Atât i-ar fi trebuit acestei comune, Lozova, Raionul Străşeni, Republica Moldova, cu taxi şi case multe: asfalt pe drumuri şi ar fi fost oraş, desigur, cu apă curentă şi canalizare, şi prea uşor de făcut cu aşa oameni harnici… Cum am ajuns aici primarul Lilian Botnaru ne-a arătat monumentul ridicat în curtea Bisericii Sf Nicolae (paroh, Petru Croitor) în numele lui Nestor Vornicescu (care are o inscripţie semnată de Toma Rădulescu, istoricul nostru din Craiova)-comemorat la 90 de ani de la naştere, urmând ca foarte curând, poate, pe la anul, să fie ridicat şi un bust în faţa primăriei al acestui mare înaintaş al stirpei basarabene care a mitropolit între 1978 şi 2000 la…Craiova. Iată, religia nu are graniţe. … Nestor Vornicescu, care a părăsit Basarabia (Regatul României) în 1943, până în 1946, funcţionează ca ucenic-monah în Schitul „Cuviosul Nechita” din Munţii Neamţului. Rămâne în continuare, până în 1948, la Mânăstirea Neamţ „ca frate-rasofor la Manastirea Neamţ, unde urmează şi Seminarul monahal de muzică bisericească. Între 1948 – 1951, urmează, tot la Mânăstirea Neamţ, Seminarul monahal superior, pe care îl absolvă ca premiant. La 10 martie 1951, devine monah în aceeasi mânăstire cu numele de Nestor. În acelaşi an, 1951, la 21 octombrie, monahul Nestor este hirotonit ierodiacon pentru aceeaşi Mânăstire Neamţ (basilica.ro, 05 10 17). Tragem concluzia că familia Vornicescu, din Lozova, nu a fost evacuată în 1944, martie, dar, că, nici fiul nu s-a întors după această dată-martie 1944…Delegaţia condusă de Eugen Petrescu, preşedintele Cultului Eroilor Regina Maria Filiala Vâlcea, formată din 14 persoane din Râmnicu Vâlcea, Craiova şi Bucureşti a sosit pe 29 septembrie 2017.
În 30 sept. 2017 am plecat pe jos (microbuzul s-a defectat) spre Primăria Lozova şi echipa noastră trecând pe lângă prima casă din sat a adăstat un ceas vreme la familia de aici, şi ea, rudă cu Nestor Vornicescu. A fost un prilej deosebit de a cunoaşte sufletul locuitorilor dintr-un sat bogat cum e Lozova, bunătate proverbială specific românească pe care am simţit-o din plin, oamenii, arătându-ne întreaga casă şi servindu-ne cu afinată, pepene roşu (arbuz) şi prăjituri… Am ajuns apoi la Primărie şi am vizitat biblioteca raională „M. Sadoveranu”, unde am cunoscut-o pe Viorica Gori, bibliotecar, şi unde pr. Nicolae State Burluşi a lăsat cele mai multe cărţi; apoi ne-am deplasat la Grădiniţa din Lozova unde ne-a întâmpinat directoarea Maria Gori-Nicolaescu; o grădiniţă de lux frecventată de copii între 2 şi 6 ani!…pe grupe de vârstă. La fel de luxos şi bine dotat ni s-a părut a fi şi Liceul Teoretic „Mitropolit Nestor Vornicescu” (de fapt personalitatea mitropolitului craiovean este prezentă în orice colţ îţi fixezi privirea, nu numai prin denumireaunor instituţii, cât mai ales prin rudele acestuia: fraţi, cumnaţi, nepoţi…) unde un număr mare de tineri încearcă cu succes să-şi croiască un drum în viaţă având o directoare severă cu mare dragoste de patria română, de limba românească…Maria Ursachi!
