S-a născut , în ziua 22 sept. 1903 în Comaneștii Sucevei. Tatal-dr. Teofil Lupu, chirurg cu stagii la Viena, in clinica dr. Theodor Billroth si prof. Leopold din Dresda; mama Olimpia nascuta Gheorghian, nepoata de sora (Olimpiada Bucevski) a pictorului diecezan, Epaminonda Hanibal Bucevski (cel care la Viena l-a gazduit o vreme pe bursierul Ciprian Porumbescu, și care a pictat iconostasul catedralei din Zagreb si care a executat pictura in biserica ortodoxa din Ilisesti, astazi intr-o nemeritata si nescuzabila stare de ruina!!).
Octavia,singurul copil, al familiei Lupu, a primit o educatie complexa. Tatal cu o severitate de neclintit i-a imprimat o tinuta tronata de disciplina, ordine, seriozitate in tot ce urma a fi intreprins, fapt ce i-a folosit pentru mai tarziu, cand nemiloasa soarta i-a harazit vremuri de restriste (aceste informatii ni le-a relatat Profesoara in momentele ei de confesiune).
De mic copil, a fost atrasa de muzica. Mama Olimpia, ea insasi cu pregatire muzicala (pian), i-a insuflat interes pentru muzica si in special pentru pian ca instrument. A luat lectii de pian in particular cu profesorul August Karnet, canto cu Maria Karnet si cu Elena Teodorini care-i aprecia rara voce de contra-alto, de asemeni cu renumitul tenor de la opera bucuresteana, George Folescu, cel ce va declara ulterior, intr-o scrisoare adresata dr-lui Teofil Lupu, ca fiind o excelenta muzicanta.
Mai mult, in semn admiratie si recunoastere, i-au fost dedicate cateva compozitii: 1) A. Karnet, cu muzica la doua din creatiile lui Eminescu-Peste varfuri si Intre paseri; Si daca vii- pe versurile lui Stefan Octavian Iosif. 2) Alexandru Zavulovici, ii dedica o compozitie „Si daca ramuri bat in geam.” pe versurile lui Eminescu.
Tanara Octavia, eleva a Liceului de fete din Suceava, isi ia cu distinctie bacalaureatul (1922). Urmeaza cursurile Facultatii de litere si filozofie din Cernauti, avand ca profesori, printre altii, pe Leca Moraru la literatura si folclor, Tzigara Samurcas si Orest Lutia la istoria artelor.
Profesorul Leca o remarca pe tanara studenta, pentru raspunsurile excelente date la examene, si o indrageste pentru farmecul si frumusetea ce o recomandau. Ulterior o cere in casatorie, dupa multa stradanie in a o cuceri, mai greu de cucerit fiind tatal care, ingrijorat fiind de acea diferenta de varsta (15 ani), mai cerea timp pentru a chibzui! Dar da!-ul foarte hotarat al Octaviei, a induplecat pe nehotaratul tata! Au capatat consintamantul , astfel ca in 27 dec. 1925 are loc ceremonia de nunta, cu serviciul divin tinut in Biserica Sf. Ioan din Suceava. Masa in locuinta doctorului Lupu din pavilionul din stanga al cladirii spitalului vechi. Astazi, acolo,functioneaza sectia de oncologie. Fotografii ale acelor vremi ne prezinta parcul spitalului bogat in vegetatie aleasa! Treptele gatite cu rare specii de cactusi si cu alte plante rare, o incantare!
In acea cladire a fost o vreme si redactia revistei Fat Frumos- infiintata de Leca, si al carui secretar de redactie era tanara-i sotie. Intre cei doi a fost o intelegere deplina, au trait in armonie, i-a unit pasiunea pentru muzica, arta, calatorii, literatura.
In concerte publice Octavia Lupu se produce de prin anul 1924- la Opera de est din Cernauti.
