RIPIDE. Obiect liturgic, ripida are forma de paletă, confecţionată din metal sau lemn; ea se foloseşte la serviciile liturgice sau în procesiunile religioase.
1. Ripide de argint aurit. Două exemplare, Ripidele, având dimensiunile: 62/48 cm., au fost ridicate la 21 octombrie 1916; şi se păstrează la Muzeul de Artă (Inv, nr. M 1576). Ele au fost donate în anul 1685 de Constantin Brâncoveanu; una are gravată în partea inferioară inscripţia: „Doamne Iisus Hristoase, primeşte de la robul Tău Constandin Brâncoveanul vel spăt(ar) darul acesta, care l-a închinat ca(s)ei Sfinţiei Tale Măn(ă)stirii Bistriţi(i), vă leat 7193”, iar pe cealaltă, alta: „De Dumn(e)zeu Născătoare, primeşte de la robul Costandin Brâ(n)coveanu vel spăt(ar) darul acesta, care l-a închinat Sfinţiei Tale Mănăstirei Bistriţii, vă leat 7193”.
POLICANDRE. Policandrul este candelabrul cu mai multe braţe, servit ca suport pentru lumânări sau becuri. Obiect liturgic, el este suspendat sub cupola sau bolta bisericilor.
1. Policandru. Donat în anul 1687 de Constantin Brâncoveanu, Policandrul a fost executat de meşterul argintar Thomas Klosch din Braşov (Vasile Drăguţ, op. cit., p. 79).
2. Policandru din bronz aurit. Confecţionat la Viena, Policandrul, care se păstrează în biserica mare a Mănăstirii, a fost donat în anul 1711 de voievodul Constantin Brâncoveanu; are 24 braţe pentru lumânări. Iniţial avea 8 ouă de struţ, astăzi dispărute.
3. Policandru. Realizat în anul 1765 pentru Mănăstire, Policandrul a fost executat de Gheorghe Zlătarul (Vasile Drăguţ, op. cit., p. 79.).
4. Policandru de argint. Datând din anul 1795, Policandrul avea 12 candele mici (Arh. Mrii Bistriţa, Inventarul din 22 octombrie 1915, nr. 174. Ridicat la 21 octombrie 1916).
5. Policandru de bronz. Policandrul are 8 braţe şi un vultur cu două capete. Se păstrează în biserica Bolniţei.
PAFTALE. Încheietoare la haine sau la cingători, paftalele sunt lucrate din metal preţios şi împodobite cu pietre scumpe, fiind adevărate bijuterii ale tezaurului cultic.
1. Paftale de argint. Din Pomelnicul Mănăstirii, se constată că, Paftalele au fost donate de Gheorghe şi Zmaranda cu întreaga familie. (Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., p. 492.)
2. Paftale de matostat. Confecţionate din matostat, adică jasp, varietate de silice dură şi aspră, viu colorată, întrebuinţată ca piatră semi-preţioasă, Paftalele au fost donate de monahul Serafim (Idem, p. 499).
3. Paftale de argint. Menţionate în Pomelnicul Mănăstirii, unde citim: „Chiril monah, care a dat la această sfântă Mănăstire o pereche de paftale de argint, dramuri 54, cu colanul lor, pentru a sa veşnică pomenire” (Idem, p. 500).
4. Paftale de argint. Două perechi, una poleită, datând de la începutul secolului al XIX-lea, Paftalele au fost donate de egumenul Iosif arhimandritul (Idem, p. 501).
DIFERITE OBIECTE. În tezaurul cultic al Mănăstirii Bistriţa, se păstrează numeroase obiecte, având diferite întrebuinţări liturgice; unele sunt conservate întregi, iar altele numai fragmente, atestând existenţa lor.
1. Suportul unui obiect de cult. Aparţinând anilor domniei lui Neagoe Basarab, 1512–1521, obiectul, având înălţimea: 7,5 cm, şi diametrul: 13 cm. a intrat în Colecţia Muzeului Naţional de Antichităţi şi se păstrează acum la Muzeul Patriarhiei. Are, în relief, următoarea inscripţie slavonă: „Io Neagoe voivod şi Doamna sa Despina şi copiii lor”.
2. Ibric de argint. Datând din anul 1621–1622, Ibricul, de înălţimea 16 cm, şi diametrul 9 cm; se păstrează la Muzeul de Artă (Inv. nr. M 75). În partea de mijloc şi cea inferioară, are gravată inscripţia slavonă: „Acest vas s-a făcut din argint de către ctitorii sfintei Mănăstiri Bistriţa; veşnica lor pomenire. Şi l-a înnoit arhiepiscopul Teofan, în anul 7130”.
