Artistul plastic Florin Viorel este bine-cunoscut în Sibiu, mai ales prin prisma calităților sale oficiale: cea de profesor la Liceul de Artă și cea de Președinte al Filialei Sibiu a Uniunii Artiștilor Plastici. Acestor două calități oficiale li se adaugă titlul științific de ”doctor” în Arte vizuale. L-am cunoscut cu mai mult timp în urmă pe Florin Viorel la Galeria de Artă a UAP, unde a curatoriat câteva evenimente artistice la care și eu am luat parte. Am avut însă prilejul să particip recent (8 august 2024) și la una dintre expozițiile sale personale, prilej cu care am reușit să schimbăm câteva opinii, înainte de vernisajul expoziției.
Ion Talpoș: Așadar, stimate domnule Florin Viorel, ne revedem astăzi cu prilejul uneia dintre expozițiile dumneavoastră, curatoriată de criticul de artă dr. Iulia Mesea. O expoziție personală, cu un titlu interesant: „Memoria amintirilor viitoare”!
Florin Viorel: Este o expoziție personală și reprezintă parcursul meu din ultimii cinci ani. O dată cu acceptarea mea la școala doctorală, la Cluj, m-am reîntors spre rădăcinile creației mele. În anul doi am luat contact pentru prima oară relieful din pictură, cu asamblajul, colajul, sub îndrumarea domnului profesor Florin Maxa. N-am stat niciodată deoparte, însă acum am reluat această tehnică la modul cel mai serios și am dus-o spre partea de studiu, pentru că lucrarea mea de doctorat a constat în colaj, asamblaj… Tot ceea ce se vede aici este munca mea din ultimii cinci ani (aici fiind panotate doar o parte din lucrări!) Sunt lucrări emblematice care arată… materia, pentru că folosesc diverse materiale, de la lemn, pânză, tablă, sac… Prin arta mea creez reliefuri anatomice, peisaje abstracte, elemente figurative… Asta mă reprezintă! A fost o căutare continuă, atât tehnică cât și imagistică. Nu numai compozițional! La fiecare lucrare realizată am fost nevoit să găsesc soluții la problemele tehnice ivite.
Îmi rotesc privirea prin expoziție, căutând o lucrare pe care o remarcasem mai devreme. Ne apropiem de unul dintre tablourile expuse, având o zonă a suprafeței realizată în relief. O tehnică cu care eu, unul, nu am avut prilejul să iau contact până atunci…
I.T.: Scoaterea în relief a unui plan se face cu adaos în spate?
F.V.: Este o pânză de sac în spate, pusă peste o criolină, Relieful este realizat pe suport de plasă Materialele folosite sunt materiale reciclate. Plasa, de exemplu, este un rest din plasa care proteja intrările la Biserica evanghelică. Tabla este recuperată din construcții istorice… Cum ar fi, de exemplu, casa în stil neo românesc de lângă Piața Cibin din Sibiu sau tablă provenită de pe o casă de pe strada 9 Mai din Sibiu.
I.T.: Interesant!
F.V.: Toate materialele folosite au istorie! Nu sunt materiale luate de la fier vechi! Știu exact sursa lor de proveniență. Pânza de sac folosită, de exemplu, provine de la moara din Alba Iulia…
I.T.: Practic, readuceți la viață o serie de materiale ieșite din uz…
F.V.: Da. Sunt și unele materiale găsite, pur și simplu, pe stradă! Am fost, cândva, pe un câmp. Se făcea un drum în lateral, în zona din apropiere de Tălmăcel. Am găsit acolo bucăți de lanț, am găsit un element care apare în lucrarea mea, cu piciorul scos în relief… Am, de exemplu, o balama de ușă, recuperată de la Muzeul de artă! N-am scos-o eu, evident! A fost înlocuită de cineva venit să repare ușa! Așadar, sunt obiecte ”ready-made”, pe care eu le iau și le integrez. Sunt suprafețe pe care le iau gata făcute și le reinterpretez. Până la urmă, creația nu constă doar în a realiza ceva pornind de la zero! Pe la mijlocul anilor ´50, după război, a fost o revoluție în artă. Înainte de mișcarea artistică „pop art” s-a început cu integrarea obiectelor în operele de artă. A fost o adevărată ”explozie” atunci, prin anii 50, în America și în Anglia. Erau obiecte gata făcute, găsite, asamblate, cărora li s-a dat o nouă viață! Un alt concept! Din păcate, România era atunci într-un con de umbră comunistă….
I.T.: Lucrările dumneavoastră au titluri?
F.V.: Nu, nu au. Fiecare privitor este liber să-și închipuie ce vrea!
***
Aș fi vrut să ne continuăm discuția… Pentru că fiecare prilej de discuție cu dr. Florin Viorel reprezintă o adevărată încântare! Din păcate, alte persoane prezente la vernisaj au dorit să-l abordeze și am decis să continuăm discuția noastră, cu o altă ocazie. Poate chiar în atelierul de lucru al Maestrului, după cum mi-a sugerat artistul. Cu siguranță voi face asta, pentru că de fiecare dată când îi privesc o operă de artă, îmi pun întrebări! Multe întrebări, la care aștept răspunsuri! Iar artistul plastic Florin Viorel s-a oferit să mi le ofere!
foto: Ion Talpoș
21.10.2024