Roluri interpretate din opera si opereta: Chivuta, din „Noaptea Sfantului Gheorghe” de Tudor Flondor (Leca Morariu in monografia „Iraclie si C. Porumbescu”, consemneaza faptul ar fi fost inceputa creatia de Porumbescu si continuata de Flondor); Ulrica din „Bal Mascat” de Giuseppe Verdi; Olga din ,,Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski; Florica din ,,Mos Ciocarlan” de Tudor Flondor; Anica din „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu; Lucia din „Cavaleria Rusticana” de Pietro Mascagni; Viorica din „Baba Harca” de Flechtenmacher…
Urmeza multe aprecieri in ce priveste prestatiile celei ce, pe drept cuvant, a fost numita „Privighetoare” a Bucovinei. Intr-un articol din Neamul Romanesc al lui Nicolae Iorga-cunoscutul muzicolog Grigore Poslusnicu consemneaza: „Am ascultat cu interes rara voce de contra-alto a concertistei Octavia Lupu, care daca s-ar deda scenei, si bine ar face, patrunsa cum e de focul sacru al artei, ar deveni un pretios element al Operei bucurestene!” Dar cantareata era acum în obiectivul multor societăți artistice care îi reclamau prezența: în 1931 – Societatea filarmonica din Cernauti cu „Recviem pentru Mozart”; 1932- Atheneul Roman cu Centenarul Goethe; 1932- Jubileul 80 ani al Societatii Bucharester Deutsche Liedertafel; 1931- Cercul Amicitiei Franceze din Cernauti cu prilejul vizitei ministrului francez Puaux; 8 martie 1932, debutează in fata microfonului roman unde va mai reveni in 10 martie si in 6 iulie1934…
Si acum, succesul obtinut de Octavia Lupu Morariu la Marele Concurs de canto si violina de la Viena, din 1932, cand se numara printre cei 27 de castigatori ai concursului, si i se decerneaza diploma si medalie. De mentionat faptul ca la acel concurs s-au prezentat 500 candidati din 40 de state. Urmare a acestei reusite, il determina pe un impresar francez, sa-i propuna semnarea unui contract cu Opera din Paris. Nu i-a dat curs invitatiei pentru ca a considerat mai potrivit sa-i fie alaturi lui Leca, cel angrenat in sumedenie de activitati, nu lipsite de importanta.
Mai trebuie spus ca In juriu au fost prezenti si: compozitorul George Enescu, Nonna Otescu, directorul Operei Romane-București, George Georgescu, dirijorul Filarmonicii de Stat, București.
A activat aproape in permanenta la concertele organizate de Societatea „Armonia” (înființată în 1881 – președinte al societatii, pentru o vreme, a fost si profesorul Leca Morariu).
Colaboratori i-au fost: Paul Jelescu, Liviu Rusu, ambii de la conservatorul bucurestean, Al. Garabet (Iasi-violoncelist),Tit Tarnavschi (dir. conservator Cernauti), Hedviga Halitchi, Mircea Hoinic (din 1946 în Timisoara professor la Conservator)
Octaviei Lupu Morariu, cele doua refugii, 1940 si 1944, i-au prilejuit griji noi, incercari grele.
Din 1944, cand s-au stabilit la Ramnicu Valcea, impreuna cu multi alti bucovineni refugiati, departe de ciuma bolsevica, au cautat sa reia acele activitati culturale intrerupte de razboi . …Rezistenta prin cultura!
Astfel ca, pianista Octavia Lupu Morariu a activat pe langa Orchestra Semisimfonica din RâmnicuValcea (1951 Locul I pe tara), si a facut parte din Orchestra de Camera de la Sindicatul de Invatamant alaturi de Leca Morariu , Lorin Cantemir, Emilia Stefanescu s.a. . Si-a intemeiat o scoala particulara de pian. In 1957 se infiinteaza Scoala de muzica din Valcea, scoala la care va preda pianul pana in anul 1967.
A organizat anual cate doua mici concerte ale elevilor, in fata parintilor si altor iubitori de muzica. Astfel ca la incheierea activitatii din Valcea, se putea lauda cu un numar de 131 astfel reprezentatii, acestea incluzand si pe cele ale Orchestrei Semisimfonice si a Colectivului Cameral, in care a activat alaturi de Leca, si de multi alti interpreti.
Mai tarziu in jurnalul de zi- consemneaza: „Am condus o clasa bogata de pian, in unii ani aveam cate 36 elevi (la amiaz nu veneam acasa, continuind lectiile dupa 1/2 ora. CINE, CAND si UNDE, voi fi rasplatita pentru aceste enorme jertfe?!”
