Nimeni nu a vociferat după trei ore de serbare, şezătoare a cânecului şi portului popular loviştean-unic în ţara românească-după cum îl numea şi primarul Ion Sandu, prezenţă importantă, la înălţimea interpretei Mariana Ştefan care s-a impus vâlcenilor în preajma şi cu ajutorul poetului Alexandru Horezeanu, care i-a îndrumat, alături de preotul Statie Burluşi, primii paşi!…o voce pe care apropiaţii au comparat-o cu a unei privighetori. Şi în seara cu pricina, 09 februarie 2017, Mariana Ştefan a „recidivat”, ca şi în ianuarie 2017 (la slujba de pomenire a poetului Horezeanu de la Biserica din Râureni cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, parohie ţinută la înălţime de preoţii Nicolae State Burluşi şi Gheorghe Chebăruş), dedicând preotului Nicolae State o strofă din celebra deja melodie pe versurile lui Alexandru Horezeanu „A venit Iisus la mine”…Noi am constatat cu ocazia manifestării de la Bibliotecă că vocea Marianei Ştefan a evoluat, faţă de 2014, acum, apropiindu-se de timbrul vocii Mariei Ciobanu (chiar şi numai pentru faptul că Maria Ciobanu a fost declarată de cei mai mulţi privighetoarea cântecului popular românesc!), Mariana, fiind mai aproape, însă, de „bel canto”… În această seară de pomină, din Râmnicu Vâlcea, am avut cu toţii bucuria de a asculta pe viu cântecul Ninetei Popa, „La Sibiu la Boişoara” menit parcă să aducă frumuseţea şi utilitatea unei păci de aproape un mileniu între cele două judeţe, Sibiu şi Vâlcea, care ne întremează, şi în care această maestră a cântecului popular preamăreşte vecinătatea dintre ţinutul Boişoarei loviştene şi ţinutul Sibiului.. Gestul Ninetei Popa mi se pare cu atât mai promiţător, şi mai necesar, acum, când fără nici o motivaţie serioasă, mulţi din vechea Valahie se exprimă împotriva spiritului german, aruncând în arena politicului această bombă fumigenă, jignitoare, că cei de dincolo de Carpaţi ar dori ruperea Transilvaniei de România. Această neruşinată ipoteză pusă în spatele preşedintelui român de etnie germană, mai ales pornită din Oltenia şi Muntenia, este de neiertat, pentru că mai ales Oltenia, dintotdeauna, a beneficiat împreună cu Transilvania (de timpuriu chiar în acelaşi stat) de atuurile culturii germane prin intermediul Austro Ungariei! De asemenea, să nu uităm că zone întregi din Mărginimea Sibiului au venit în judeţul Vâlcea datorită asupririi imperiului, conturând, în vreme, o populaţie cu adevărat de mare valoare, pe deplin românească, numai dacă ne referim la Loviştea şi ţinutul Vaideenilor… De aceea ne-a tulburat puţin accentele patriotarde de românism deşănţat-atemporal-ale unor români, cu exces de „românitate”, lipsiţi complet de cultură, şi care au încercat, cum fac mai întotdeauna de câte ori au ocazia, să politizeze evenimentul… Nineta Popa a venit în patria noastră, regională, şi a ei, ca să ne spună că indiferent de etnie toţi românii au o singură patrie… Să mai menţionăm ceva, de ultimă informaţie, că, sibienii au lăţit şoseaua, DN7 până la graniţa cu Vâlcea, în timp ce noi, vâlcenii (obişnuit a ne zice români get beget !?) am neglijat complet acest plan care este de sorginte austriac şi românesc, interbelic, dar şi din deceniul imediat următor anului 1990; acela de a construi prima mare legătură, specială, rutieră şi feroviară, între Orient şi Occident, între judeţul Vâlcea şi judeţul Sibiu, şi, care, judeţe, după unii, ar putea fi chiar unul singur! Nu putem să nu facem menţiunea fără a încerca să aducem vreun afront organizatorilor, dar, credem că asemenea artişi, asemenea întruniri, trebuie făcute în Sala Mică de la Teatrul Anton Pan, unde există o altă tratare, inginerească, profesionistă, asupra realizării acompaniamentului instrumental…La bibliotecă, exceptând acompaniamentul natural, nu se poate realiza un acompaniament pe bandă audio… Redăm mai jos textul melodiei cu care Nineta Popa şi-a deschis microconcertul (ca un mare artist, trecând peste impedimentele redării acustice) şi care arată poziţia unui fin intelectual în problema „românismului”. Mi-au rămas în minte aceste cuvinte din cântecul Ninetei Popa care îmi definesc trecutul de vâlcean, oltean din umbra muntelui despărţitor de Ardeal, neputând uita că în copilăria noastră, nu puteam construi ceva necesar vieţii fără a merge la Sibiu…Eu, după 1990, mergând la Sibiu ori de câte ori vroiam să-mi odihnesc ochii! „La Sibiu şi Boişoara/…Merg şi iarna merg şi vara”…
La Sibiu şi Boişoara
La Sibiu şi Boişoara,
Inimioara mea,
Merg şi iarna, merg şi vara,
Of, inima mea.
(se repetă)
Că mi-i drag unde-am crescut
Și nu pot ca să le uit,
Și nu pot ca să le uit,
Of, inima mea.
(Muzica)
La Sibiu şi-n Mărginime,
Inimioara mea,
Cânt Jiana şi-mi stă bine,
Of inima mea.
(se repetă)
Învârtita, Hațegana,
Ca-n Sălişte şi-n Poiana,
Ca-n Sălişte şi-n Poiana,
Of, inima mea.
(Muzica)
Din Sibiu, pe Olt la vale,
Inimioara mea,
Când vâlcenii-mi ies în cale,
Of, inima mea.
(se repetă)
Și le cânt sârba şi hora,
Cântecele tuturora,
Cântecele tuturora
Of, inima mea.
(Muzica)
Că eu’s fată lovişteană,
Inimioara mea,
Și vrânceană, ardeleană,
Of, inima mea.
(se repetă)
Cânt şi sârbele vrâncene,
Dar şi cântece-ardelene,
Dar şi cântece-ardelene,
Of, inima mea.
(Muzica)
(Final-aceeaşi tonalitate)
Jieneşti şi hațegane,
Tot voios să joci, ciobane,
Tot voios să joci, ciobane,
Of, inima mea.
