Data începerii zidirii bisericii schitului Fedeleșoiu nu este menționată în pisania acesteia din 1702. În schimb, potrivit documentului păstrat în condica mănăstirii Sfântul Pantelimon, de lângă Bucureștii de atunci, la ,,Fila 248 1673 august. Ale schitului Cetățuia ot Fedelesciori’’ găsim consemnat: ,,Să știe cu vrerea lui Dumnezeu că s-au început această sfântă și dumnezeiască casă și mănăstire ce se chiamă Cetățuie pe moșia Fedelesciorilor în luna iulie 30 în ziua miercuri în anii de început 7181 și de la Hristos 1673… .’’1.
Din documentul datat din 30 august 1673, păstrat în condica mănăstirii Sfântul Pantelimon, aflăm că de la ,,începere zidirii’’ bisericii schitului Fedeleșoiu, adică 30 iulie a aceluiași an, Doamna Maria soția domnitorului Grigore Ghica I (p. 23 mart./2 apr. 1672-p. 17/27 nov. 1673) a înzestrat așezământul ,,cu scule și vase de argint și cu alte podoabe bisericești, cu sate cu moșii și cu țigani și cu alte feluri de venituri precum sunt scrise în jos de rând: întâiu au cumpărat pre satul Goleștii de la jupâneasa Neacșa și de la feciorii ei, și iarăși au dat vinăriciul2 domnescu de preste tot hotarul satului cu polconul3 și cu părpărul4 precum iau după obicei să ia sfânta mănăstire.’’5.
In același document din 30 august 1673 găsim consemnate și ,,Odoarele ce au făcut doamna Maria’’ bisericii schitului Fedeleșoiu și anume: ,,O evanghelie (loc gol) tiparnică ferecată peste tot cu argintu și poliită trage argintul evanghelii o scândură dram 188, altă scândură dram 200, călcâiul cu vergelile cu tot dram 98, și iar o cruce ferecată cu argint frumoasă și poliită, argintul crucii trage dram 75; și au dat un potir frumos de argint și poliit cu aur, și au dat un disc de argint semnat Hristos mitutel în mijloc cu savat6, și au dat zviază7 și lingură de argintu frumoase și copie de argintu care trag acestea toate, potirul, discos, zviazda8, copia, lingura dram, și iarăși au dat o cădelniță de argintu care trage dram 270 și iarăși au dat candele trei de argintu candelile cu zalile lor dram.’’9.
La doar câteva luni după începerea lucrărilor la ridicarea bisericii schitului Fedeleșoiu, mai exact în noiembrie 1673, domnitorul Grigore Ghica I fiind mazilit a luat calea exilului la Constantinopol, însoțit de Doamna Maria. Astfel încât, așa cum este precizat în pisania bisericii schitului Fedeleșoiu din 1702, continuarea și isprăvirea lucrărilor acestuia ,,au rămas asupra Preasfințitului Mitropolit chir Varlaam’’, care ,,s-a nevoit de au isprăvit acéste toate câte se văd cu toată podoaba’’10.
Mitropolitul Varlaam atât cât a fost mitropolit al Țării Românești (1672, 24 dec. -1679, 15 apr.) dar și apoi ca proin mitropolit până la adormirea sa în Domnul la mănăstirea Cozia în ziua de 18 noiembrie 1702, s-a preocupat constant de ,,mănăstirea noastră de la Fedeleșciori’’, cum o numea în diata sa din 15 noiembrie a aceluiași an. Dar, iată ce scria în diata sa mitropolitul Varlaam: ,, … fiind bolnav pînă la moarte, am poruncit călugărilor noștri, care s-au aflat pre lîngă noi, de ne-au adus de la mănăstirea noastră de la Fedelesciori la această sfăntă mănăstire Coziia, vrănd cu tot sufletul unde ne-au fost înceaperea să ne fie și sfârșirea, să ni să îngroape oasele la această mănăstire.’’11. Într-adevăr, trei zile mai târziu, mitropolitul Varlaam a adormit în Domnul fiind îngropat ,,în tinda bisericii (Cozia) dinspre strana cea mare’’12.
Preocuparea mitropolitului Varlaam față de ctitoria sa de la Fedeleșoiu s-a manifestat prin înzestrarea acesteia cu numeroase moșii și vii – pe care nu le amintim însă aici – dar și cu dăruirea unor obiecte de cult și cărți liturgice menționate în documentul din august 1673 inserat la ,,Fila 248’’ a condicii mănăstirii Pantelimon: ,,Ce au dat părintele Varlaam din argintu o cădelniță de argintu trage dram (loc gol), o cruce de argintu ferecată au dat părintele Varlaam o liturghie de Moscu, un octoih, până acu să începe mănăstirea Fedelesciori pentru gătire…’’13. Tot din cele aflate în aceeași condică, Nicolae Iorga scria în 1903 că schitului Fedeleșoiu ,,Părintele Varlaam’’ dă ,din arginturĭ’: ,,o cadelniță, o cruce, o liturghie de Moscu, un ohtoih’’14.
