Vechea incintă a mănăstirii. Mănăstirea Ostrov din Călimăneşti are ca act de naştere documentul emis de cancelaria voievodului Radu cel Mare, la anul 1500, fiind „atestată documentar ca prima mănăstire de maici din Ţara Românească. Ostrovul va fi pe rând: locaş de rugăciune, loc de surghiun şi penitenţă, incintă ocupată samavolnic, distrusă şi pustiită, teren zguduit de cutremure şi monument istoric deposedat de propriile obiecte de patrimoniu”, după cum precizează Arhiepiscopia Râmnicului
La 1731 stăpânirea austriacă recunoaşte schitului o scutire die vinărici, pe baza unui hrisov al lui Radu cel Mare, din anul 7008 (1499–1500) ce va fi fost arătat de schit. Neagoe şi Despina vor fi zidit biserica lor pe temelii mai vechi. S-a rezidit în 1706. Reparaţie radicală i s-a făcut şi în 1927.
În anul 1941, personalul Schitului se compunea din patru vieţuitori: protosinghelul stavrofor Climent Mărculescu, stareţ, născut în 1880, la Câineni – Gorj, hirotonit 1919 şi 1928, numit 1928, şi plătit dintr-un post bugetar de preot; Pr. Nicolae Gherguş, născut 1910, Budeşti-Argeş, hirotonit 1934, numit 1936, student teologie; Cântăreţi: monah Gavriil Crăciun, născut 1872, Sălătrucel Argeş, tuns în monahism în 1907; ierodiacon Teoctist Argatu, născut 1915, Vâlcea Glodului, Baia, numit 1941, în monahism din 1941. În afară de personalul bugetar; Schitul mai are un frate.
În perioada iunie–august 1980, în incinta acestui aşezământ s-au efectuat cercetări arheologice de către muzeografii Sergiu Purece şi Pavel Florea de la Muzeul judeţean Râmnicu Vâlcea; ele au descoperit o serie de vestigii istorice în imediata apropiere a Bisericii schitului, rezultând că monumentul a existat încă din vechime, de prin secolele XIII – XIV. Săpăturile arheologice, efectuate pe toate laturile bisericii, par să confirme această ipoteză.
Călugării locuiau în colibe de lemn în Ostrov, sau stabiliţi pe ambele maluri ale Oltului.
Incinta. De-a lungul timpului, construcţiile Schitului Ostrov au suferit o serie de reparaţii, mai ales în ultimul secol, fără a le influenţa însă stilul. În ceea ce priveşte construcţiile din imediata apropiere a bisericii, s-a constatat că ele formau un patrulater; pe latura de nord au fost descoperite mai multe încăperi, chilii pardosite cu cărămidă, grupate câte două sau trei în jurul unui mic hol, care se pare că făcea legătura cu exteriorul printr-o galerie de lemn orientată spre interiorul incintei. Tot pe latura de nord au fost descoperite şi temeliile unui turn-clopotniţă, ce a fost ridicat la aproximativ doi metri de zidul de nord al pronaosului. Pe latura de vest a incintei, cercetările au adus la lumină ruinele unei construcţii ce avea temelii din piatră de râu de dimensiuni foarte mari. Înălţimea acestor vestigii depăşea doi metri, grosimile variind între 0,50 şi 1,00 m. Se pare că aici erau temeliile ce susţineau în vechime o clădire cu parter supra-înălţată şi etaj care adăpostea casele egumeneşti şi eventual reşedinţa temporară a domnitorului.
Monetele ce s-au descoperit cu prilejul acestor săpături aparţin sec. al XIV-lea şi al XV-lea, mai vechi deci decât data primei atestări documentare a monumentului. De asemenea, cantitatea de ceramică decorată cu smalţ verde smarald, specifică secolelor XIV–XV, este destul de mare, ea provenind de la vase cu forme diferite, precum şi de la un număr impresionant de cahle decorative. Una dintre acestea a putut fi reconstituită şi se află în sălile Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Au mai fost descoperite şi fragmente ceramice având ornamente florale şi zoomorfe. Din această categorie fac parte cele ce prezintă vulturi bicefali.
În anul 1941, „Anuarul Mitropoliei Olteniei” scria despre „Chiliile distruse de un incendiu în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1939, că se află în construcţie prin donaţii publice”.
Biserica. Prima biserică a fost o construcţie mică de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.