Intr-un articol al revistei valcene Cultura Ars Mundi ,( Petre Cichirdan red. sef- frate cu dirijorul Modest Cichirdan ,fosti elevi ai lui Leca Morariu- instument Violoncel), semnat de o fosta eleva a Octaviei Lupu Morariu- Frederica Renner- despre care in mini-catalogul tinut de profesoara aflam cum o caracteriza – ca foarte muncitoare si pasionata de muzica,- fosta eleva, face o frumoasa caracterizare a Pedagogului Octavia Morariu: ,,Nu avea copii, dar iubea copii nespus si avea o mare intelegere pentru ei…. N-am sa povestesc aici despre progresele ce le-am facut in anii petrecuti alaturi de profesoara mea de pian (2 ore pe sapt.), ci mai ales ce pedagog deosebit a fost. Mi-a ales intotdeauna piesele care mi se potriveau( aveam mana mica, abia cuprindeam o octava-), care necesitau o interpretare sensibila. Pentru ca dadeam si examene si concerte, unde cantam fara partituri, se intampla ca uneori sa ai un lapsus, sa nu stii mai departe ce note sa canti. De la doamna profesoara am invatat sa nu ne pierdem, in astfel de momente, cu firea, sa reluam ultimele masuri de atatea ori, pana depasim momentul critic!” Atitudine pe care a folosit-o si in viata, ulterior…,,lectiile de pian m-au introdus in MINUNATA lume a MUZICII clasice. Dela doamna profesoara am mai invatat ceva: sa iubim natura si drumetiile. Ne lua pe noi elevii dansei in aceste mici excursii. Una din colegele mele de atunci a urmat coservatorul si a fost profesoara de pian la Ramnicu Valcea.”
As mentiona numele catorva elevii valceni cu merite deosebite: Parpalan Mihaela, Popescu Monica, Renner Frederica, Stoica Madleine, Stefanescu Emilia. Sularu Daniela, Gibescu Bogdan…
Ca pedagog,desavarsit, o confirma si modul cum se pregatea pentru lectii (vezi cele cuprinse in caietul anului scolar 1958-1959) -1) Programul analitic al cursurilor de pian, amplu documentat; 2) De sfat cu parintii. Educata la scoala germano-italiana, cum o caracteriza unul dintre cei ce au cunoscut-o si apreciat-o.
1967-11 iunie. Marele triumf al clasei OOctavia Lupu Morariu-ultima auditie la R.V. cand de-acum se stia despre hotararea luata de profesoara de a se muta la Suceva. Nostalgii, regrete, rugaminti de a nu pleca, lacrimi! Despre executia la pian a claselor I-VIII- cuvinte de lauda: Muzicalitate, tuseu catifelat, interpretare precisa. Cea mai frumoasa auditie- apreciere unanima, cuvantul directoarei si al profesoarei Beba Zinelli, care citind se ineaca in plans. Nu plecati! Nu ne parasiti
Inca din 15 decembrie 1963 ,cand ramasa singura, nu se lasa invinsa de greutati si de tristetea ce-i da mereu tarcoale, increzatoare in prietenii arboresene, trimite epistole unora dintre acestia: Petru Luta- Vatra Dornei, 5 XII 1965: ,, Scrisoare pentru a lua legatura cu D. Filip cel ce doreste realizarea idealului meu. Pretind numai locuinta in aceeasi cladire, nu doresc sa fiu salariata lor. Ma multumesc cu pensia care mi se cuvine! Vreau liniste” (cata modestie!).
Scrisoare lui Jenica Popovici, 19 XII 1965-,, Daca mi se implineste visul infiintarii Casei Memoriale la Suceava, in atmosfera amintirilor mirifice prin frumusetea lor, acolo doresc sa lucrez la copierea manuscriselor, la inseilarea ,,amintirilor despre El” Ultimul rost al vietii triste si chinuite care mi-a fost harazita de vitrega soarta.”
Si face planuri de plecare de la Valcea, urmand a veni cu toata zestrea documentara, ca apoi sa aduca si ramasitele pamantesti ale lui Leca pentru reinhumare in cimitirul sucevean ,,Pacea” unde acum isi dorm impreuna somnul de veci, in „Bucovinuta” lor draga.
Si acum, din jurnalul Octavia Lupu Morariu, anul 1967:
„26-IX- Împachetarea lucrurilor. Ionel Negura -super cerber. Inventarul. Dl. Horvat cu oameni de ajutor.
…6-X- Cu microbuzul la Suceava. Seara la bibl. cu Foit, Filip,Plesca. …10-X- Semnarea actului la notariat….1-XI- Intr-o saptamana pornesc spre Ramnic sa mi-l aduc!!…10-XI- La 5 dim pornim. Seara, ajungem si-n primirea calda a sucevenilor. Iar Ionel Negura si Viorel Grecu, ne surprind la biserica la Sf. Neculai tocmai la slujba….11-XI-1967 Reinhumarea dupa serviciul divin-cuvanteaza in biserica parintele Brateanu si par. Zugrav. La cimitir dupa cuvantarea tov. Plesca, Foit, Filip, in incheiere Ionel Negura -cuvant adevarat academic si demn de Leca Morariu. D-zeu sa-i dea sanatate!…1-VIII-1968- DONATIA- Gazduit in Muzeul de istorie al Sucevei fondul documentar Leca Morariu , cuprinde o bogata biblioteca peste 6000 de volume, mobilier, instrumente musicale (doua piane), lucrari de arta, fotografii, partituri muzicale,” s.a.