La Nisporeni am făcut cunoştinţă cu egumen Animaisia, o măicuţă tânără şi ambiţioasă, care în vârful celui mai înalt deal supraveghează noua biserică care se ridică, „Sfântul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare” alături de Monumentul „Crucea Mântuirii Neamului Românesc” ridicat şi sfiinţit în 28 august 2011 de chiar Preafericitul Daniel şi un sobor de preoţi condus de ÎPS Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Mănăstirea Vărzăreşti, raionul Nisporeni, 70 de km de Chişinău, hramul „Naşterea Maicii Domnului” amintită într-un document semnat de domnitorul Alexandru cel Bun, 1420, un obiectiv de patrimoniu care îmbogăţeşte cultura acestor locuri şi în care stăreţeşte Monahia Siluana aflată la ultimul grad monahal…Când am ajuns, tocmai se desfăşura o slujbă şi preotul era într-un dialog cu grupul coral, de femei, din strană… Aveam impresia la un moment dat că în orechile noastre se desfăşura un fragment din compozitorul italian Monteverdi. Măicuţa care ne era ghid, şi care nu ne-a lăsat până nu ne-a prezentat fiecare colţişor din mânăstire mi-a confirmat bănuiala: în strană „nu se cântă muzică psaltică, ci muzică liniară-pe trei voci”! Chestia asta ne-a plăcut foarte mult mai ales că ne-am amintit că Moscova a preluat ştafeta la conducerea Bisericii Ortodoxe şi, orgolioasă cum o ştim, s-a impus şi se impune în continuare ca o „a treia Romă”! Pictura bisericii este relativ nouă, originala a fost o construcţie de piatră, ca şi Putna, şi ea păstrează alura picturii ruse (tulburător de realistă-renascentistă) şi atât de frumos continuată şi în epoca contemporană…
Pe 01 oct. 2017 la biserica din Lozovo a avut loc Liturghia (la altar) şi comemorarea lui Nestor Vornicescu (în faţa monumentului). A onorat cu talentul ei, pe trei-patru voci, corala „Doina Codrului” dirijată de Grigore Puşcaru (în biserică). În faţa monumentului „a fost prezentat volumul în manuscris: In memoriam Nestor Vornicescu – Mitropolitul Olteniei, 1927-2000, Craiova, Editura Mitropolia Olteniei, 2017 (alcătuit şi îngrijit de Eugen Petrescu), urmând evocarea personalității arhiereului: -Prof. Eugen Petrescu, Mitropolitul Nestor Vornicescu – note biografice selective; -Prof. univ. dr. Dinică Ciobotea, Istoricul Nestor Vornicescu; -Pr. Nicolae State-Burluși, Ierarhul Nestor Vornicescu; -Pr. drd. Constantin Mănescu-Hurezi, Teologul Nestor Vornicescu; -Prof. drd. Vasile Malanețchi, Vlădica Nestor – promotor al spiritualității și culturii românești; -Maria Ursachi, Revelația Mitropolitului Nestor la Lozova; -Valentina Lozovanu, Muzeul Nestor Vornicescu din Liceul de la Lozova; -Ing. Simion Petre Cichirdan, Nestor Vornicescu – oglindă pentru toţi românii din fosta Basarabie…; -Prof. Grigore Buciu, Mitropolitul cărturar Nestor Vornicescu; -Col. (r) dr. Marius Turaiche, Piatra de temelie a bisericii jandarmilor olteni; -Ing. Gheorghe Cărbunescu, Amintiri despre Nestor Vornicescu; -Drd. Mihail Rogojinaru, Mitropolitul Nestor Vornicescu şi umorul ca armă împotriva nelegiuirii; -Prof. dr. Toma Rădulescu, Demersurile mitropolitului Nestor al Olteniei pentru canonizarea unor domni români. La final, un grup de copii ai liceului din sat, îndrumați de dna director Maria Ursachi, au venit cu un recital de poezie și omagiu marelui ierarh de la Lozova.” (Pr. Octavian Moşin, http://octavianmosin.info). Trebuie să constatăm (părere de reporter) că rar ne-a fost dat să vedem-ascultăm o slujbă mai frumoasă în care vocile din altar (Petru Croitor (tenor forte) şi colegul său din