Pe temelia acestei bisericuţe, domnul Ţării Româneşti Neagoe Basarab a ridicat o nouă biserică, din piatră, care există şi astăzi. Ea este mai veche decât cea construită de Mircea cel Bătrân în 1388 la Mănăstirea Cozia, chiar dacă în documente apare înscrisă doar biserica zidită de Neagoe Basarab. Un alt argument este şi faptul că celebrul Chir Gavriil, primul stareţ al mănăstirii Cozia provenea chiar de la Schitul Ostrov, unde, la acea vreme trăiau călugări. Toate aceste informaţii se găsesc în hrisoavele aflate la Mănăstirea Cozia.
Biserica a fost sfinţită nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Ctitoria de la Ostrov urmează celei de la Curtea de Argeş, fiind construită din piatră şi cărămidă. Astăzi se mai păstrează bisericuţa cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica din Ostrov prezintă asemănări cu cea a Mănăstirii Prislop din Transilvani. De asemenea, ea păstrează particularităţile structurale ale bisericilor Vodiţa II şi Cozia, dar cu câteva modificări, date în special de dimensiunile reduse şi de încercările de a mări spaţiul propriu-zis, prin înlocuirea pilaştrilor inferiori cu console, ceea ce îi dă un aspect exterior circular, iar în plan intern, absidele laterale ale naosului şi absida altarului fac stilul arhitectural al bisericii unul puţin obişnuit pentru secolul al XV-lea. Înainte de a intra în biserică, se află un pridvor din sticlă, apoi printr-o uşă mică se intră în biserică. Deasupra uşii de la intrare, se află o pictură veche. În biserică, picturile icoanelor sunt în stil frescă. O inscripţie arată că: „Această sf(â)ntă besearec(ă) făcut-o-au Io Neagoe V(o)ivod i Gospojda ego Despina, Meşiţa Iulie 10 dna, vleat 7030 (1522?).
Sfântul Altar. Acest Sfânt Altar s-au zugrăvit cu toată cheltuiala Dumneaei Cocoana Catrina pentru ca în veci se avem pomenire. O inscripţie spune: „Pomeneşte Doamne Gheorghe, Catrina, Costandin”.
Iconostasul. Tâmpla aurită a mănăstirii Ostrov. O mare podoabă de arhitectură interioara, care a înfruntat vremurile, este „tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurata in 1791 de Ioan Zugravul.
Când Neagoe Basarab şi soţia sa Doamna Despina au ctitorit acest sfânt locaş, pereţii bisericii erau plini cu icoane care aparţineau familiei lor şi care fuseseră pictate la începutul secolului al XV-lea şi începutul sec al XVI-lea. Din tot tezaurul lor nu au rămas decât şase icoane, una dintre acestea reprezentând-o pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe aflându-se la Ostrov.
Fresca actuală este realizată în anul 1760, dar nu se ştie dacă a mai existat o pictură anterioară. Aici, pe lângă picturile care înfăţişează sfinţii, se află o pictură care îi înfăţişează pe domnitorul Neagoe Basarab alături de soţia sa şi cei doi copii care ţin în mână biserica. O inscripţie precizează că: „Această sfântă şi Dumnezeiească biserică ce se chiamă Ostrov s-au zidit de bunul credincios Io Neagoe Voevod şi, au rămas nezugrăvită, la vleat 7030 iar la vleatu 7268 (1760) s-au îndemnat din Darul lui Dumnezeu de au zugrăvit-o toată biserica cu osteneala Maicei Marta monaşia şi a fetelor sale: Platonida (monahia) Ioana ereiţa, m(esiţa) Iunie 30”.
Cu toate că s-au făcut replantări, existând circa 47 de specii de arbori şi trandafiri, farmecul secular al arborilor şi plantelor seculare nu mai este. Drama acestei bijuterii se putea produce în anul 1980. Oltul a fost ales să fie primul râu din ţară regularizat începând cu anii ’70, în sensul că statul român a început amenajarea hidroenergetică a întregului curs. Nu mai puţin de 20 de hidrocentrale se află azi de la Făgăraş şi până la Dunăre construite. Încercarea decisivă pentru insulă cât mai ales pentru mănăstirea Ostrov a venit în anii 1978 –1981, când amenajarea hidroenergetică Călimăneşti a hotărât clar: Insula şi biserica trebuie demolate! Nu contau arborii seculari, nici credincioşii. Negocierile s-au purtat mult între statul comunist şi Biserica Ortodoxă Română în căutarea soluţiilor. Atunci, la insistenţele Episcopiei Râmnicului şi ale specialiştilor (foarte mulţi ingineri din cadrul Ministerului Energiei, directori de şantier), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti a elaborat un proiect de salvare a bisericii, foarte complex în acea vreme, prin ridicarea acesteia cu 6 metri, una dintre cele mai riscante soluţii aplicate în domeniul relocării de monumente şi a doua lucrare de acest gen executată pe teritoriul României.
