Iată-ne în situația mitologicului Ianus, cel înzestrat zice-se cu două fețe ale unui nemuritor rege… Era pe vremea când Cronos/timpul, din contabilitatea cu bilanțuri, îi era alături printr-o grădină prin care curgea lapte și miere, unii observând-o și numind-o… Roma (aici se spune că autoritatea cerului vechimii… îl pensionase pe tatăl său: Timpul/care își expirase durata de morar, și îl angajase…, de ajutor să-i fie, pământeanului Ianus !). De ce tocmai la Roma se cumpăneau erele? Adică vechiul cu noul? Chiar înainte de sacralizarea creștină cu propriile ei testamente? O fostă zeitate atotcuprinzătoare, cerească și dedată facerilor (morar al tuturor celor ce trebuiau să fie sursa pâinii înnoite!) nu putea să fie decât informație celui pământean… pus stăpân numitei împărății! Credem că El (și Cronos…- într-un proces precum viața își are propriul început și sfârșit, fără a leza reactualizarea cu… alfa și omega!-, va fi fost cândva Supremul!)… putea fi privirea înapoi a lui Ianus, adică a ceea ce vede, ca nimeni altul, tocmai ceea ce făcuse cu propria putere, știință și voință! În ceea ce privește privirea în față, credem că noul mecanic al locomotivei trebuie să-și organizeze durata legiuită… an/poate cincinal/poate eră – în funcție de răbdarea așteptărilor, resursele din cămară și câte alte necunoscute celor mulți, dar sigur în mintea vizionarului, uns cu toate alifiile după spusa populară – profet, prooroc, strateg, sociolog, psiholog, politolog, filosof și multe altele/ adunate ca într-un dirijor de orchestră… toate la un loc!). Este peste poate, unui om pământean să le aibe pe toate și atunci se ivesc mulții sfătuitori, și ăștia grupați în numitele… puteri (până și Dumnezeu este treime de ființare!). Ianus, legendarul/mitologicul, ne spune o poveste despre sfârșit și început. El are imaginea clară a ceea ce a fost și privește în ceața dimineții de pe vârful urcat cu ditai agoniseala (poate chiar bolovanul lui Sisif, ori crucea Golgotei/înainte ca totul să devină experiență… agonisită!).
Iertare pentru prea lunga introducere!, dar descifrarea celor puse în diferitele scripturi, ne poate distanța de orice partizanat politic, care ne-ar angaja unor adevăruri relative. Să privim și noi, de pe cumpăna dintre ani, cu fețele lui Ianus, să constatăm ceea ce s-a întâmplat față de ceea ce s-a trâmbițat tocmai de călău/zele vremelnice: numitul mecanic de tren/ nu doar „trenuleț” în persiflarea oficială!; sfătuitorii aleși pe sprânceană/parlament, justiție, guvern! Să vedem agoniseala… pe care noul morar trebuie să o facă pâinea cea de toate zilele, zilelor ce vor veni. Cât am muncit?, cu ce folos?… fiecare în parte își poate face propria socoteală – firesc ar fi să-și asume răspunderile angajamentelor! Contributivitatea? Un cuvânt acolo… care amețește buna credință! Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă! Aici derapajele se observă din stratosferă, când afli ce spun arbitrii neutri despre ceea ce tu nu vrei să se știe! (vezi statisticile CEDO, despre funcționarea Justiției/elita sfătuitorilor din preajma … mecanicului!