Chişinău-Mitropolie-originar din sat) au răsunat incredibil (fără microfon) într-o alternanţă muzicală pe mai multe voci cu corul de femei, din comună, de la balcon (cafas). O alternanţă inspirată care a pus în evidenţă tonalitatea slavă cu cea de sorginte romanică-renascentistă. Însăşi ornamentele arhitectonice ale interiorului din naos sunt produsul unui asemenea concept, dual, şi care pe parcursul vizitei noastre la celelalte obiective de cult din Republica Moldova s-au adeverit, mai ales în realizările reconstrucţie-modernizare ale acestor, clar, instituţii! Ca şi Rusia altădată, Republica Moldova, trebuie condusă prin religie. Modelul existenţial de la Mânăstirea Căpriana, veche de când e lumea (1420) şi cu alură românească, şi înnoită cu alură rusească în sec. XIX se repetă la toate celelalte mănăstiri, care, după anul 2000, se îmbracă cu straie noi specifice contemporaneităţii, amestec al stilului neaoş românesc cu stilul rus şi finisat cu cel roman-gotic! Iată stimaţi domni de la Bucureşti, că în timp ce ţara românească dintre Dunăre şi Carpaţi refuză pe timp ce trece tot mai mult împărăţia lui Traian şi Decebal din istoria noastră comună, cu toată Europa, Republica Moldova, ca şi Bucovina de Nord, o îmbrăţişează!… Ne-a surprins absenţa chiciului din picturile interioare ale bisericilor din celebrele mănăstiri moldovene, care, la noi, prin diverse parohii au proliferate; curajul de a rămâne cu pictura, dar şi cu arhitectura, în jaloanele clasicului renascentist, în cazul arhitectural, al coloanelor celor cinci ordine de arhitectură ale Renaşterii italiene… Şi acest lucru este mai vizibil în cazul reconstrucţiilor acareturilor din jurul bisericii centrale! O ambiţie pe care alte state cu religie ortodoxă din estul Europei nu o au, ci numai în Republica Moldova am simţit, văzut-o, înfăptuită. Eleganţa şi linia romano germană, aşişderea sau asemănătoare, am mai întâlnit-o doar la fosta Episcopie Ortodoxă a Bucovinei şi Dalmaţiei din Cernăuţi…construită de Franz Iosif în 1875. De asemenea, totul este exprimat în scris, zugrăvit, în limba română pe frescele luxoase (linie şi culoare) executate (cazul bisericii din Curchi-Orhei-anul 2014) de artişti plastici ai Universităţii de specialitate din Chişinău!
La comemorarea din faţa monumentului din Lozova, al lui Hestor Vornicescu (n. Lozova, 1937- m. Craiova, 2000), vorbitorii au reuşit ca în puţine cuvinte (timp impus de organizator) şi daruri multe să spună cât mai mult, şi doct, despre acest mare ierarh, care, cum spuneam în materialul nostrum, a fost ca spirit şi tărie „oglinda” celor peste două milioane de basarabeni şi bucovineni evacuaţi de statul roman în 1944, model pe care autorităţile de la Lozova se grăbesc să şi-l assume şi ele…Bravo, lozoveni! Părintele Petru, parohul acesta cu voce, care nu are nevoie de microfon, a deschis comemorarea cuvântând şi dând la rândul său cuvântul organizatorului principal din partea română, preşedintelui Cultului Eroilor „Regina Maria”, Filiala Vâlcea, d-ul Eugen Petrescu, care pe ansamblu a prezentat personalitatea lui Nestor Vornicescu şi a făcut daruri, în cărţi, la subiect, oficialităţilor lozovene dar mai ales copiilor din localitate, care, şi ei, la rândul lor s-au exprimat artistic în spiritul marelui ierarh trecut în nefiinţă. Alături de E. Petrescu a vorbit „prietenul” acestuia (prietenie fulgerătoare stabilită acum un an cu ocazia vizitei din 2016, la Lozova) primarul Lilian Botnaru. Vasile Malaneţchi (directorul general al Muzeului Naţional de Literatură « Mihail Kogălniceanu »-cel care ne-a primit şi la Chişinău): « O ţară, un popor este de fapt un organism care trăieşte graţie sufletului, dar care trăieşte şi datorită inimii care se contractă şi adună sânge apoi se extinde !