Luni 27 ianuarie 2014, ora 19.00
Sala “Lahovari”
Orchestra simfonică a Filarmonicii
Dirijor: Florin Totan
Solistă: Mihaela Manea – pian
În program:
Maurice Ravel – Concert pentru pian şi orchestră în sol major
Camille Saint-Saёns – Simfonia a III-a în do minor, op. 78
„Micuţa Mozart din Târgovişte” – aşa o numea adevărul.ro din 20 oct. 2009 pe pianista Mihaela Manea, tânăra pianistă de astăzi – născută în 1996 la Târgovişte – şi solistă în simfonicul din această seară avându-l la pupitru pe Florin Totan…
„Mihaela a început să ia lecţii de pian la vârsta de 6 ani, când părinţii au luat-o de mână şi au dus-o la Liceul de Arte Bălaşa Doamna din Târgovişte. Pot să spun că cel mai important rol în viaţa mea de artist îl au părinţii mei. Ei m-au adus şi m-au înscris la această şcoală acum şapte ani. Ei mi-au descoperit această vocaţie. Eu nu realizam atunci că am talent sau că aş putea într-o zi să interpretez ceva la pian în faţa a mii de oameni, spune Mihaela.
Anul 2006 i-a adus Mihaelei trei mari premii, dintre care două internaţionale. La vârsta de numai 9 ani, micuţa pianistă a câştigat locul al doilea la Concursul Naţional de la Suceava Lira de Aur. Au urmat două premii I, la concursurile internaţionale Rovere D’oro, respectiv Lorenzo Perossi. Linia succesului a culminat în anul 2007, când eleva a obţinut trei premii întâi, din care două internaţionale (Rovere D’oro şi Lorenzo Perossi) şi unul la Târgovişte, în cadrul concursului Mozart. Anul trecut Mihaela a câştigat Premiul I la Concursul Internaţional Simonedelberte Frevier. Anul acesta pianista şi-a adăugat pe lista succesului o menţiune câştigată în cadrul unei olimpiade desfăşurată la nivel naţional şi premiul al II-lea, obţinut la Concursul Internaţional Rovere D’oro” (ibidem).
Am văzut şi noi în gala de la Filarmonică alura poetică şi hărnicia unui copil înzestrat cu mare talent, atât de curajos, şi benefic pentru melomani, încât să vină în faţa lor cu un concert modern, dificil, mai puţin cântat de cei de vârsta ei, un concert care ne-a produs atâtea satisfacţii…Bine interpretat, noutate (1931) în estetica muzicală-în contrasens cu atonalismul la modă, noutate pentru noi-cei de aici, modernitate…Dintr-o dată parcă ne-am simţit altfel, mai ales că, în partea a doua, aveam să urmărim un Saint-Saence de excepţie…Simfonia a III-a, cu orgă! Şi Ravel, şi Debussy au dus programatismul foarte departe, sunt aproape unici, ei, alături de Richard Strauss şi ruşi-sovietici, ducând fiorul muzical estetic foarte adânc în secolul XX…
O surpriză, nici că se putea mai mare, ne-au făcut cei de la Filarmonică, programând un asemenea program, programând-o pe Mihaela Manea alături de Florin Totan, cunoscut fiind, acesta, în realizarea concertelor mari-cu tineri talentaţi-concertelor fără vârstă! Doar în muzică, când învăţătura se desfăşoară foarte devreme, tinereţea trebuie exploatată, aceasta, nefiinţând ca în interiorul sloganului politic: să promovăm tinerii!…În muzică, tinereţea este un atuu al interpreţilor pe care nu li-l poate da şi nici exclude nimeni…Aşa s-a întâmplat şi în concertul pentru pian, de Ravel, acesta, aducând noul suflu-al artei adevărate în sala de concerte, în mintea noastră…Notam în timp ce se desfăşura audiţia: „..câtă nevoie avem de noua muzică în acest prag de secol XXI…” „Da, prima parte, formă de sonată cu rădăcini în muzica sfârşitului de secol XIX-răsar primele forme ale impresionismului. Auzim câteva măsuri, visătoare şi melancolice, parcă din Gershwin; minunat, feerie, poezie, se termină partea a II-a; uite, ce rondo, ne amintesc de Prokofiev, de Şostakovici!… pianista cântă atât de frumos, se leagănă, priveşte undeva spre stele, visează cu ochii deschişi şi degetele-i aleargă pe strune-pe clape- doream să spun! Bravo, Florin Totan, bravo gesticii tale, orchestrei simfonice pe care o conduci! Şi iată că, după acest concert de Ravel, în partea doua am avut prilejul să ascultăm una dintre capodoperele muzicii universale, simfonia cu orgă a lui Camille Saint-Saence…Sarcină grea pentru noi, cei de aici, de pe malul Oltului şi de lângă Cozia. Muzica aceasta este scrisă pentru orchestre care-şi numără existenţa în mai multe decenii, în care lemnele şi alămurile prind culorile istoriei şi locului…o ce loc, lângă noi este Capela, Catedrala Episcopală, muntele Cozia!…După introducerea din prima parte, romantică, ce adagio frumos auzim în a doua parte! Minune, Saint-Saence trece la impresionism, ne arată cum se naşte, din nou, muzica!…orga deschide ochii-o nouă geneză-face duo pe fond cu pianul-iată simfonia cu orgă şi cu pian!..să nu uităm, este scrisă înainte cu cinsprezece ani de începutul secolului XX!… Formidabilă parte, şi ce coda extraordinară. Nici nu ştim ce fragmente să alegem, să dăm pe secţiunea noastră de video din Cultura Ars Mundi…Oare am înregistrat secvenţele care trebuie, bine? să nu dezavantajeze pe nimeni? Am plecat de la concert atât de veseli, de bucuroşi, că am înregistrat momentele esenţiale, că putem să le dăm şi la alţii, să ştie şi alţii de ce ne bucurăm noi, să ştie şi alţii ce minuni pot să se nască în această clădire de piatră, dăltuită de italienii lui Copetti, aici lângă Episcopie, Arhiepiscopie, ce arhimagnifică muzică, ascultăm noi.