/alegem acest domeniu pentru că raportul eficiență/ recompensă este strigător la cer, apropo de … contributivitate!). Apoi politica socială… pentru cei declarați neputincioși muncii, când atâta paragină din vecinătate le-ar face meritate ajutoarele. Nu există colțișor în grădina noastră în care să nu se observe absența lucrătorilor… formați pentru muncă, nu ca roboți, ci educați din stadiul de răsaduri. Generoasă oferta, privind România Educată, dar clasamentul (neutru și ăsta!) ne arată cei mai analfabeți funcționali (în redefinirea standardelor omenirii, privind evoluția nevoilor unei societăți emancipate, sincrone mersului lumii!), în rândul celor cu care ne-am asociat în relieful geopolitic european. Clasa politică? Tocmai cea care legitimează … puterea Voinței, atestă peste capetele specialiștilor Știința. Otrăvirea autorității științifice cu… diplomele fără acoperire, doctorate false, CV-uri umflate, lieder/ship-uri ca recompense/nulităților, măsluirile reglementate… prin majorități parlamentare… de turmă (numai bune pentru joaca de-a justiția – cu procedurile cronofage și sentințe date pe literele meșteșugite deliberat, în jocul de-a alba neagra, cu „dreptatea”. Compromisul ca artă politică, ce nu face diferență între cinstitele daruri (care vezi Doamne i se cuvin!) și mita (fie ea și electorală!), șpaga/comision (care dă întâietatea… la afacere!) să nu fie la vedere ca … parole ale corupției și dreptății, chiar și în numita justiție? (miile de dosare, mileniile de așteptare ale tuturor cauzelor adunate – vezi doar clarificările celor cu mii de morți, precum cele legate de revoluție, mineriade. Să nu vorbim de marile afaceri care au prăduit țara, niciodată puse pe rol, ascunse de cei interesați… așa pentru liniștea benefică a prescrierilor, altfel spus validarea populară: ceea ce lupul, ursul… a mâncat este bun mâncat!
Întreg anul 2024 a fost unul în care toți cetățenii grădinii române, inclusiv cei plecați pe cocalurii lumii au fost puși să… cumpănească de vreo patru ori (așa ne încredințau vechii păstori aleși!). Își asumau dreptul de-a alege diverșii cârmuitori, ori doar purtătorii puterilor lor la mai marii peste mai mulți laolaltă! Așa s-ar tălmăcii despre democrația, în care puterea fiecăruia (nu contează acoperirea ei, în fiecare dintre noi… cu: știință, voință, experiență!) are valoare paușală/la grămadă. Ori când numărul nu dă socoteală, decât de cantitate și nu de calitate, să nu se ivească tentația agregării în turmă a celor ce nu au voințe, putințe și minima cunoaștere? Cum s-ar putea câștiga masa critică a numărului (lozul câștigător?), fără a târgui sărăcia și prostia cu darurile ademenirii? Prin propaganda inspirată a raiului promis, ba chiar cu mărgica în avans pentru ademenire, masa vădit analfabetă, sub un standard al vieții normale… cade ușor în plasa păsărarului de Vo(L)/(T)uri. Să vezi influența votanților plecați (prin alte grădini, cu alte gospodăriri!), care nu mai ascultau de ademenitorii de acasă (vezi și Republica Moldova, nu doar România!) aceștia par a contesta… mecanicul și sfătuitorii lui de acasă! Falia se va fi arătat evidentă…, imediat după alegerile pentru Europa, nu pentru cele locale, unde dreptul de-a vota era limitat de domiciliul stabil, în numita feudă/baronat, mult mai ușor de supravegheat… în logica relațiilor din ginta și tribul locului, cu o anumită ierarhizare… înrădăcinată și consolidată de autonomia locală, chiar de tradiția unei bune coabitări cu eparhia/parohia locală, tocmai un bun catalizator al… capului plecat celui de mai multe ori ales. Cele două alegeri din 