…face ca sângele să ajungă în toate organele omului…în 1940 a fost o contractare a inimii noastre româneşti şi mulţi basarabeni de aici au trebuit să plece să se pună la adăost în ţară…au fugit de grozăvia-teroarea care venea de la răsărit…În 1991au căzut strâmtorile şi inima românească a început să pulseze, să trimită sângele spre margini…Ţara mamă ne trimite semne de recunoştinţă pentru fiii care au plecat de aici şi au ajuns, ca Nestor Vornicescu, la Craiova. Aşa şi dvs dragi oaspeţi olteni aţi venit acum la noi să fiţi alături de noi la comemorarea unui mare fiu al Basarabiei » Oare câte mii de astfel de fii ca mitropolitul lozovean nu sunt acum număraţi în România de astăzi !?…Dinică Ciobotea (profesor universitar de la Craiova, important cercetător istoric- medievalist): «…A fost (Nestor Vornicescu) pion principal în cele mai înalte instituţii ale statului, mai ales după şaizeci de ani când îndeplinea cel mai înalt rang în ierarhia bisericii, a Olteniei însăşi. Cu alte cuvinte vreau să subliniez calitatea de istoric. De multe ori am vorbit cu înaltul prelat despre moşneni-răzeşi la dvs-oameni demni care au constituit coloana vertebrală a acestei naţii de-a lungul istoriei noastre milenare »; Grigore Buciu (cercetător istoric-Bucureşti-general în rezervă – membru în conducerea Cultului Eroilor Regina Maria): « Îi mulţumesc spiritului acest înalt prelat care a făcut să mă integrez în grupul domnului Petrescu foarte apropiat de mitropolitul craiovean şi să vin aici, la dvs., şi să calc cu piciorul pământul pe care îl călcam cu degetul pe hartă şi să văd ţărâna celui care a fost Nestor Vornicescu » ; Toma Rădulescu (profesor doctor-cercetător istoric de patrimoniu, foarte cunoscut, al Craiovei ): « …Avea o generozitate ieşită din comun, de exemplu, în 1970, când au fost inundaţiile, cele mai multe fonduri s-au strâns de la Mănăstirea Neamţ datorită Înaltului Nestor….Avea un dezvoltat simţ hristic, de câte ori întâlnea săraci îi chema la el şi-i ospăta le dădea ajutoare! »; Constantin Mănescu (preot la Urşani unde îşi dorm somnul de veci I. G. Duca şi Vasile Gavrilescu-scriitor şi mare luptător anti comunist, doctorant în cercetare istorică) :
« Nestor Vornicescu, cărturar basarabean din Bănia Craiovei, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei vreme de mai mulţi ani a rămas o amintire vie în conştiinţa celor ce l-au cunoscut pentru că a avut un suflet ales, pentru că a fost un mare teolog, un istoric şi un om de cultură cu deschidere…»; Mihai Rogojinaru (professor, secretar al Cultului Eroilor, Filiala Vâlcea, publicist): « Eu nu l-am cunoscut dar i-am studiat scrierile şi am constatat marele umor care-l caracteriza. Am avut norocul să dau peste o anecdotă povestită de consiliera lui personală…Întâmplare la un hram al Sf. Paraschiva, când un seminarist i-a schimbat sticla cu apă sfinţită, cu una cu ţuică, cântăreţului de la slujbă, apoi în faţa Înaltului i-au creat la ieşire un…flagrant ! desigur la care N Vornicescu a reacţionat în consecinţă, manifestându-şi umorul» ; Nicolae State Burluşi (preot, « Badea Cârţan » al timpului nou, vâlcean, parohia Râureni) : « Sunt fericit să vă aduc salutul şi gândul bun al celor doi înalţi ierarhi: Mitropolitul Olteniei, Irineu, şi Arhiepiscopul Râmnicului, ÎPS Varsanufie, care m-au rugat să vă transmit