Profesorul Teodor Mavrodin scria în cartea sa tipărită în 2005 că biserica schitului Fedeleșoiu a primit în dar un al doilea sfânt Antimis din partea mitropolitului Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei (1760-1787): ,,La inspecția revizorului ecleziastic din 8 iunie 1866 s-a găsit un al doilea sfânt antimis cu moaște’’, ,,de la anul 1773, de la înălțatul mitropolit Grigorie.’’15. Iată, deci, că biserica schitului Fedeleșoiu s-a învrednicit să primească în dar un sfânt Antimis de la însuși mitropolitul Țării Românești în 1773. Cu atât mai mult cu cât mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787) a fost cel care a tipărit ,,în jur de 40 de cărți de slujbă și de învățătură teologică’’16, precum și cel care în 1776 a primit din partea patriarhului ecumenic Sofronie (1774-1780) titlul de ,,locțiitor al scaunului Cezareii Capadociei’’, purtat și în prezent de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În 1910, după ce preotul Domninic N. Ionescu (1887-1938) a cercetat biserica Fedeleșoiu, acesta avea să scrie că în acel an: ,,Dintre odoarele cu care a fost înzestrată biserica nu mai este astăzi de cât un singur Potir făcut din cădelnița dăruită de Varlaam și lucrat chiar în mănăstire.’’. Totodată preotul Dominic N. Ionescu mai adăuga la nota din josul aceleași pagini că: ,,Potirul este lucrat în relief și are inscripția: Făcut din cădelnița de argint care a fost a răposatului Mitropolit Varlaam în schitul Fedeleșoiu 1841, Iunie 15.’’17. După venirea lui N. Iorga în 1912 la biserica schitului Fedeleșoiu18, istoricul scria despre odoarele acestuia: ,,O Neacșa dă odoare: Evanghelia ferecată cu argint, ,,trăgând o scândură dramuri 188, altă scândură dramuri 200, călcâiul cu vergelele cu tot dramuri 98’’, crucea, potirul, discosus pe care e ,,semnat hristos, mitutel’’, ,,în mijloc cu savat zveazda19, lingura, copia, cadelnița, candela cu ,,zalele’’. Vlădica adaugă o cadelniță, o cruce o ,,liturghie de Mosc’’.’’20.
Referitor la cele scrise de Nicolae Iorga în 1912, ca urmare a cercetării sale la Fedeleșoiu, se cuvin precizate următoarele: a) ,,O Neacșa dă odoare’’ este jupâneasa Neacșa, dar care nu dă odoare bisericii schitului Fedeleșoiu, ci potrivit celor consemnate în documentul din august 1673 din condica mănăstirii Pantelimon, Fila 248, de care am amintit mai sus, este cea care a vîndut împreună cu ,,feciorii ei’’ Doamnei Maria ,,satul Golești’’. Iar odoarele enumerate de N. Iorga au fost date bisericii schitului Fedeleșoiu de Doamna Maria a domnitorului Grigore I Ghica.21.
Ioan Opriș în cartea sa ,,Monumente istorice din România (1850-1950)’’, scrie că la Fedeleșoiu, ,,în jurul bisericii, în cei dintâi ani ai veacului nostru’’, (adică, ai secolului al XX-lea, n. n.), ,,mai stăruiau ruinele casei domnești cu vreo 15 încăperi și pivniță, iar așezământul păstra încă valoroase însemne’’22. Iar despre acele ,,valoroase însemne’’, Ioan Opriș preciza în nota 15 de la aceeași pagină 142: ,,Între acestea, un potir de argint cu inscripția realizării lui dintr-o cădelniță dăruită de Varlaam, disc de agint datat 1842, 9 candele de argint datate 14 mai 1840, icoană reprezentându-l pe Iisus, pictată de monahul Dionisie în 1826, 3 penticostare din 1792 și a.’’23. Respectivul potir de argint de la biserica din Fedeleșoiu datează din ,,15 iunie 1841’’ și are ,,29 cm înălțime și 10,5 cm diametru cupei; literă de 0,4 cm, săpată pe suportul obiectului;’’24.
