al poporului român, în anul 1901 a scris cartea Ţara Basarabilor. În această lucrare, autorul plasează Posada în Munţii Gorjului. Cu privire la bătălie, referindu-se la râul Olt, autorul menţionează munţii: „La stânga ai Făgăraşului, la dreapta ai Gorjului. Veşnic locaş al libertăţii şi-al numelui românesc, până unde n-au pătruns, citând statornicie, niciodată duşmanii cari au cotropit şesurile!”.
Bun cunoscător al izvoarelor istorice, autorul relatează evenimentele potrivit cronicilor. Cu privire la localizarea bătăliei de la Posada, autorul scrie: „Dar şi pe cei creştini, cari ne-au fost duşmani, i-am învăţat noi minte câteodată, cum să se poarte cu alţi creştini şi cum să-şi astâmpere prea marea fudulie faţă cu cei mai mici. V-am povestit într-alt loc, cum a venit odată craiul Robert al ungurilor „cu toată puterea lui”, cum zice Cronica de atunci, să ne ia Oltenia şi să scoată de barbă pe Alexandru Vodă din vizuina lui, şi cum Alexandru a apucat pe unguri la Posada în Gorj şi i-a bătut aşa de rău, încât au murit ca muştele ungurii, şi însuşi fălosul rege abia a scăpat cu fuga îmbrăcat în haine de slugă”.
Opinia poetului George Coşbuc a fost adoptată şi de Grigore Tocilescu (1850–1909), recunoscut istoric, arheolog, epigrafist şi folclorist, membru titular al Academiei Române (1890). Abordând problema Posadei, autorul stabileşte bătălia undeva în munţii Gorjului, considerând că au avut loc două bătălii: una, la „Curtea de Argeş cea bine întărită”, iar alta, în „munţii Gorjului, pe când el voia a se întoarce acasă”, adică regele Carol Robert.
Posada Gurenilor – 1929. LocalitateaGureni este un sat în comuna Peştişani din judeţul Gorj. Tradiţia despre bătălia de la Posada că ar fi avut loc la Gureni în Munţii Gorjului, a fost consemnată de gorjeanul Nicolae al Lupului, pseudonimul literar al lui Nicolae I. Popescu (1881–1963), pe care o publică în lucrarea sa, Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi, apărută la Craiova (1929). Printr-o scrisoare, Ion Conea i-a cerut unele precizări, la care autorul îi răspunde următoarele: „Am auzit povestirea cu Posada Gurenilor şi cu localizarea acolo a luptei, când aveam vârsta de vreo zece ani; sunt, de atunci, cam 40 de ani, deci cam prin 1891. Am auzit-o de la călugărul-stariţ al Tismanei Irodion, care avea între 65–75 de ani; iar „Posada Gurenilor” însemnează defileul sau gâtul strâmtorat al văii ce urcă din susul satului Gureni în munte, având ca fir apa Bistriţei ce izvorăşte din „muntele Boului”, judeţul Gorj, nord-vest de Târgu Jiu”. Ion Conea comentează: „E curioasă această localizare tot la o Posadă, înainte de localizarea domnului Iorga la Posada cea de pe Dâmboviţa”.
Unii cercetători nu sunt de acord cu această opinie. Astfel, P. I. Cruceană scria că: „Traversarea Oltului de pe malul drept pe cel stâng constituie un fapt ce destramă ipotezele care se referă la Cheile Crainei, munţii Gorjului, Gureni. De asemenea, Marian Pătraşcu nu acceptă localizarea Posadei la Gureni, în Munţii Gorjului, nici alte „posade” de aiurea.
Posada din culoarul Timiş–Cerna – 1980. Istoricul Constantin Rezachevici abordează prima dată tema bătăliei de la Posada în anul 1980, pe care o descrie, fără să facă vreo referire la localizarea ei. Tot în anul respectiv, prezenta la Curtea de Argeş, ipoteza localizării ei în culoarul Timiş – Cerna, care va fi publicată în 1987.În anul 1984, sugera ideea că ea a avut loc în Valea Cernei, pe unde intraseră oştile lui Carol Robert de Anjou, susţinând că regele n-a avut nici un motiv să se grăbească a ieşi din Ţara Românească după ce a asediat cetatea Argeş, fiindcă avea toate forţele intacte şi căuta să dea bătălia decisivă contra lui Basarab I. De aceea, el nu trebuia să apuce drumul cel mai scurt către ieşirea din Ţara Românească.