2024…, pentru foarte aproape și foarte departe, au desprins niște concluzii. Scena politică foarte locală își păstrează culoarea, conform vechii geografii (vezi harta cu provinciile istorice și diferența dintre rural și urbanul marilor orașe!), cu unele schimbări minore în statistica ansamblului, dar și unele apropieri ale perdanților de vechii/actuali învingători. Reprezentarea europeană (cu cât raza este mai mare, cu atât disiparea centrifugă se pune-n evidență!) arată o reașezare a scenei politice, cu actori noi și foarte vizibili. După alegerile din vară s-a supralicitat raiul viitor, cu tot felul de mărgele electorale, privind pensiile săracilor, cu creșteri consistente… imediat după alegerile de la sfârșitul anului pentru Președintele Țării și pentru Parlament. Ba se promiteau corelări cu … nesuferita inflație, îndreptarea unor legi care generaseră inechitatea între cei ce prestaseră aceeași muncă în aceleași condiții, apoi promisiunea unui buget în condițiile unui deficit intern acceptat, de cei ce ne vor da banii Uniunii Europene. Un lucru le era clar românilor: toamna va număra bobocii! Alegerile parlamentare au adus pe listele propuse… nu doar boboci (vezi cerința infuziei listelor cu femei, pentru egalitatea de gen… cerință europeană!), ba chiar matusalemicii de mult nărăviți prin Casei Poporului, ca o casă de hodină cu amintitele legi votate pe scena cu marionete, ori arenă de circ cu măscăricii cunoscuți! Dar să vedeți… surpriză! Au apărut, peste noapte, partide noi și foarte vocale, ivite ca din ceață, în dauna celor istorice care au fost la butoanele puterii executive, chiar cu controlul Curții Constituționale, ba și cu portavoce în niște canale clasice ale Televiziunilor… în serviciu!
Nu s-a înțeles un lucru important! Să nu fi avut cine să-l priceapă? Cine are informația domină situația! Nu o spunem noi aici, dictonul fiind vechi de când lumea. Cine este primul la… orice, câștigă competiția! Dacă mai mulți dețin informația care trebuie să influențeze scopul…/acela care scuză mijloacele în spusa celebrului florentin Machiavelli, cel mai puternic… este primul venit, adică cel care o spune/o transmite primul! Unde a fost Statul Român, care acum se plânge că în transmiterea informațiilor a fost al II-lea? Tocmai el, dotat cu instituții specializate în gestiunea informaților din orice proveniență (internă= SRI și externă= SIE/ dar chiar cu Instituții Media, publice, precum TVR-ul, cu vreo 9 canale distincte? Nu cumva acestea fie au defectat, fie s-au dovedit degeaba?Dar și celelalte, proprii etajelor inferioare ale Puterii cum au lucrat?/ că și-au luat leafa, bugetată de Bugetul, tocmai în deficit perpetuu! Apoi, în propunerile pentru candidații la locomotiva supremă, de ce nu s-a verificat starea de sănătate a celor ce s-au oferit la concursul marelui vot? Fără certificat medical, fără testare psihologică validă, nu ți se poate încredința/autoriza vreo răspundere banală! Să nu mai aibă Statul Român un sistem valid de anticorpi? Aici să ne referim la paza instituită, numită Birou Electoral Central, senzorul de veghe, privind sănătatea viitorului mecanic, să-l numim aici și Cap de țară! Apoi, conducătorul cel mare, chiar pe plecare fiind, să nu fi observat gălăgia electorală și amenințările de tot felul, la mersul trenului…- Statul Român!