Se spune că în anii 1979–1980, când s-a început construirea barajelor hidroelectrice de pe râul Olt, întreaga insulă, cu tot ce era pe ea, a fost în pericol de a fi înghiţită de ape. Povestea relatează că Elena Ceauşescu nu a vrut să se lase înduplecată de rugăminţile monahilor, de a salva schitul şi parcul care la acea vreme era considerat un adevărat paradis, mai ales că în acea perioadă bisericile erau rase de pe suprafaţa pământului, însă într-o buna zi, pe drumul spre Sibiu, Elena a avut un accident de maşină, în urma căruia a fost spitalizată. Acolo, a avut un vis, şi s-a ajuns la hotărârea ca, pentru salvarea schitului, întreaga insulă să fie ridicată cu şase metri deasupra apelor. Parcul lângă care se află Mănăstirea Ostrov era o oază de climă mediteraneană, în care creşteau lămâiţe şi mulţi smochini, stejari seculari şi multe specii de flori. Mănăstirea a fost salvată, dar acel parc deosebit n-a mai revenit nicicând la frumuseţea de odinioară. Doar curtea schitului, care deşi cuprinsă de vremea de noiembrie, datorită grijii pe care măicuţele o au îngrijând fiecare plantă şi floare de acolo arată cu totul deosebit, făcându-te să-ţi închipui ce privelişte este aici vara.
Mănăstirea Ostrov adăposteşte o renumită Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Hodighitria” sau „Îndrumătoarea”. Este una din capodoperele artistice din primul sfert al secolului al XVI-lea, pictată în tempera de un meşter anonim. Aici, Născătoarea de Dumnezeu este redată frontal, plină de nobleţe, cu o uşoară întoarcere către Fiul ei. Ea poartă pallá şi bonetă albastră, mânecuţe ornate cu aur şi un maforion roşu cărămiziu tivit la margini cu mărgeluţe de aur. Fecioria Maicii Domnului este redată în icoană prin cele trei stele pictate pe frunte şi pe cei doi umeri. „Maica Domnului Îl poartă pe Domnul Iisus Hristos pe braţul stâng, iar cu mâna Îl arată (Îndrumătoarea) întregii lumi ca Mântuitor“. Pruncul Sfânt apare plin de măreţie şi demnitate, cu mâna dreaptă binecuvântând, iar în mâna stângă ţinând un pergament ce cuprinde o inscripţie în limba slavonă: „Eu sunt lumina lumii“. În icoană, se distinge şi un vas în care se află crucea răstignirii, suliţa şi trestia. Domnul este înveşmântat cu un chiton albastru cu striaţii aurii, un clavus brun şi un himation galben-oranj, cu falduri vag pronunţate. În registrul superior al icoanei, în poziţie de adorare, respectiv supra-venerare, sunt reprezentaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Această Icoană face parte dintre cele şase icoane ce se păstrează până astăzi în biserica Mănăstirii Ostrov, şi are următoarea inscripţie: „Aceas(tă) sf(â)nt(ă) ico(ană) fi(in)d veche şi făcătoare de minun(i) să stricat foarte reu; s-au dres prin îndemnul stariţi(i) Platonida şi cu toată osteneala şi cheltu(i)ală dumnealu(i) jupân… leat 1795 ghenuar(ie) Ioan Zogr(af)“. Este una din capodoperele artistice din primul sfert al secolului al XVI-lea, pictată în tempera de un meşter anonim. Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” sau „Îndrumătoarea” este recunoscută ca mare făcătoare de minuni. Pentru adeverire, vom prezenta câteva dintre ele, săvârşite de-a lungul timpului, în urma rugăciunilor credincioşilor la Sfânta Icoană, relatate şi consemnate chiar de aceştia în jurnalul memorial al mănăstirii.
Faur Letiţia din Deva, judeţul Hunedoara, relatează îndurerată despre necazul fiului său Adrian, căsătorit, tată a doi băieţi, care suferea de o „boală rară a masei musculare fără şanse de vindecare, după părerea specialiştilor”. Se ruga Maicii Domnului din Ostrov de mulţi ani şi ştia că nici de data aceasta nu o va părăsi în necazul ei: „Am întins mâna spre mâna cu care Maica Domnului îşi sprijinea Fiul Sfânt şi aşa m-am rugat citind Paraclisul Maicii Domnului”. După scurt timp, fiul ei Adrian s-a vindecat.