binecuvântarea înaltpreasfiinţiilor lor şi eu, în numele lor, vă mulţumesc pentru tot ce faceţi pentru Mitropolitul Nestor… » Au mai vorbit Maria Ursache şi Valentina Lozovanu de la liceul din Lozova…Nu vă povestim ce a urmat prin vinăria (beci jumătate în exterior şi jumătate în pământ) nepoţilor marelui ierarh, cântecele-cântate în grup-şi specifice folclorului românesc din cele două ţinuturi, gospodăriile înstărite ale rudelor lui Nestor Vornicescu (noi am tras concluzia că toate gospodăriile sunt aşa), rude tinere, nepoţi de fraţi cu copii mulţi şi capabili prin munca desfăşurată în gospodăriile proprii să înfrunte orice furtună iscată, atât timp pe bisericile lor scrie şi ei vorbesc în limba română…
Castelul Mimi, 1893, vizitat în 02 oct. 2017, satul Bulboaca, raionul Anenii Noi-Bender-a avut darul să ne aducă în pragul reveriei unui trecut glorios şi imposibil de explicat, astfel prin propaganda comunistă care a inoculat locuitorilor acestei părţi a lumii, răsăritul Europei şi cel Asiatic al Rusiei, ideea că ţarismul a fost criminalul naţiunilor că el, lupul cel rău, a deznaţionalizat popoarele…Iată, că la 100 de ani de la abolirea sa, ţarismul s-a dovedit a fi protector, nici un fost locuitor al Basarabiei şi Bucovinei de nord, în vârstă, neînjurându-l pe ţar, din contră…Iată şi dovezile istorice, după 70 de ani de feroce communism, acum, în sec. XXI, popoare întregi trăiesc, se dezvoltă, în suc propriu, naţional, păstrându-şi specificul…Şi tatăl meu când îmi spunea poveşti de adormit, majoritatea erau cu ţarul Nicolae al II-lea. Am tras concluzia că tatăl meu, care se hârjonea cu mama spunând că el este roman-în timp ce ea susţinea că este moldoveancă, l-a iubit şi resprectat mult pe ţar. Şi iată ce ne spune în acest sens Ion Moraru din satul Mândâc, Basarabia, în povestirea „Sub semnul Sabiei Dreptăţii” apărută în cartea „Să nu ne răzbunaţi. Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia” scrisă de Monahul Moise: „Şi dacă până atunci (1940 n.n) bunelul îşi făcuse ani la rand rugăciunile în limba rusă, după întâlnirea cu politrucul l-am auzit prima oară zicând Tatăl nostru în română.” …Ne-am bucurat că suntem din Râmnicu Vâlcea şi putem să ne declarăm conaţionali cu Constantin Mimi, ai cărui descendenţi, prin Titi Mihai Gherghina-marele colecţionar de fotografii vechi-şi soţia sa, Olga Gaica, au ajuns la Râmnicu Vâlcea. Olga, fiind nepoata bunicului Constantin Mimi, preşedintele BNR până în 1936, şi fiica lui Vasile Zaica, cel care administra averea lui Constantin Mimi! La Râmnicu Vâlcea, Olga, însoţită de Anna Welles (blog Ovidiu Ciutescu, 11 nov. 2011), guvernantă englezoaică, a venit în 1946 şi avea 14 ani, când l-a cunoscut pe Gherghina. În 1955 Gherghina s-a căsătorit cu ea, fiind, astfel, în 2003 (când s-a creat şi aplicat Legea 290-a acordării de despăgubiri), moştenitorul unei impresionante averi (care coboară până la Ivan cel Groaznic)! Astfel nepoata lui Titi Mihail Gherghina (decedat în 2015), fata Mihaelei şi lui Ion Predonescu, este moştenitoarea averii lui Constantin Mimi, inclusiv a « Agrovin Bulboaca » şi a Fabricii de vinuri « Leonardo »…Noi i-am povestit proprietarei-ghid de la aşezământul Castelului Mimi, că, l-a Drăgăşani-Vâlcea există o cramă asemănătoare construită de Valeriu Stoica, fostul preşedinte al liberalilor democraţi…Tot un francez i-a dăruit proiectul! Ne-a spus ghidul-o plăcută şi distinsă doamnă: « Constantin Mimi, la 21 ani, în 1891, s-a întors din Franţa şi a început construcţia Castelului după model francez şi l-a terminat în 1893. »
