Paul Teodorescu a fost general colonel în Armata Română şi Ministrul Aerului şi Marinei (30 martie 1938 – 11 iunie 1940). A avut strânse legături cu judeţul Vâlcea. Tatăl său era din comuna Şirineasa de pe Valea Luncăvăţului din judeţul Vâlcea, dintr-o familie de moşneni olteni; a fost căpitan de cavalerie şi a participat la Războiul de Independenţă din 1877 – 1578. Mama sa, Antonia a fost fiica lui Săndulache Sturdza şi a Ruxandrei Rosseti.
Paul Teodorescu s-a nascut la 28 martie 1888 la Bacău şi a încetat din viaţă în ziua de 17 ianuarie 1981, la vârsta de 93 de ani şi a fost înmormântat la Mănăstirea Dintr-un Lemn.
În prima jumătate a sec.XX dânsul a mai vizitat Călimăneştiul şi în special Mănăstirea Cozia, Bolniţa Cozia şi Schitul Ostrov. Dar în anii 60 şi 70 sec.XX a venit aproape în fiecare vară la staţiunea Călimăneşti – Căciulata pentru a face tratament balnear. Medicii curanţi i-au fost dr. Nina Ignat şi dr. Gh. Mămularu. Suferea de o laringită cronică. Făcea tratament cu aerosoli pe gură cu apa sulfuroasă a izvorului 8 din Călimăneşti şi cură internă cu apa izvorului Căciulata 1. Era cazat la vila Teilor din Călimăneşti( vis-a vis de Casa de Cultură). Ziua făcea trei drumuri ( dimineaţa, prânz şi seara) pe jos, dus intors la Izvorul Căciulata 1. Distanţa Călimăneşti – izvorul Căciulata 1 este de 2 km. Tot pe jos mergea să viziteze mănăstirile din Călimăneşti.
Era un tip atletic, dornic de drumeţie şi de mers cât mai mult pe jos. În ciuda vârstei înaintate, nu purta baston. Avea talie înaltă, uşor adusă înainte de la spate, cu păr bogat dar mai încărunţit de anii care s-au scurs, cu ochi căprui, vioi, strălucitori, protejaţi de nişte sprâncene stufoase şi pronunţate, voce de bariton, iar intelectul şi memoria păstrate în limite normale. Avea o cultură generală bogată. Cunoştea istorie universală şi în special istoria poporului român. Era un mare patriot. Îi plăcea să povestească din istoria poporului nostru şi mai ales din activitatea domniei sale, de multe ori, cu lux de amănunte. În cele ce urmează mă voi opri să relatez doar asupra câtorva secvenţe din activitatea domniei sale, bazându-mă pe cele relatate de dânsul şi pe „Memoriile” sale.
În anul 1920 a fost trimis la Paris pentru a urma cursurile Şcolii Superioare de Război. După terminarea acestor cursuri a fost reţinut în statul major francez şi trimis stagiar pe timp de un an la Corpul 14 de Armată, la Lyon. Cu acest prilej a participat la patru călătorii de studii în Munţii Alpi, organizate de acest Corp de Armată, cu numeroşi ofiţeri francezi din toate armele şi specialităţi. În luna august 1921, cu aprobarea generalului comandant, Paul Teodorescu a plecat împreună cu trei ofiţeri francezi să urce pe vârful Mont Blanc, la 4807 m altitudine. Dar, din cauza dificultăţilor, cei trei francezi au abandonat, rămânând numai maiorul Paul Teodorescu cu ghidul, care, prin mersul pe gheţari, au ajuns pe cel mai înalt vârf de munte al Europei. Această temerară acţiune este consemnată în „Cartea de Aur a Centrului Alpin „Claude Maillard” iar comandantul Corpului 14 Armată, generalul Margulet, a scris în memoriul personal al ostaşilor: „Maiorul Paul Teodorescu a reuşit ascensiunea pe Mont Blanc, singurul, cei trei ofiţeri francezi l-au însoţit doar parţial, dovedind prin această performanţă rezistenţa omenească”. Mont Blanc este un masiv muntos în Alpii Occidentali ( Alpii Savoiei) cel mai înalt din Europa, situat la graniţa dintre Franţa şi Italia. Altitudinea maximă este de 4807 m. Pe sub Mont Blanc s-a construit în 1965 un tunel pentru traficul rutier, lung de 11,6 km, între Franţa şi Italia. După primul război mondial, în 1920, a venit la Bucureşti, generalul francez Berthelot, Comandantul Misiunii Franceze de pe lângă Armata Română, în timpul războiului, şi i s-a oferit în semn de recunoştinţă o sabie de onoare. Cu acest prilij a întrebat: – Cunoaşteţi pe colonelul Paul Teodorescu ? – Da, a răspuns profesorul universitar Marinescu de la Cluj. – Vă rog să-i spuneţi din partea mea că s-a prezentat la examenul de ieşire de la Şcoala Superioară de Război din Paris, cel mai bine, dar noi nu puteam să-l clasificăm primul, acesta trebuia să fie un francez, de aceea i s-a acordat locul doi.