3. Cristelniţă de argint. Prelucrată de acelaşi arhiereu, Teofan, Cristelniţa are înălţimea: 15,5 cm, diametrul: 23 cm; se păstrează la Muzeul de Artă (Inv. nr. M 1512). Ea datează din anul 1622–1623. O inscripţie slavonă, cu litere în relief, precizează că: „S-a făcut această cristelniţă, dintr-o tipsie ruptă; şi a fost tipsia făcută de Ion Neagoe Basarab. Şi a mai dat o cupă şi două pahare mici, şi a fost peste tot 6 litre de argint. Veşnica lui pomenire. În anul 7131. Şi a reînnoit-o Teofan, fost mitropolit al Sucevei”. Pe marginea interioară, sus, este reprezentată Stema Ţării Româneşti. (cf. Gr. Tocilescu, Raporturi asupra unor mănăstiri din ţară, în „Anuarul Academiei Române” S II, 1885–1886, p. 194).
4. Medalion de argint. Donat de marele agă Diicu Buicescu, înrudit prin mamă cu voievodul Matei Basarab, Medalionul are diametrul: 11 cm. şi a fost ridicat la 21 octombrie 1916; se păstrează la Muzeul de Artă din Bucureşti, fără număr de inventar. El datează din anul 1642–1643, potrivit inscripţiei slavone, care adevereşte că: „Acest pocrov l-a făcut jupan Diicu mare agă, în zilele lui Io Matei Basarab voievod, în anul 7151”.
5. Cupă de argint aurit. Provenind din anul 1686–1687, Cupa are înălţimea: 4,5 cm, şi diametrul: 6 cm. A fost ridicat la 21 octombrie 1916 şi se păstrează la Muzeul de Artă (Inv. nr. M 37). Este donaţia egumenului Paisie, cum indică inscripţia: „Paisie eg(umenul) B(istri)ţ(ei), 7195, K. B”.
6. Cupă de argint. Datând din aceeaşi epocă, 1695–1696, Cupa are înălţimea: 8 cm, iar diametrul: 4,5 cm.; a fost ridicată la 21 octombrie 1916; se păstrează la Muzeul de Artă (Inv. nr. M 35). Are gravat numele donatorului şi anul confecţionării: „Eftimie ieromonah, 7204”.
7. Ornament din bronz. Probabil a făcut parte dintr-un sfeşnic care a dispărut. Obiectul, de dimensiunile: 28/19 cm; se păstrează la Muzeul de Artă (Inv. nr. 737) În chenar, are următoarea inscripţie în limba greacă: „Ion Constantin Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ţara Ungrovlahiei, 1710”. În câmp, este reprezentată Stema Ţării Româneşti.
8. Brăţări. Donate pentru moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, brăţările au următoarea inscripţie: „Primeşte Sfinte Grigorie aceste brăţări la prea sfintele tale mâini, de la smeritul Inochentie, episcopul Râmnicului, 1733”.
9. Cutie de argint. Destinată păstrării Sfintei împărtăşanii, Cutia a fost probabil donată în secolul al XVIII-lea de schimonahul Mihail. (Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., p. 488).
10. Inel de aur. Probabil, tot din secolul al XVIII-lea, „Inelul de aur cu zafir” a fost donat pentru Sfântul Grigorie de „Ioan cu familia”. (Idem, p. 492).
11. Cupă de argint. Donată de schimonahul Ioanichie, sihastru din Peştera Sfântului Grigorie Decapolitul, Cupa, ridicată la 16 octombrie 1916, aparţine secolului al XVIII-lea.
12. Inel de aur. Acest Inel, „cu nouă pietre de diamant”, a fost donat în cinstea Sfântului Grigorie, la 29 iulie 1829, de şetrarul Dincă Bârsescu din Râmnicu Vâlcea (Idem, p. 498).
13. Cunună de aur. Probabil, tot din secolul al XIX-lea, Cununa, cu „11 diamanturi” a fost oferită, pentru moaştele Sfântului Grigorie, de unul Pantazi (Idem, p. 492).
14. Nasturi auriţi. Donaţii ocazionale, din partea credincioşilor, în cinstea Sfântului Grigorie, tezaurul numără 40 bucăţi de nasturi auriţi. (Arh. Mrii Bistriţa, Inventarul din 22 octombrie 1915, nr. 73. Ridicaţi la 21 octombrie 1916).
15. Mâini de argint. Două bucăţi, mâinile provin din donaţiile unor bolnavi, tămăduiţi la moaştele Sfântului Grigorie. (Idem).
16. Medalion. Confecţionat în străinătate, nu se cunoaşte provenienţa (Idem). (Va urma)