A urmat în traseu Mânăstirea « Sf. Mironosiţe Marta şi Maria » din satul Hagimus, raionul Căuşeni, la 75 km sud de Chişinău o aşezare monahală (ctitorită la sfârşitul secolului XX-1998) cu o stăreţie de invidiat, unde se află şi un izvor al tămăduirii, înconjurată de un parc imens, frumos construit, care atestă o mare bogăţie şi dăruire pentru locurile de cult…Ne-a impresionat pictura bisericii (1999) descoperind imagini (în locul ctitorilor) cu « Sf Mucenic Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii », în stânga, şi în dreapta « Sf Binecredincios Ştefan cel Mare »…Am descoperit, de asemenea, pe o laterală a bisericii pictura cu « Sf Andrei cel nebun după Hrisrtos », dar şi pe cele ale Sfinţilor Pantelimon şi Diomid care sunt numiţi « doctori fără de arginţi » desigur, amintindu-ne de Al. Popescu Mihăeşti, preşedintele Forumului Cultural al Râmnicului, care-şi numeşte slujitorii… « doctori fără arginţi » (deşi pentru cărţi de un anume tip au avut mulţi arginţi…publici)! În drum spre Chişinău, unde ne aştepta Mitropolitul Vladimir, am oprit la Zaim, raionul Căuşeni, unde l-am cunoscut pe scriitorul şi muzeograful Ioan Găină care ne-a prezentat aşezământul muzeu « Alexie Mateevici », marele poet basarabean care a trăit între 1888-1917, autorul celebrei poezii « Limba noastră »: Limba noastră-i o comoară… şi care aici în grădina muzeului are o frumoasă statuie din bronz, mărime naturală, în picioare creată de Mihai Ecobici din Bucureşti. Alura monumentului este asemănătoare lui M. Eminescu creat de Gh Anghel în 1963 şi aşezată în faţa Ateneului Român. După părerea noastră este un monument de nota zece aşa cum nu sunt multe altele, apocaliptice, din zilele noastre, dar care sunt create sub o lege proastă, Legea monumentelor de for public (2006).
Mitropolitul Chişinăului, Vladimir, un apropiat al vâlcenilor prin vizitele repetate făcute la Olăneşti, pentru refacerea sănătăţii, un bărbat frumos ca şi Nestor Vornicescu, ne-a vorbit în cea mai fluentă vorbă românească, doar cu un uşor accent moldovenesc, cucerindu-ne imediat. Cam târziu i-am cerut permisiunea de a-l fotografia, aşa că nu avem o mapă cu prea multe informaţii, dar, nu acesta ne-a fost scopul vizitei, Mitropolitul, vorbindu-ne atât de frumos despre Nestor Vornicescu şi despre meleagurile vâlcene…Ziua a patra a prezenţei noastre la Lozova s-a încheiat cu vizita la Mânăstirea Curchi, pe înserat, unde am servit şi cina…O mănăstire, iarăşi, deosebit de frumoasă, o capodoperă a artei sacre a secolului XX, am putea spune chiar XXI deoarece pictura care ne-a impresionat a fost executată în 2014! tot aşa ne-a impresionat faptul că între frescele bisericii sfintei mănăstiri am descoperit sfinţi ctitori aşa cum sunt reprezentaţi în secolul XIII în pronaosul bisericii de la Cozia!
Mânăstirea Căpriana, raionul Străşeni-sat Căpriana-aproape de Chişinău, spre nord, ne-a oferit din nou prilejul de a constata ciocnirea dintre vremi, dintre stiluri, dintre vechi şi nou, noi, cei de la Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, patria lui Basarab I şi a lui Neagoe Basarab, şi a Brâncovenilor, nesurprinzându-ne nimic, mai mult, plăcându-ne totul, mai ales când vedem că slova latină şi spiritul ortodox sunt la loc de frunte. Ce ne place, ne încântă chiar, fiind la originea tuturor aceste lucruri, ctitorii, este că aici s-a construit biserică după biserică: 1425, 1821, 1903… şi nu s-a demolat nimic! « Brava » politică a mileniului II-până în sec XX-primul Război Mondial!