Se cuvine amintit în același timp că în 1826 au fost dăruite bisericii schitului Fedeleșoiu două icoane pe lemn, ,,De Dionisie monah; 1826’’, potrivit inscripției identice de pe acestea; una înfățișând pe Maica Domnului cu Iisus, aflată ,,în încăperea muzeu, din Clopotnița lăcașului’’, iar cealaltă cu Mântuitorul ,,din pronaosul lăcașului.’’25.
p>Din anul 1842, biserica schitului Fedeleșoiu poseda o ,,Cruce de lemn sculptat îmbrăcat în argint de 25/13 cm, păstrată într-un dulap din pronaos; literă de 0,3 cm, săpată pe suportul obiectului.’’26. De altfel, se pare că vestitul meșter de cruci de cult, din lemn, Mușat diaconul din Opătești, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care ,,a realizat neprețuite comori de artă populară de factură bisericească’’ a fost ,,școlit’’ poate chiar la ,,schitul Fedeleșoiu’’27. Mai ales că ,,Crucile de cult ale meșterului Mușat au intrat în alcătuirea inventarului obiectelor de cult ale bisericilor din … Dăești.’’28. Or, localitatea Dăești este vecină cu Fedeleșoiu și schitul acestuia. Demn de semnalat este și faptul că mitropolitul Varlaam a înzestrat ctitoria sa de la Fedeleșoiu și cu cărți. Una din acele cărți dăruită de mitropolitul Varlaam schitului Fedeleșoiu fiind cea menționată de Gabriel Ștrempel în ,,Catalogul manuscriselor românești’’: ,,3352 1675 (f.62v); 67 f.; 20×15 cm’’.F. 1: <Catehism>. Întrebări și răspunsuri spre învățătura coconilor tineri în școală, pentru credința pravoslavnică, pre scurt. Carte de întrebare și răspunsuri. F. 63-66v albe.
Însemnări: F. 62v: ,,Această carte s-au scris de pre alt izvod den porunca părintelui chir Varlaam, mitropolitul a toată Țara Ungrovlahiei, în zilele bunului creștin și domn a toată Țara Rumânească Io Duca voevod. Și o am scris eu, Fota gramaticul domnesc, vă grad București, în anii de nceputul lumii 7183 și de la Hristos <1675>, în luna fevruarie 15 dni.’’
F. 67v: ,,Această carte rămâne să fie la sf. Mănăstire de la Fedelesciori <Argeș>, … fiind zidită de părintele chir Varlaam, mitropolitul Țării Rumânești.’’
F. 67: Socoteli diverse.
Textul este scris în semiuncială, cu cerneală rădăcinie. Unele cuvinte sînt scrise cu roșu. Legătură artistică în piele. Cumpărat la 16 iune 1958. Oferta Parisianu.’’29.
Cât privește odoarele dăruite bisericii schitului Fedeleșoiu, de-a lungul timpului, din păcate nu s-au păstrat toate de către slujitorii ei și ai schitului. Deja, de altfel, domnitorul Țării Românești Scarlat Ghica (august 1758-5/16 iun. 1761) (prima domnie) în hrisovul său din 25 mai 1759 (7167), păstrat în condica mănăstirii Sfântul Pantelimon la ,,Fila 49-50’’, amintea despre lipsa de grijă față de ,,odoarele sfintei mănăstiri’’ Fedeleșoiu și a ,,moșiilor’’ acesteia de către ,,iconomul’’ ei, ieromonahul Ioanichie, astfel: ,, … că din vremea ce au fost iconom la această sfântă mănăstire un ieromonah anume Ioamichie din necuvioase umbletele lui s-au fost răpus mai toate odoarăle sfintei mănăstiri, iar scrisorile toate de care neavând cu ce să caute cuprinsurile moșiilor ei ce au iconomisit în urmă s-au fost vecini împrejur răi de au fost cuprins cine ce au vrut: …’’30. NOTE
1) Dr. Toma Rădulescu, Mărturii documentare privitoare la mănăstirea Fedeleșoiu-Vâlcea, păstrate în condica Mănăstirii Spitalului Pantelimon de lângă București, în ,,Mitropolia Olteniei’’, An. LIV, 2002, nr. 1-4, p. 65. 2) Vinăriciu domnesc era darea vinului, ca venit domnesc.
3) Plocon sau polcon este ,,dare extraordinară, ulterior și curentă, făcută în anumite condiții unei autorități sau unei persoane.’’. (Mihail M. Andreescu, Documente muntene referitoare la Mitropolia Țării Românești,Mănăstirea Argeș și Episcopia Argeșului. Anii 1492-1823.(Scoase din Condiciile Mitropoliei Țării Românești și Episcopiei Argeșului). București, Editura Publistar, 2005, p. 408).
4) Părpăr este ,,dare în bani pe vin; dare în bani asupra produselor destinate comerțului, deci vinul destinat comercializării.’’. (Mihail M. Andreescu, op. cit., p. 406).
