Valea Lotrului, aflată între munți în nordul județului Vâlcea, este una dintre cele mai pitorești zone din România, mărginită de o parte și de alta de crestele dantelate ale munților Căpățânii, în partea de sud, și de cei ai Lotrului, la nord.
Ca să ajungi la ea, din stațiunea Călimănești-Căciulata, pătrunzi în spectaculosul Defileul Oltului, iar la vreo 15 km spre amonte, deodată, munții, „spintecați” de râul Olt, își deschid larg porțile la Gura Lotrului. De aici, până la hotarul cu Ardealul, se desfășoară, de o parte și de alta, plaiurile minunate ale Țării Loviștei!
Ajunși la confluența Lotrului cu Oltul, drumul național DN7A își începe parcursul de la intrarea în orașul Brezoi, cândva un puternic centru industrial cu o vestită Fabrică de cherestea și exploatări forestiere, Fabrica de feldspat renumită în Europa, dar și un complex de lucrări hidroenergetice care vor rămâne mărturie peste veacuri!
Ceea ce a fost cândva numită „sălbatica Valea Lotrului”, acum, prin intervenția omului și modernizări, încă își mai păstrează din strălucirea de altădată la care se adaugă „coafura”, nu numai modernistă dar și utilă, prin apariția barajelor și a lacurilor de acumulare, ale modernizării drumurilor, apariția de pensiuni și un domeniu schiabil care în curând va ajunge să concureze, de ce nu, domeniile schiabile austriece!
Valea Lotrului este plină de istorie și legende cu haiduci. În timpul stăpânirii habsburgice păstorii din Mărginimea Sibiului au urcat muntele și o parte din ei s-au stabilit pe Lotru, iar alții și-au continuat transhumanța și s-au stabilit în Subcarpații Olteniei.
Astfel, în această zonă abundă tradițiile, obiceiurile, etnografia și folclorul din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Din păcate, odată cu glob modernismul și exodul tineretului în afara spațiului românesc în lupta pentru existență și un trai mai bun, acestea au început să se piardă și să rămână în mintea bătrânilor doar amintiri de „altădată”!
Imediat cum părăsești râul Olt și te îndrepți spre vest dai de un orășel de munte, cochet, Brezoi. Aici cândva a fost lacul de plutire, deoarece pe Lotru buștenii din pădure erau aduși prin plutire. Mai târziu a fost construită calea ferată și aceștia erau aduși cu vagoanele trase de „mocăniță”. Între timp societatea a progresat. Tot în zonă au fost exploatări miniere de aur și mică (feldspat).
Pe Lotru în sus întâlnești la Brădișor și Malaia două baraje din beton cu lacurile de acumulare, apoi undeva în stânga se ramifică un drum care duce la una dintre cele mai înalte cascade din România, cascada Scoruș. Puțin mai sus este confluența Râului Latorița cu Lotru. La Ciunget se află cea mai mare Hidrocentrală de pe râurile interioare din țară. Spre amonte râul Latorița, într-un spectacol aproape sălbatic, spintecă muntele, iar mai sus întâlnești încă două baraje și lacurile lor de acumulare, Petrimanu și Galbenu. Tot în zonă se află Curmătura Oltețului de unde se coboară spre spectaculoasele Chei ale Oltețului și Peștera Polovragi.
De la confluența Latoriței cu Lotru drumul național se continuă spre Voineasa, o stațiune cândva care a strălucit pe harta țării. Din păcate confederațiile sindicale au tras-o în ruină…
De la Voineasa este o cale de acces, cea veche, neasfaltată, care trece prin Cataracte și ajunge sub barajul de anrocamente de la Vidra și lacul acestuia. De aici, pe conducta de aducțiune, apa ajunge la centrala de la Ciunget.
Dar drumul național, asfaltat, continuă de la ieșirea din Voineasa în serpentine, pe valea Mânăileasa, apoi urcă spre culme, o traversează și coboară spre zona Vidra unde și aici apăruse în anii comunismului o minunată stațiune și care după 89 a rămas în paragină…
Drumul continuă spre Obârșia Lotrului, întâlnind Domeniul Schiabil Transalpina, dotat cu telegondolă, telescaun și pârtii de schi.
De aici se ajunge la Vestita Obârșia Lotrului. În timp ce Valea Lotrului își continuă mersul până la Lacul Câlcescu de unde izvorăște râul cu nume de „haiduc”, drumurile se ramifică: unul la nord spre Sebeș, trecând pe la barajul și Lacul Oașa, unul la vest peste creastă către Petroșani, iar spre sud cel mai spectaculos și mai înalt drum din țară, peste culmile înalte ale muntelui, Transalpina, până la Stațiunea Rânca și de acolo la Novaci.
Drumul Transalpina de la Sebeș, la Obârșia Lotrului, Rânca și Novaci, mai este numit și Drumul Regelui!(fotografiile sunt realizate de autoarea articolului)