Suruceni, între Căpriana şi Chişinău, mânăstire de maici cu biserică având hramul « Sf Gheorghe », 1785, ne-a uimit prin eleganţă şi sobrietatea naosului, adevărată navă, şi având numai plafonul pictat, liniile şi cornişele, semicoloanele şi atablamentele fiind de alura catedralelor catolice, fără picturi pe verticală; ne-a venit imediat ideea să o asemuim cu o minusculă, dar la fel de frumoasă, Capelă Sixtină, botezând-o astfel de cum am văzut-o!
Turnul Chişnăului, fost locaş al pompierilor, sau turn de apă (ne-a venit rău când l-am văzut, exact ca turnul de apă al CPL-ului care a rezistat buldozerului până anul trecut şi pe care l-am cerut noi la Asociaţia Seniorilor pentru a-l face muzeu al tehnologiilor industriale vâlcene-că doar nu am fost oraş de căpătat-în 1650 am avut aici o fabrică de hârtie-iar după 1980, vâlcenii, au plătit datoria externă a României prin exportul de industrie uşoară şi mecanică fină !…unic! care ne-a determinat ca ani de-a rândul să urlăm la necredincioşii politicieni că Râmnicul a fost capitala tehnologiei româneşti şi nu numai a tiparului) este o reuşită realizare a edililor capitalei Republicii Moldova, care au creat aici un muzeu al realizărilor românilor moldoveni de când Basarabia adevenit provincie a imperiului ţarist şi până astăzi. Muzeul este dispus pe verticală urcând la diferitele etaje pe o scară în spirală, interioară. De la acest Muzeu, după ce în prealabil am vizitat biserica Universităţii din Rep. Moldova, na-am deplasat la Muzeul Naţional de Literatură « Mihail Kogălniceanu », din Chişinău, unde eram aşteptaţi de Vasile Malaneţchi, directorul general, cel care participase şi la comemorarea de la Lozova, şi unde era în desfăşurare simpozionul « Vlădica Nestor Vornicescu un cărturar basarabean în scaunul mitropolitan al Olteniei ». La simpozion a participat şi academicianul Mihai Cimpoi, preşedinte al U.S. din Moldova care în 2011 a devenit cetăţean de onoare al Ocnelor Mari, jud. Vâlcea, când a şi participat la Festivalul Internaţional de Poezie « Vasile Militaru ». La acest simpozion a fost lansată cartea « Amintiri despre titani. Evocări ale mitropoliţilor Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania şi Nestor Vornicescu » scrisă de pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda şi apărută la editura « Cuget Românesc ». Înainte de toate aceste vizite din ziua a cincia, la prima oră, marţi, 03 10 17, am vizitat Muzeul Rezervaţiei Codrii al Republicii Moldova, aflat chiar în vila în care am fost cazaţi, un minunat prilej, o minunată realizare muzeistică cu mii de exemplare din fauna aceastei Rezervaţii, împăiate sau conservate în alcool…
Acum, la final de capitol scris, vizita în republica Moldova, la Lozova, fosta Basarabie, un lucru ne este mai clar ca oricând : Basarabia a fost o provincie creată în 1812 peste Moldova dintre Prut şi Nistru, peste Basarabia istorică, ţinutul ctitorit de Basarab I, şi inspirat şi de articolul luiDragoş Dimitriu din publicaţia « România Mare », nr.1386, « 99 de ani de când România nu înţelege Basarabia » pot spune că Basarabia şi Bucovina au fost pietre nestemate, flori, în Grădina Europei până în 1944, au fost călcate în picioare după această dată şi încep să restrălucească, să reînflorească, după, iată, 1990! de această dată numită Republica Moldova…prin limba vorbită, ţară soră cu România! Scriam cândva, prin 2004, când începusem eseul nostru-viitor roman publicistic-despre aceste două provincii româneşti, că Basarabia şi Bucovina au fost în 1940 şi 1944 „Două lacrimi (imposibil de şters n.n ) pe obrazul Europei”…Am mai scris, tot atunci, „Basarabia şi Bucovina, Sodoma şi Gomora secolului XX!”
08 10 17 p cickirdan
