Duminică pe 14 martie 2023 la Cimitirul Evreiesc din Râmnicu Vâlcea a avut loc un eveniment deosebit de important: slujba de înmormântare și înhumarea propriuzisă a doctorului dermatolog Samoil Teleki decedat în 12 martie…Cum deja se observă de pe materialele afișate pe internet, pe cele care urmează să fie afișate, doctorul Teleki a fost o personalitate copleșitoare a Olteniei toată și care a făcut cinste tuturor românilor, mai ales celor care se trag din fiii lui Israel, știindu-se, de asemenea, că evreii au constituit cea mai numeroasă, de ce nu, cea mai valoroasă minoritate din populația Regatului României până în anul 1940.
Până în anul 1944, când, populația Râmnicului de la punctul pe hartă „Troianu” și până la Cimitirul „Cetățuia” (inclusiv cel evreiesc), și de la splendidul râu Olt și până la Unitatea Militară dinspre Vlădești, nu depășea…7000 de locuitori!, aici existau două sinagogi (existența lor a fost subliniată și dezbătută în anul 2005 în emisiunile Religia și Europa ale preotului ortodox Leon Dură; profesor de religie-Noul și Vechiul Testament-la Universitatea din Pitești și preot la parohia Cetățuia Eroi)…În fapt, în filmul postat de doamna Delia Deleanu și creeat de dânsa (care a condus artistic Televiziunea Etalon) la TVR în 2016 (să nu greșesc), însuși Samoil Teleki declară apetența sa pentru Oltenia întreagă, pentru trăsăturile indigenilor foarte aproape de cele specifice poporului evreu, arătând că în timpul războiului daco roman secolul II (d.Ch) Oltenia (teritoriul pe care austriecii l-au numit așa, la fel ca și pe cel al Bucovinei – câțiva ani mai târziu) s-a aflat sub ocupația legiunii romane numită Iudaica (să ne ierte istoricii dacă greșim cumva, dar și preotul arheolog Gh Petre Govora ne povestea același lucru)…La acest capitol al asemănărilor mai adăugăm și noi că în anul 1944, în 19 martie, conducătorul statului român, Mareșalul Ion Antonescu, a semnat decretul prin care urma să se facă (și s-a făcut!) evacuarea românilor din Basarabia și Bucovina de nord, și din nord estul Transilvaniei, în județul Vâlcea sosind 70 000 de basarabeni și nord bucovineni, în Râmnicu Vâlcea intrând 10. 000! (În Arhivele Statului Vâlcea noi am numărat din documentele de debarcare 32.000, dar în aceste documente nu sunt trecuți copiii – ori se cam cunoaște o familie, în general, a avut între 1 și 3 copii și majoritatea familiilor cuprindeau soțul și soția). Un alt document grăitor este „Leca Morariu, jurnalul vâlcean, 1944 – 1949” (mai sunt la manuscris și anii 1950 – 1963) în care scrie negru pe alb: 70.000 în județ și 10.000 în Râmnicu Vâlcea. Ori se știe că leagănul („Canaanul”) românesc al fiilor lui Israel au fost Basarabia de nord și Bucovina de nord (desigur, și cu evrei necircumscriși). În 2017, la un eveniment petrecut în Cernăuți, la Centrul Bucovinean de Artă, scriitorul și istoricul Dumitru Covalciuc spunea de pe scena unui festival, citez din memorie, că în aceste vremuri grele pentru economia românească este imperios necesar să fie aduși înapoi, în țara lor, evreii plecați de acasă în America, în anii ’40, din Bucovina și Basarabia…
În anul 2022 am publicat ediția a II-a a cărții „Raiul este aici pe pământ” și un exemplar l-am dăruit doctorului Teleki iar acesta, după o lună îmi spunea, că, redau din memorie, nu credea că este posibil să se scrie o asemenea carte, cu alte cuvinte îmi aprecia relațiile pe care le-am creat, printr-o carte, roman – în dialog, între personajele biblice ale Vechiului Testament și Noului Testament(toate) și un reprezentant al secolului XXI: Toschris! Se hotărâse să scriem împreună o carte cu realitățile postbelice și care să aibă la bază una dintre mărețele sale fapte de familie, ale tatălului și mamei, referitoare la susținerea materială și morală a unei eminențe interbelice, craiovene, Barbu Drugă…unul poate dintre cei mai bogați și deștepți oameni din Oltenia! după renegarea oamenilor celebrii, români, de către regimul sovietic și comunist…post 1945! Urma să începem un interviu maraton, să-l publicăm în presa noastră culturală, după care să edităm un roman în dialog beletristic despre inechitățile postbelice, dar și pe cele contemporane ale comunității noastre românești, vâlcene etc. Referitor la calitățile acestui om, am uitat să le amintesc pe cele artistice! Doctorul fiind după părerea noastră un pictor talentat și de esență din plastica vâlceană și nu numai, care a călcat pe urmele marelui înaintaș: Romulus Popescu!…casa sa și atelierul de pictură, cabinetul dumnealui, fiind pline de picturi personale…
Doctorul Teleki era un partener de discuții neașteptat, în orice moment, dacă erai pacient sau nu, sau dacă te simțea că ești înscris, ca om, pe traseul pozitiv al oricărui drum; nu de puține ori, personal, simțindu-l ca pe un fiu veritabil al lui Israel, chiar, urmaș al mărețului Iacov care în întrega sa existență nu s-a orprit niciodată de pe direcția și spre scopul pe care a pornit; Samoil Telechi, de fiecare dată, spunând la despărțirea temporară – amicală: „mergem înainte”!
La înhumarea la care am asistat și care face cinste comunității evreilor din România am avut două revelații: prima, a recunoașterii calității de om pentru orice ființă care se naște în acest spațiu, vezi Oltenia corolar spațiul vâlcean (o realitate pe care aproape o uitasem astăzi dată fiind inumanitatea acestor vremuri) și, a doua revelație, că, totuși, înlănțuindu-ne cu brațele unii pe alții, formând un zid din mîinile și piepturile – inimile – noastre putem redeveni din nou o forță pentru ca să răzbim barierele ce ni se impun mai ales în ultimul secol și acest nou început de mileniu de a prețui pământul, natura sa, umanitatea proprie!…dar și acest univers atît de ordonat organizat în infinitatea sa caracteristică… Toată suflarea omenească a Râmnicului și a Vâlcii a fost afectată de moartea lui Samoil Teleki, dar la înmormântarea sa am salutat și noi împreună cu familia…„mergem înainte”! și ne-am înseninat puțin că acest spațiu al eternității cu pietre grămadă – vezi pietrele lui Iacov – și cu monumente cu însemnul Stelei lui David s-a redeschis marelui public; și, că, de acum înainte în nordul orașului, lângă bisericuța „Cetățuia”, acești români vâlceni, și ortodocși, și catolici, și iudei își pot dormi somnul de veci spre bucuria și pacea urmașilor…Domnul să-l odihnească în pace pe Samoil Teleki.