-, cu propriile lui răspunderi asumate în concertul lumii polarizate, între punctele cardinale? CSAT-ul exista simultan atâtor instrumente… și totuși, sub ochii tuturor, societatea românească de acasă și din diaspora, este deturnată spre „adevărurile” primului venit, cu veștile de evident interes, pentru a ști de cine să fie condus în viitor Trenul care ne va avea călători. Să observăm în trecere eticheta inspirată cu trenulețul/mocănița de urgență, ca o poruncă dată tuturor „călătorilor”, circulând ( pentru cei încă pe acasă cu mințile la ei?!, ori încredințate bunului mesager, trimis poate de cel de SUS… după cum le spunea nevăzutul înger vestitor, într-o filă de poveste, evident scriptură incontestabilă, a ditai profetul ca… un luceafăr?!), pe plaiurile mioritice, cu anunțatul sacrificiu al celui mai ortoman, în dauna celor cu indemnizațiile speciale, ca merite ale Justiției suverane, asupra „adevărurilor” ascunse… sine die, cât ține o stare Constituită/Constituție, neactualizată încă și de/fazată mersului lumii! Să constatăm că în lipsa profilaxiei, acea prevedere ca lucrurile să fie bine făcute de prima dată, una dintre chemările la urne – chiar dacă se făcuse triajul prin votul milioanelor de români din mulțimea de candidați/va fi fost și o excludere dispusă apriori votului, de CCR, tocmai pentru un candidat validat în vară și pentru reprezentare în parlamentul Uniunii Europene ( !?) – va fi fost degeaba, prin anularea dispusă cu 24 de ore înainte de turul doi (care își și începuse desfășurarea … prin diaspora!). Efectele acestei ratări – nu suntem în măsură să apreciem dacă a fost un rău necesar!- ne atrag atenția asupra cauzalității prezente și neobservate, cu riscurile ei asupra vieții noastre! În spațiul media, preluându-se ecourile venite de departe, se induce ideea unui impuls venit din exterior pentru intervenția în ceasul al 24-lea (chiar începuse votarea!). Situația aceasta, specială, ca o simfonie neterminată, cu consecințele ei imediate în funcționarea Statului (chiar el i/responsabilul special!), cu costurile pe spinarea tuturor, dar dureroase pentru cei cu resursele supraviețuirii doar, cere de URGENȚĂ: reformarea structurală a administratorilor, a mentalității tuturor, debirocratizarea, informatizarea cu viteza de lucru în timp real (s-a observat efectul indus în societate prin tik tok /doar un instrument pentru cei iuți la minte și… de mână, încă străin multora, deși informatizarea rapidă a treburilor statului este de mult o urgență!) într-un timp record, dar în prioritatea unu a scenei politice, pe care încă se bazează sistemele democratice ale lumii emancipate. Nu blamăm aici tehnologia și pe cei ce au folosit-o, ci lipsa de înțelegere a mesajelor… imputabilă României educată și lipsei de vigilență a celor puși să blocheze dezinformarea, adică să fie la datoria corectitudinii, conform fișei posturilor…
Luna decembrie, fiind una specială cu amestecul de fără timp ca o ieșire din istorie în actualitatea legendei într-un spațiu sacralizat și oferit trăirii într-o devălmășie a stărilor, ne obligă pentru analiza noastră, pe cumpăna anilor, să constatăm replicarea mitologiei, ba chiar și a scripturii căreia am fost jurați prin botez… să descifrăm altfel cele în cumpănă și… neterminate (că niciodată nu-i sfârșit înaltul... se lamenta cândva un poet, purtător de făclie, în inima care încă bate!