La vârsta de 80 de ani (în anul 1968) domnul general Paul Teodorescu mi-a spus că a urcat pe vârful Omul ( 2504 m altitudine ). Vârful Omu este cel mai înalt vârf din Munţii Bucegi (Carpaţii Meridionali ). Masivul munţilor Bucegi se află în extremitatea estică a Capaţilor Meridionali între Valea Prahovei, la est, şi Munţii Leaota, la vest.
În anii 1930 ai sec. XX, Paul Teodorescu a reuşit să-şi realizeze teza de doctorat cu tema: „ Opinia publică europeană despre războiul de independenţă al României din 1877 – 1878”. Ideea de a face cercetări pe un asemenea subiect a fost sugerată de Nicolae Iorga. În prefaţa tezei, autorul consmnează: „M Iorga, dornic de a vedea îmbunătăţită bibliografia războiului nostru de independenţă, şi-a exprimat dorinţa ca ataşaţii militari să facă cercetări, în ţările în care sunt acreditaţi, referitoare la războiul turco – român. Această idee m-a incitat să abordez calea superioară a cercetărilor care m-au condus către opinia publică-europeană referitoare la războiul nostru pentru libertate. Lucrarea a fost susţinută la Sorbona în faţa unei Comisii formată din reputaţi profesionişti şi oameni de ştiinţă. Teza a fost rezultatul unor cercetări minuţioase în bibiotecile din Paris, Viena, Berlin, Londra, Madrid, Roma, Budapesta şi Bruxelles. Autorul tezei a beneficiat şi de accesul la bogata bibliotecă personală a lui Baiooff. Lucrarea de doctorat avea 3067 de titluri bibliografice! Teza nu a putut fi publicată din cauza evenimentelor în care autorul a fost implicat şi a rămas în manuscris.
Cercetările sale ştiinţifice au fost recunoscute. Astfel, Academia Română, în şedinţa din 27 mai 1938, l-a ales pe generalul Paul Teodorescu ca membru corespondent la Secţia Ştiinţifică. Discursul de prezentare a fost onorat de academicianul Emil Racoviţă, care a subliniat că este în tradiţia Academiei să aleagă titular şi un corespondent.
Paul Teodorescu a înteles rolul multiplu al Bisericii Ortodoxe în istoria românilor şi a contribuit la repararea mai multor biserici din comunele: Fundeni, Toamneş şi Işiţa (Ilfov); Sfinţii Împaraţi (Bacău) şi restaurarea din temelii a Mănăstirii Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea, între anii 1938-1940. Prin grija generalului Paul Teodorescu s-au realizat ample lucrări de restaurare la această mânăstire, devenind, după Matei Basarab (1632-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714), al treilea ctitor. Restaurarea a durat mai bine de doi ani şi a fost realizată în principal „cu soldaţi meseriaşi din aviaţie şi marină, şi mijloace băneşti personale”
Au participat, benevol, mulţi locuitori ai comunei Frânceşti. Lucrările s-au finalizat în 1942 prin grija contra amiralului N. Paiş, subsecretar de stat al marinei, şi generalul de escadron, aviator Gh. Irenescu, subsecretar de stat al Ministerului Aerului. La 1 noiembrie 1942 a avut loc sfinţirea de către P.S. Nifon, mitropolit al Olteniei. Printre personalităţile care au participat s-a aflat şi generalul Paul Teodorescu. Un act oficial întocmit a prevăzut organizarea în cadrul mănăstirii a serviciului religios de pomenire a eroilor aviatori, de Sf. Ilie (20 iulie), şi eroilor marinei, de Sf. Maria (15 august), patronii celor două categorii.
Într-una din zilele lunii august 1975 (avea vârsta de 87 ani) mă vizitează la cabinetul medical. După puţin timp îmi spune ca doi francezi, unul de 82, şi celălalt de 84 de ani vor susţine la Paris teza lor de doctorat „şi, atunci, ca să le dau replică, le voi demonstra că un român de 87 de ani va susţine şi el teza lui de doctorat”. Este vorba de lucrarea pe care am menţionat-o mai sus. Din nefericire, generalul nostru n-a mai ajuns la Paris.
În vara anului 1978 domnul general m-a invitat sa vizitez Mănăstirea Dintr-un Lemn. M-am dus împreună cu băiatul meu, George, elev în clasa a VII a la Şcoala Generală din Călimăneşti. Ne-a prezentat mănăstirea şi ne-a povestit contribuţia dumnealui. A refăcut muzeul şi l-a dotat cu obiecte de cult. Pe unul din pereţii muzeului era expus steagul francez „Legeiunea de Onoare” cu cele trei grade: Ofiţer, Comandor, şi Mare Ofiţer cu plăci acordate de Statul Francez domnului general Paul Teodorescu, pentru cimentarea relaţiilor cu Franţa. A fost primul ofiţer al armatei române decorat cu „Legiunea de Onoare”. Anul acesta, 2013, se împlinesc 125 de ani de la naşterea acestui Mare Om al neamului românesc, a acelui care a escaladat Mont Blanc, a scris cea mai glorioasă pagină a Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi a reclădit Mănăstirea Dintr-un Lemn.