5) Dr. Toma Rădulescu, art. cit., p. 65.
6) ,,Savat’’. În mijlocul discosului, semnat (= gravat) este Iisus Hristos mitutel cu savat (Sava [o] t) scris deasupra.
7) ,,Zviază’’. Vezi ,,Zviazda’’.
8) ,,Zviazda’’ sau ,,zveazda’’ este steluța pusă deasupra discului și cea mai veche atestare datează din 1588. (Vezi ,,Dicționarul limbii române’’. Serie Nouă, tom. XIV, Litera Z, București, Editura Academiei Române, 2000, p. 405).
9) Dr. Toma Rădulescu, art. cit., p. 66.
10) Academia Română. Institutul de Istorie ,,N. Iorga’’. Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848). Cu o introducere, indicații bibliografice, repertoriu cronologic, note explicative, anexe și indici de Constantin Bălan. Editura Academiei Române, București, 1994, p. 308.
11) Preotul Niculae Șerbănescu, Varlaam Mitropolitul Țării Românești, Părintele tipografiei bucureștene (1672-1679), în ,,Biserica Ortodoxă Română’’, An. LXXVI, 1958, nr. 12, p. 1157.
12) Arhimandrit Gamaliil Vaida, Mănăstirea Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare. 600 de ani de existență …, Râmnicu Vâlcea, 1986, p. 187.
13) Dr. Toma Rădulescu, art. cit., p. 66.
14) N. Iorga, Studii și documente cu privire la Istoria Românilor. Vol. V. Cărți domnești, zapise și răvașe. Partea I. XII ,,Extrase dintr’o condică …’’. Editura Ministerului de Instrucție. București. Stabilamentul grafic I. V. Socecu, București, 1903, p. 484.
15) Prof. Teodor Mavrodin, Episcopia Argeșului 1793-1949, Pitești, 2005, Editura și Tipografia EUROPRODUCT, p. 279-280.
16) Pr. Dr. Florin Șerbănescu, Mitropolitul Grigorie (II) 1760-1787, în vol. ,,Domnitorii și ierahii Țării Românești – Ctitoriile și mormintele lor’’ – Editura ,,Cuvântul Vieții’’ a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p. 543-545.
17) Pr. Dominic N. Ionescu, Schituri și biserici de sat. Note de drum și însemnări de demult. București. ,,Tipografia Capitalei’’, 1931, p. 21. Aici se cuvine precizat că Preotul Dominic N. Ionescu scria la începutul articolului ,,Schitul Fedeleșoiu’’, inserat în lucrarea sa ,,Schituri și biserici de sat…’’: ,,Acum șaptesprezece ani, mă tindeam să reconstitui cu gândul clădirile arse acum 40-50 de ani.’’. (p. 14). În timp ce la sfârșitul acestei lucrări Pr. Dominic N. Ionescu indica data de ,,15 iulie 1927’’. (p. 25). Prin urmare, Preotul Dominic N. Ionescu a cercetat biserica fostului schit Fedeleșoiu în 1910. Cu precizarea că Preotul Dominic N. Ionescu a publicat lucrarea sa ,,Schituri și biserici de sat…’’ în 1931. Totodată, de remarcat că pe inscripția potirului din 1841 schitul apare cu numele ,,Fedeleșoiu’’.
18) În 1912, Fedeleșoiu era comună alcătuită din ,,satele Goranu, Fedeleșoiu, Fețeni, Racovița, Silistra, Sticlărie și Lespezi’’. (Relu Stoica, Runcu, satul de dincolo de păduri. Editura Casei Corpului Didactic. Buzău, 1998, p. 60). Iar cu câțiva ani mai înainte fusese ,,comuna Fedeleșoiu Runcu’’. (Al. G. Gălășescu, Eforia Spitalelor Civile din București, II. Monastirea Fedeleșoiu. București, 1906, p. 53).
19) Adică steluța, folosită la Proscomidie.
20) N. Iorga, Schitul Fedeleșoiu, în ,,Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice’’, fasc. 17, ian.-mart., An. V, 1912, p. 35.
21) VeziDr. Toma Rădulescu, art. cit., p. 65.
22) Ioan Opriș, Monumente istorice din România (1850-1950), Editura Vremea, 2001, p. 142.
23) Ibidem.
24) Constantin Bălan, Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848). Editura Academiei Române. București, 1994, p. 310.
25) Ibidem, p. 316.
26) Ibid., p. 311.
27) Pr. Lector dr. Radu Tascovici, Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Curtea de Argeș, 2015, p. 243.
28) Ibidem.
29) Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești. B: A: R: 3101- 4413. Editura Științifică și enciclopedică. București, 1987, p. 98.
30) Toma Rădulescu, art. cit., p. 83.