Plecând de la câteva considerente, precum faptul că atât la venire, cât şi la întoarcere, oastea regală a lui Carol Robert de Anjou a trecut prin Timişoara, că bătălia s-a dat dincolo de „muntele românilor”, potrivit documentului din 7 aprilie 1331, adică la apus de Vlaşcu Mic, cum se numeau în epoca medievală munţii Cernei, Constantin Rezachevici scria în anul 1991, că bătălia „poate fi localizată în banatul de Severin, undeva în culoarul montan Timiş – Cerna, mai probabil între Orşova şi o porţiune la nord de Mehadia”. Se ştie că, venind de la Timişoara, Carol Robert a intrat în Ţara Românească prin Banatul de Severin, pe străvechiul drum roman, sau „drumul sării”, prin culoarul Timiş – Cerna, drumul obişnuit care lega Ungaria de Ţara Românească. Autorul consideră că, „în lumina izvoarelor documentare înfăţişate, în stadiul actual al cunoştinţelor, ipoteza ştiinţifică care plasează bătălia din 1330 în banatul de Severin poate fi considerată, aşadar, ca reflectare a realităţii”. El mai aduce un argument – care l-ar fi împiedicat pe Carol Robert să aleagă retragerea prin Transilvania – motiv ignorat de toţi cei care s-au ocupat de rezolvarea acestei probleme; este vorba de evenimentele din Transilvania şi, îndeosebi, de relaţiile regelui cu sibienii, prin ţinutul cărora ar fi trebuit să treacă. Relaţiile erau încordate, sibienii fiind ultimii transilvăneni care s-au supus autorităţii regale, după ce Carol Robert înăbuşise în sânge (1324) răscoala ce izbucnise în sudul ţării. În consecinţă, autorul scrie: „Ca atare, ţinând seama de imprecizia izvoarelor din veacul XIV în privinţa detaliilor de teren, ca şi de faptul că ele nu amintesc un anume toponim, ceea ce putem stabili, în stadiul actual al documentării, este nu indicarea exactă a unei anume văi sau vâlcele, ca loc de desfăşurare a luptei, ci a colţului de ţară în care aceasta s-a desfăşurat”. De asemenea, el este de părere că „bătălia din 1330, să nu mai fie numită „de la Posada”.
Unii acceptă ipoteza lansată de Constantin Rezachevici. În acest sens, profesorul Ionel-Claudiu Dumitrescu scria în anul 2012: „Mai aproape de adevăr a fost istoricul Constantin Rezachevici prin alegerea drumului îngust dintre Orşova şi Mehadia”. În 2015, istoricul Neagu Djuvara „preferă teza întoarcerii lui Carol Robert pe unde venise; Basarab I l-ar fi încercuit pe valea Cernei”. De asemenea, în data de 14 septembrie 2018, la Biblioteca Judeţeană Vâlcea, colonelul în rezervă Marian Petrescu, cunoscut ca un iubitor al Istoriei Patriei, a prezentat punctul său de vedere în legătură cu posibila localizare a Bătăliei de la Posada din 1330, pe ValeaCernei, în Mehedinţi.
Ipoteza lansată de Constantin Rezachevici a fost imediat respinsă ca nefondată de către N. Constantinescu şi Sergiu Iosipescu. Totuşi, primul consideră „teoria domnului Rezachevici drept temerară”. Nici ipoteza domnului Marian Petrescu n-a fost primită cu entuziasm. Omul de cultură Petre Cichirdan scrie: „Desigur, sala i-a cam fost ostilă din două puncte de vedere: al consilierului Arhiepiscopiei, Ştefan Zară, care a spus că domnia sa, ca român, nu-l interesează locul acestei bătălii dacă ea a avut loc în Ţara Românească (punct de vedere agreat şi de noi); şi al dlui Gheorghe Jianu care susţine vehement punctual de vedere al Arhim. Veniamin Micle de la Mănăstirea Bistriţa, care argumentează ştiinţific, pe bază de documente că Bătălia de la Posada din 1330 a avut loc lângă Mănăstirea Bistriţa pe Râul Bistriţa”. De asemenea, „Primarul Perişanilor, dl. Sandu, nici nu vrea să audă de altceva decât de varianta Perişani, iar dl. Eugen Petrescu, iniţiatorul ultimelor cercetări împreună cu Facultatea de Istorie de la Craiova a salutat toate celelalte variante, altele decât cea a Perişaniului pe care până la alte dovezi, o consideră tabu!”.