Am redescoperit în Ianus, pe cumpăna vremii aleasă de noi între 2024/2025, pe viitorul Ioan: înainte mergător și viitor botezător, când acel Profet al creștinismului va fi făcut toate minunile și se va fi putut unge… Rege/în sistemul democratic să-l numim Președinte (chiar într-un decembrie prin 1947 Regele românilor, va fi lăsat locul Președintelui!) . Ioan… cu scriptura în evanghelie, scărar, gură de aur, ba chiar futurolog, pronosticând Apocalipsa este o predestinare a tuturor purtătorilor acestui nume. Ianus/ Ioan/Iohanis – Io Han…Îs, ar fi constatat un rebusist pus pe ligamentătri. Cum să lași turma? Trenul fără conducător?, Când noul mecanic încă nu a trecut examenele medicale, psihologice și cerințele democrației, una neperturbată de intoxicări dubioase?! Mâine anul se înnoiește? Nu chiar! Pe vechi plugușorul se pornea pentru răscolirile brazdei și noile însămânțări prin luna lui Mărțișor, când se dădea și bunavestire a înnoirii din temelie, și merii abia înfloreau florile dalbe pentru viitoarele provocări ale cunoașterii! S-au ales, au fost chiar acceptați noii grădinari. Au chiar Vătaf (precum colindătorii!) pe cel mai mare… C(i)OLAC, neconsumat din trecută recoltă și prea săracă pentru a nu fi fost văzută insuficientă ieșirii din iarnă, fără strânsul curelei și traiul pe datorie de la cei ce produc mai mult decât mănâncă. Numai marii Mântuitori (inclusiv Cel botezat de Ioan!) se dau pe sine hrană celor mulți. Fostul antrenor, cu echipa retrogradată (nu a obținut prin muncă niciun procent în plus, deficitul o arată!), om de cuvânt… chiar demisionase, dar va fi fost întors din drum de CCR ul care va fi anulat consumul colacilor/voturilor pe seama unui nou, viitor Mântuitor, executor testamentar al viitorului Buget… și el amânat pentru luna făurarilor probabil. Între Estul… care nu și-a consumat Crăciunul și Vestul cu nașterea Mântuirii, sincronă solstițiului din Decembrie, noi ne-am aflat între, cum ne este și culmea despărțitoare. Abia din luna Decembrie 2024 s-a decis deschiderea porților (vezi Schengen!) pentru un Occident mai latin, după cum ale noastre de la Râm se trag de milenii!
Concluzia analizei noastre este că după calendarul popular suntem sincronizați naturii, iar după cel religios mai avem probleme în poziționarea ortodoxă: între prea răsărit și romano/greco catolici, ba și protestantismul europenilor din Apusul cu Uniunea, care în ceasul ultim al anului… ne-a deschis porțile. Să mulțumim fratelui Ungur, care ne-a pus o vorbă bună la JAI, și să constatăm că suveranismul vecinilor (cu grija pentru cetățenii lor români, simțind ungurește!) ne-a făcut un serviciu împăcând conceptele în duelul lor fratricid, printr-o corectă cumpănire.
Cum să nu împăcăm deviza… prin noi înșine (suveranitate, autocefalie, privirea spre rădăcinile identitare: limbă, tradiții, patrimoniu al specificității etc.), cu aceea a conviețuirii alături de ceilalți din lumea largă (ce diasporă avem!), recunoscându-ne oameni între oameni, de la Creator cu toții fiii lui! Între atracția centripetă a rădăcinii și zborul spre lărgimea globului, trebuie să ne menținem pe orbita echilibrului, adaptându-ne continuu viteza de mișcare la cea a întregului, prin cele necesare grădinii, în care grădinarii să fie mai iscusiți, iar viitorul mecanic să cunoască mersul trenurilor tuturor, și să facă din „trenulețul” blamat acum, unul accelerat, confortabil și cu biletele de călătorie, din ce în ce mai ieftine.
Am privit anul 2024 în preajma Crăciunului cu colindători și apoi în ajunul anului 2025, am ascultat plugușorul și Ordonanța de urgență, ba chiar și mesajul încă Președintelui Iohanis. Suntem încă în trenul cel vechi cu mecanicul lui de vreo zece ani. Trenul va fi devenit trenuleț și multe minuni trebuie făcute de făurarii iscusiți să putem vedea izbăvitorul nou mecanic, ceva mai încolo.
Să nădăjduim că Iarna ne va fi un sfetnic bun, și noi călătorii vom adăuga o nouă experiență, cu o nouă lumină de stea adăugată și ne vom alege, cu toate piedicile puse, OMUL chemat să fie cu adevărat OM DE STAT, nu doar pe scaun, ci în dinamica accelerată a unui TREN sincronă rotației planetei! La mulți ani tuturor! / M. Sporiș/lider cerc 4 ian. 2025
