Joi 15 aprilie 2021 în curtea interioară a Muzeului de Artă din cadrul Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură, „Cocoși”, a artistului plastic Marius Ghica, din Craiova, profesor de limba franceză; precum și lansarea de carte a acestuia, intitulată „Cosmopolis – Eseuri și tălmăciri despre noi și viața din Cetate” (Editura Aius, Craiova, 2020)
« GHICA Marius (pseudonimul lui Marius Ghita), se naște la 26 oct. 1954, Băilești. Critic literar și eseist. Fiul lui Ion Ghița, economist, și al Teodorei (n. Duțulescu).
Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova; Facultatea de Filologie, sectia franceză-română a Universității din Craiova (1974-l978). Profesor de limba franceză la Calafat (1978-l985); redactor la revista Ramuri (din 1985).
Debutează cu cronici despre L. Blaga, C. Noica. E. Papu în Ramuri (1981), publicând apoi la toate revistele culturale din țară articole, traduceri, eseuri despre scriitori și filosofi români și francezi.
A publicat volumul de eseuri „Facerea poemului” (1985) și „Omul poietic pe tărâmul limbajului” (1989). Interesul pentru Paul Valery, demonstrat mai ales de primul volum este ilustrat și de ediția „Paul Valery, Poezii – Dialoguri” » (www.referatele.com).
« De ce s-a decis Marius Ghica să abordeze în inedita sa expoziție tocmai acest simbol arhetipal al cocoșului? Iată explicația dată chiar de autor în textul de prezentare al evenimentului: „Eu mă consider doar un împătimit al culorii, un mare iubitor al culorilor aşadar. Iar în lumea culorilor, cred că este loc pentru toţi. Sunt un filolog de profesie, devenit acum, spre senectute şi un pătimaş filocolor(…). Tocmai pentru că sunt atât de viu coloraţi, atât de policromi sau mai degrabă pentru că sunt singurele făpturi hărăzite de Dumnezeu să ne vestească zorii fiecărei zile, dar şi apusul soarelui şi venirea nopţii. În mitologiile lumii, cocoşul este simbolul bărbăţiei, al luptei duse până la capăt, al orgoliului, al forţei şi energiei, al curajului şi îndrăznelii, al frumuseţii virile” » (fragment din textul de prezentare a expoziției).
*
Trebuie să recunoaștem că atunci când am primit invitația pe Internet de la Tiberiu Aniniș din cadrul Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” și am văzut genericul expoziției „Cocoși”, am revăzut în memorie expoziția de pictură de acum zece ani tot de la Muzeul Județean, a lui Marin Sorescu, în urma căreia, impresionat de vâna puternică a poetului cu care mânuia pensula în tentă impresionistă, am notat în poemul „Marin Sorescu pictor”: „…păsările lipite de pictură/ sunt rachete/ nu sunt avioane/ zbor în sens înapoi/ și univers/ dinspre cer spre pământ/ cad în picaj/ dramatice păsări rachetă/ și păsări de foc/ păsări stravinsky/ mereu negre/ în penaj cu zvastici/…” În expoziție aveam să constatăm că lumea lui Sorescu, din imaginile surprinse de tablourile sale, era una a deziluziilor și a desacralizării acestei lumi aflată în cădere liberă de la statutul umanității de care se putea bucura poetul în același timp pictor; în timp ce lumea cocoșilor lui Marius Ghica ni se arătă ca una a rezistenței solare, plină de optimism, o lume ca a necuvântătoarelor, care nu disting realitatea decât prin culori…
Surpriză plăcută la vernisaj, cu destulă lume, l-am cunoscut pe maestrul craiovean și l-am agreat din start asociiundu-l imediat cu familia de artiști, craioveni, mari amatori de interferență a artelor cum sunt și au fost: Alexandru Firescu, Silviu Purcărete, Andrei Gheorghe, Dan Lupescu, Mircea Suchici, Cristian Ciomu, Silviu Bârsanu…Ne-au uimit tablourile, mulțime de tablouri – explozie de culoare – și mai ales, cum ne place nouă, desen și culoare, desenul artă sacră, și simbolică, care parcurg împreună întregul parcurs istoric din istoria artelor universală… Stiluri și stiluri, o singură idee împodobită în zeci de variante, imaginea cocoșului de toate neamurile, galinaceea imberbă cu pene în loc de barbă, cu creastă și mărgele roșii, și care pe lângă alte cele bărbătești, și de oprit timpul în loc dimineața, conține în formula sa neoclasică, atât secera la coadă, cât și ciocanul….mai ales când i se zbârlesc penele din creștetul capului. Da, cocoșul nostru părintesc, nu cocoșul galic, nici alt tip de cocoș și, care, sub slava cerului de deasupra noastră, încă mai este prezent în toate curțile satului românesc…chiar și în vilele din orașe. Nu am auzit pe nimeni, niciodată, că ar fi fost deranjat dis de dimineața de cântecul drept ca o rază de soare inversă, de la pământ la cer, al cocoșului românesc; noi aici la Vâlcea îi spunem, oltenesc!
Expoziția a fost organizată, alături de dorința expresă a autorului, de către Muzeul Județean Vâlcea împreună cu UAP Filiala Vâlcea, avându-i prezenți, alături de Marius Ghica, pe Claudiu Aurel Tulugea, directorul muzeului, și Gheorghe Dican, președintele Filialei UAP Vâlcea. Pe lângă cei trei, care au și comentat evenimentul din curtea interioară a minunatei vile „Simian” s-a mai produs și scriitorul Ion Predescu din partea USR, cunoscut istoric și critic literar, dar și de artă plastică (vizuală cum i se mai spune, mai nou).
Să mai dăm un citat din lucrarea aflată pe Internet despre acest scriitor – artist plastic, www.referatele.com, pentru a ne face indirect o impresie, de moment, despre profilul său literar (în această fază, necunoscând conținutul cărții lansate cu ocazia acestui vernisaj). …« E aici o evidentă înlocuire a omului …„natural” prin imaginea omului ca produs al activității intelectuale superioare (și nu trebuie sa surprindă toata polemica antiiluministă purtată în filosofia modernă, la Gadamer sau Derrida, de pilda). Aceeași opoziție dintre „natural” si „cultural” conduce la concepția derridiană despre „ecriture”. Marius Ghica face o prezentare sintetică a gândirii lui Derrida, asupra căruia revine în mai multe rânduri în carte. El este, alături de nu foarte mulți cercetatori români care au scris despre filosoful francez (între ei Liviu Cotrau, Ioana Em. Petrescu și Andrei Marga) unul dintre bunii cunoscători de la noi al acestui autor (Paul Valery n.red.). Capitolele centrale ale carții abordează problematica hermeneutică a sensului. Evenimentul hermeneutic constă în ajungerea în vorbirea actuală a ceva ce e spus în cadrul „tradiției”; alteritatea textului instituie necesitatea interpretării, al cărei caracter speculativ o îndrumă să apară nu ca simplă „repetare” a unui obiect, ci ca nouă creație a înțelegerii. Gadamer extinde competența hermeneuticii până la a vedea în ea un aspect universal al filosofiei înseși, ceea ce ii atrage obiecțiile lui Habermas după cum, prin depășirea accepției clasice, schleiermacheriene, a hermeneuticii, el își atrasese și criticile aripii tradiționale (Emilio Betti, E. D. Hirsch-junior). (www.referatele.com)
NOTA: Vezi pe Video Arhiva din www.culturaarsmundi.ro filmul cu același titlu.
Petre CICHIRDAN