La Suceava, incepand din 1968, isi inaugureaza o scoala particulara de pian pe care reuseste sa o imbogateasca si sa o duca pana in 1990, cand la varsta 87 ani, o parasesc puterile. In tot acest timp, reuseste sa instruiasca un numar insemnat de copii (80), iar numarul microconcertelor ajunge la 47.
Concerte organizate pentru cinstirea memoriei compozitorului C.Porumbescu au fost: 1) In 1973 -14 oct. *90 +120 in sala mare a Casei de Cultura unde au fost prezenti si Ciprian Ratiu, fiul Marioarei Porumbescu cu Nina Cionca, nepoata de sora a lui Ciprian Porumbescu. 2) In 1975 (+95) in sala mare a Muzeului de istorie. La comemorare a participat si Constantin Nastase ( Brasov), fiul lui Lazar Nastasi, bunul prieten al lui Ciprian Porumbescu.
Auditiile s-au dat in sala mare sau sala mica a Casei de cultura din Suceava, Dom Polski, Obesrvatorul Astronomic din Suceava .
In apartamentul din str. Marasesti bl T3 in care a locuit din 1967 pina in 9 apr. 1992, a continuat sa dea lectii de pian dupa ce acest lucru nu a mai fost posibil in cadrul muzeului de istorie. Isi cumpara o pianina care se preteaza spatiului restrans al locuintei. Orele de pian, decurgeau in prezenta obligatorie a unuia dintre parinti, prilej de a le strecura pe neobservate, si acestora, multe din tainele muzicii!
Noi am reusit sa organizam doua mici auditii postume, cu concursul unor fosti elevi: Paul Mustata, Mihaela Corduban, Surorile Irina si Georgeta Seghedin. Canto sustinut de dna Mariana Popa, acompaniata la pian de Paul Mustata. Prezente au fost si doamnele Mustata Eugenia, Timofeiov Tatiana . A fost frumos si duios.
Paul Mustata a urmat studiile conservatorului din Iasi vreme de doi ani, paremise. Am inteles ca acum preda ore de pian unor prichindei. Bravo Paulica! Ar fi spus profesoara.
Mihaela Corduban si-a continuat studiile muzicale, urmand conservatorul George Enescu din Iasi. In 2008 obtine doctoratul in muzicologie, la univeristatea din Montreal.
A devenit specialista in pedagogie muzicala, pedagogie instrumental (pian) si in muzica bizantina la Universitatea din Montreal. Intr-una din vizitele facute in tara, a venit si la muzeul fundatiei , si a daruit fundatiei volumul „Le premiere livre du Clavier bien tempere de Jean Sebastien Bach, Retorica si semiologie”, Editura Delature France, autor Mihaela Corduban. In semn de recunostinta, volumul se prezinta cu un emotionant Motto: Primei mele profesoare de pian, Octavia Leca. Ce bucurie mai mare…
Ganduri pline de recunostinta ii poarta, tin sa cred, toti fostii elevi! A stiut sa si-i apropie!
A avut pentru instruire copii buni, copii care isi imparteau timpul de studiu intre scoala si orele de pian nu multe, 2 ore pe sapt., dar pregatirea pieselor necesita mult exercitiu acasa.
Aproape toti fostii elevi, au reusit la cele facultati. Unii isi pastreaza instrumentul, si continua sa cante, pentru placerea proprie. In mod sigur multi dintre ei isi indruma odraslele spre acesta preocupare inaltatoare de spirit.
Doresc sa prezint din registrele auditiilor, cateva consemnari ale unor participanti la acele mici concerte:
Scriitorul Eugen Dimitriu – ,,Concertele, clasei de pian a doamnei OLM, se inscriu cu prisosinta in frumoasa traditie muzicala a Bucovinei. Am petrecut doua ore de incantare sufletesca ascultand piese alese cu grija din repertoriul national si universal. Am aplaudat din inima tinuta lor artistica, siguranta executiei. Cinste lor! Stiu ca la baza este stradania profesoarei.”
Profesorul Vasile Nichita, la auditia din 1977: – ,,Dar mai presus de toate ne-a fascinat la concertul elevilor d-nei prof. OLM, realitatea devenirii micului interpret, al carui talent infloreste la lumina si caldura unei distinse personalitati a profesoarei. Multumim din inima! Vom lua aminte!!”