Buşe Ioana, o fetiţă de 7 ani din Râmnicu Vâlcea, împreună cu bunica ei, povestesc cum Maica Domnului i-a vindecat mânuţa, în urma rugăciunilor şi ungerii cu untdelemn sfinţit de la candela icoanei făcătoare de minuni.
Adriana Cornelia, o creştină în etate de 63 de ani din Braşov, timp de câteva luni suferise de o depresie puternică, pe care a depăşit-o total numai în urma rugăciunilor făcute la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Constantin Iacob din comuna Berislăveşti a dorit foarte mult să nu mai bea. Spune că: „Am rugat-o mult pe Maica Domnului să-mi ajute”. Puterea credinţei şi mila Maicii Domnului l-au ajutat pe acest om să-şi revină din patima beţiei.
Cornelia Giurgiu din Deva, judeţul Hunedoara, s-a rugat pentru nepotul şi finul său, Feri, care suferea de patima băuturii, făcând mult rău familiei. „Chiar numai după o zi de rugăciune la Sfânta Icoană, am primit vestea că nepotul meu s-a hotărât să nu mai bea şi de atunci s-a schimbat mult în bine. Mulţumesc din suflet, Maică Sfântă”.
Chiţu Maria din Râşnov, judeţul Braşov, spune foarte bucuroasă: „M-am rugat Maicii Domnului pentru fiul şi nora mea să dobândească un prunc, trimiţându-le iconiţe cu Maica Domnului făcătoare de minuni din Ostrov. Întoarsă acasă, exact după o săptămână, am primit telefon şi mi-au spus că o să aibă un copil”.
O altă minune petrecută la Mănăstirea Ostrov în primăvara anului 1997 este consemnată la sfârşitul sfintei Evanghelii de ieromonahul Grigorie Cuth de la Mănăstirea Cozia: „În data de 8 aprilie era planificată la schit plantarea a 260 de cuiburi de viţă de vie şi, deşi totul era acoperit cu zăpadă pe distanţa Sibiu – Drăgăşani, numai pe insula Ostrov pământul era uscat şi oamenii lucrau liniştiţi la plantarea viţei de vie. Aceasta a fost, spune părintele Grigorie, minunea Maicii Domnului. Ea este cea care a ocrotit toată ziua ca să nu ningă, să se poată lucra pentru lăcaşul ei”.
Mazilu Nicolae, în etate de 50 de ani, bolnav de leucemie, din Craiova, a venit la Mănăstirea Ostrov, şi povesteşte cum în toamna anului 2007 s-a rugat Maicii Domnului, vindecându-se în scurt timp în mod miraculos.
Diaconu Eugenia din Timişoara, aflată la Călimăneşti în iunie 2008, a primit de acasă o veste înfricoşătoare: fiul său de 30 de ani, Diaconu Aurelian fusese înjunghiat în plămânul drept, pierzând mult sânge, iar toată partea stângă a corpului îi era paralizată. Doctorii erau sceptici, nelăsând familiei prea multe speranţe… În locul disperării şi al primului tren spre Timişoara, Eugenia a ales rugăciunea: „M-am rugat mult la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni pe tot parcursul operaţiei, prietenii s-au rugat şi ei, şi băiatul a revenit din ghearele întunericului”.
Călin şi Alina din Sibiu, relatează la 29 martie 2009, că „Ajutorul Maicii Domnului se revarsă grabnic şi peste cei care o roagă pentru dobândirea de prunci: „Mulţumim Maicii Domnului şi Bunului Dumnezeu, că în urma rugăciunilor noastre ne-a îndeplinit marea dorinţă de a avea un copil”.
Insula are formă de arcă, fiind unul dintre parcurile centrale ale staţiunii Călimăneşti, iar Mănăstirea Ostrov situată în partea de sud, atrage prin sutele de flori, arbori ornamentali şi linişte, mulţimea turiştilor care sosesc în judeţul Vâlcea. Mănăstirea Ostrov sau „Mănăstirea dintre ape” reprezintă un important obiectiv turistic din Valea Oltului. Cei care vizitaţi staţiunea Călimăneşti – Căciulata, nu ar trebui să-l ocoliţi dacă vă aflaţi în zonă.