Posada din Defileul Timişului – 2012. O nouă propunere pentru localizarea bătăliei de la Posada a fost lansată în anul 2012 de profesorul Ionel-Claudiu Dumitrescu, în articolul intitulat: Localizarea bătăliei de la Posada, optând pentru Defileul Timişului. În vederea argumentării ipotezei sale, autorul porneşte de la constatarea că „Izvoarele istorice sunt relativ imprecise, dar informaţiile oferite par că descriu Poarta Orientală şi valea Timişului… Cronica pictată de la Viena a fost analizată pe toate părţile, dar nu s-a remarcat prezenţa cheii localizării bătăliei în exprimarea aparent confuză. Luptătorii maghiari erau prinşi ca într-o corabie, ca într-o vârşă, ceea ce arată clar locul confruntării. Autorul a vrut să spună că bătălia s-a dat acolo unde se trec munţii printr-un pas extrem de îngust. Descrierea se potriveşte de minune cu regiunea dintre nord Mehadia până aproape de Caransebeş”. Poarta Orientală, zona Teregova şi Defileul Timişului de la Armeniş erau perfecte pentru capcane. Cheile Teregovei au o lungime actuală de 2,4 km şi o îngustime uimitoare… pantele cu înclinaţii de 60–70° permit existenţa pădurilor de foioase.
Cronicarul medieval a amintit de o cale cotită, închisă pe ambele părţi de râpe înalte, drumul prin defileu urmând toate meandrele râului Timiş. Cum între regiunile accidentate există porţiuni mai largi, ostaşii munteni puteau realiza uşor abatize, prisăci, folosind toporul, unealtă şi armă obişnuită din dotarea armatelor medievale româneşti.
Dezastrul a fost total. Acest atac final trebuie să fie plasat în preajma aşezării Slatina – Timiş. Resturile armatei regelui Carol Robert au fugit spre Caransebeş şi apoi spre Timişoara. Rezultatul bătăliei nu poate fi contestat de către cineva. A fost o victorie zdrobitoare a românilor.
Plasarea în regiunea Argeşului sau Muscelului nu ţine decât de un obişnuit patriotism local. Călătorii străini găseau drumul de la Curtea de Argeş spre Sibiu drept impracticabil chiar şi la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Doar existenţa a o sută de poduri de diferite dimensiuni permitea trecerea carelor spre vama austriacă de la Câineni. Cum situaţia drumului trebuie să fi fost mult mai rea în secolul al XIV-lea, regele Carol Robert de Anjou a preferat să se retragă pe drumul cunoscut, adică pe unde venise.
Autorul crede că: „Scenariul campaniei nu poate să fie decât următorul. Oastea condusă de regele Carol Robert de Anjou trebuia să rezolve problema stăpânirii teritoriilor locuite de români în regiunile de munte şi s-a înaintat spre cetatea Severinului. Fortificaţiile de la Mehadia, Orşova şi Severin erau puncte de sprijin pentru regalitatea maghiară. Cum Basarab I nu se supunea politicii angevine, invazia a continuat în adâncimea teritoriului muntean, dar nu s-a ajuns la o ciocnire decisivă. Se poate presupune că s-a aplicat tactica pământului pârjolit şi nimicirea unor mici detaşamente de cercetare şi jaf. Cum anotimpul era destul de înaintat (nu se cunoaşte situaţia meteorologică din perioada campaniei, foarte importantă în luarea deciziilor), regele a dat ordin de retragere spre baza de plecare pe traseul parcurs şi cunoscut. În mod normal, orice armată lasă detaşamente pentru apărarea liniilor de comunicaţii şi depozite cu alimente greu perisabile. Cum coloanele de aprovizionare erau vulnerabile, pedestrimea valahă a lovit şi aici cu putere. Lovitura a fost dată în Defileul de la Teregova. Prinsă în capcană, oastea maghiară a fost obligată doar să pareze loviturile venite din toate părţile, iniţiativa tactică fiind a românilor. În final, în următoarea strâmtoare, regele a scăpat dificil cu doar o parte din faimoasa oaste cu care intrase în Ţara Românească. Cei rămaşi în defileu au căzut sub armele grele ale asaltatorilor, sau au fost luaţi în captivitate pentru plata unei răscumpărări, o metodă obişnuită în Europa acelor vremuri”.
În concluzie, autorul scrie că, „bătălia de la Posada s-a desfăşurat între localităţile Mehadia şi Slatina şi poate denumirea corectă ar fi BătăliadinDefileulTimişului. Considerăm că în acest moment enigma bătăliei de la Posada a fost dezlegată”.„Cum un popas principal amintit în izvoare al regelui fugar a fost la Timişoara, teoria despre lupta desfăşurată în micro-regiunea Poarta Orientală – Defileul Timişului rămâne singura valabilă”, susţine Profesorul Ionel-Claudiu Dumitrescu.