Constantin Nastase – la 28 VI 1978: -„Cu adanca emotie am asistat la auditia prof. OLM si nu gasesc cuvintele cele mai portivite pentru a reda fiorii ce i-am simtit ascultand piesele programului executat de acei ingerasi, care s-au intrecut unul pe celalat in a ne transmite si noua publicului, din SUBLIMUL ARTEI lor. Ii felicit si le proorocesc ca vor dobandi in viata frumoase succese. In ce priveste arta cu care isi pregateste elevii, nu putem decat sa ne inchinam cu stima si respect pentru intreaga daruire ce o transmite tinerelor talente si sa-i uram din suflet ca sa ne incalzeasca multi, multi ani sufletul si inimile noastre.”
Istoricul, prof. dr. Mihai Iacobescu- a XX-a auditie cu public- la Ateneu-1971: -„A fost o lectie a profesoarei care urcand spre cea de a 75- vara a vietii sale, iubind statornic copiii si muzica, ne-a readus in minte adevarul simplu ca insemnele trecerii timpului pot aparea numai pe fata omului si niciodata in sufletul acestuia, daca face din profesiunea sa un act de daruire, daca nu renunta la idealuri datatoare de tinerete fara batranete.”
Dintre cei prezenti la auditii, as aminti si cateva personalitati ale Sucevei cum ar fi: Miu Dobrescu, fam. Siminiceanu Ion, Eugenia si Ovidiu Mustata, Dumitru si Lucretia Filip, Dumitru Oniga , Mihai si Vera Iacobescu, Familia Ciornei, Georgeta si Stefan Furnica, Familia Seghedin, Vera Gheorghiu, Georgeta si Nicolae Morariu, Tatiana si VasileTimofeiov ,Elena si Ioan Poiata s.m. altii.
O munca de Sisif a fost aceea de dactilografiere a celor 1300 de pagini din monografia „ Iraclie si Ciprian Porumbescu” la care Leca Morariu a lucrat pana la sfarsitul vietii. A lasat o lucrare, in manuscris, ce cuprinde relatari dint-o excursie prin tara, intitulata sugestiv, „Raite pe roate” (roatele O.N.T.-ului) si inzestrata cu fotografii executate de autoare.
De mentionat faptul ca fost si o harnica culegatoare de folclor. Materialul i-a fost in mare parte publicat.
A purtat o corespondenta bogata cu fosti colaboratori ai carturarului Leca Morariu si cu alti cunoscuti. Scrisorile, le astepta cu nerabdare, acestea facand-o sa mai uite de singuratate, singuratate despre care spunea ca o considera ca fiind cea mai grea boala.
Era, o buna executanta a lucrului de mana, inzestrata cu pricepere, eleganta, simplitate, precizie de bijutier. Pot fi admirate în muzeul fundatiei lucruri iesite din mana Octaviei Morariu , lucruri pe care le pastram cu sfintenie,lucruri ce ne incanta privirea.
Dintre elevii suceveni ai profesoarei OLM: Stefan si Paul Mustata, Ovidiu si Mihaela Iacobescu, Florina si Catalina Ciornei, Mihaela si Camelia Siminiceanu, Udrea Manuela, Roxana Gheorghiu, Rodica si Radu Lupascu, Corduban Mihaela, Raluca Teodosiu, Poiata Oana, Irina si Georgeta Seghedin, Semian Lucian,Marin Ionut, Murariu Carmen, Monica Olar, Vasilescu Luciana, Tatiana si Sergiu Timofeiov, Fortuna Octavia , Cabuz Alexandru și altii.
Profesoara avea grija ca elevii executanti, inainte de a trece la interpretarea unei piese muzicale, sa prezente cateva date despre compozitor; unele lamuriri asupra piesei: tehnica, mesaj, informand si poate chiar initiind publicul.
Toate preocuparile acestei inimoase femei, o situeaza pe o inalta treapta de traire cu rost.
Din partea Fundatiei Culturale ,,Leca Morariu” , v-am prezentat acest material informativ si nadajduiesc ca impreuna cu filmuletul realizat de doamna Ami Vitega, sa fi reusit a contura si prezenta personalitatea Octaviei Leca Morariu.
Initiativa doamnelor de a organiza festivitatea decernarii trofeului, unor femei de succes din perioada centenarului, ne bucura, si ne onoreaza. Felicitari si multumiri din inima!
Maria OLAR
Președinte Fundatia Culturală „Leca Morariu”
6 martie 2018
