De ziua ei localitatea Perișani/Județul Vâlcea și-a onorat, încă o dată – iar și iară iubirea de țară!- fiind la un sfert de veac de când și-a asumat să cinstească în Loviște un reper istoric al neamului românesc: Posada 1330. Victoria lui Basarab I, întemeietorul de țară, din toamna anului 1330 (8-12 noiembrie!) ca dată bine reținută de cronici, împotriva unui rege (Carol Robert de Anjou) care dorea impunerea suzeranității politico-religioase a Regatului apostolic al Ungariei, nu își are localizarea , unanim acceptată a istoricilor cu poziționările lor diferite. Cu maximă probabilitate (rezervă impusă de interpretările diferite ale puținelor documente, de premisele unor ipoteze ale cauzalității diferite, de partizanatele pentru anumite personalități creditate cu expertiză de necontestat!) Academia Română (ca autoritate științifică îndrituită!/vezi cele… canonice!) s-a exprimat pentru localizarea lovișteană, dar lăsând locul dezbaterilor pentru limitarea incertitudinii. Așa se explică de ce de peste un sfert de veac la Perișani, unde la Pripoare, ori în vecinătate (vezi Pădurea Groșilor, Turnul lui Doancă, Titești, Greblești-Boișoara etc.) sunt consemnate locuri ale confruntării, s-au organizat nu doar evenimente comemorative, dar și cercetări de teren, dezbateri aprinse, întreținându-se un interes viu pentru o mai clară documentare.
Iată-ne în 2024! În cursul anului au avut loc evenimente pe tema Posada 1330, în mai multe locuri. Posada… Bistriței oltene, documentată de ierarhul Veniamin Micle, Posada de pe Valea Băiașului, de la Turnul lui Doancă, a medicului Constantin Ionițescu (tot din arealul loviștean, pe aceeași vale pe care se află și Pripoarele de la Perișani!), au anticipat noi dezbateri ale evenimentului intrat în tradiție de Zilele localității Perișani. Cultul Eroilor (filiala vâlceană), demult în colaborare cu istoricii Universității din Craiova (au editat, după taberele de cercetare pe teren, cărți de documentare!), Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, își strânsese nenumăratele cărți dedicate marelui eveniment și putea să le arate… scriptură oricăror cercetători: să se îndoiască, să le conteste, să le adauge, să le limpezească prin valoare adăugată, să le adauge erate, ori să le crediteze ca mai informate, mai credibile. Între cinstirea evenimentului istoric (cu data clar precizată!) prin ritualuri împământenite datorate eroilor și eroismului (aici fiind vorba de toate jertfele istoriei la care se adaugă și cele din secolele care au urmat și au însângerat pământul locului/vezi războaiele mondiale recente și partizanii anticomunismului, din munți și din închisori!) și dezbaterea științifică, cu rol educativ, ca o …„școală altfel” adresată tinerei generații trebuie să facem o distincție întotdeauna. Salutăm cu bucurie, tradiția și ritualurile cu puterea lor de-a ne identifica legii pământului și unei trăiri autentice cu inima. Aceea care cu simțurile se încredințează, fără cercetări anume, vibrație a întregului care își bate tactul mulțimii, cu aceeași simțire. Nu ne vom referi la ceremonialul militar, la slujirea religioasă, depunerea de coroane la monumentul dedicat lui Basarab I, la discursurile omagiale, inclusiv din Ședința festivă a Consiliului Local (toate onorate de oficialitățile locale și județene prezente!), toate respectând un scenariu consacrat, ci doar la prima zi dedicată unei „școliri altfel”, în spiritul științific, care crede numai după îndelungi cercetări!
Simpozionul Național „Posada 694 ani” (1330-2024), ediția a XXV-a și „Împlinirea a 108 ani de la luptele purtate la Perișani în satul Pripoare de ostașii români în luna octombrie 1916” a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Perișani. Implicarea… „cultului eroilor”, fiind evidentă, într-o continuitate incontestabilă (vezi instituirea ceremonialului militar, promovarea monumentului, antrenarea cercetării în teren în anii din urmă și publicațiile aferente!). Sala Căminului Cultural a adus împreună organizatorii și invitații speciali din țară și din Vidin/Bulgaria. Programul și desfășurarea lui s-au dovedit un fel de „școală altfel” cu adresă nu doar pentru tânăra generație fericit antrenată într-un concurs (vezi Concursul Județean cu tema istorico-geografică cu tema Posada 1330!), dar și pentru ceilalți invitați care am asistat la o interesantă lansare de carte, prezentată de autorul ei venit special de la Vidin (Cuvioasa Teofana Basarab – Sfânta Țarină, autor Dr. Ivo Gheorghiev!). Dezbaterile pe tema celor din programul anunțat despre Posada 1330 și Primul Război mondial… cu eroii din munții învecinați, a captat atenția multe ore. Finalul dezbaterii, înaintea acordării feluritelor distincții, a finalizat un proiect adresat tot școlarilor inițiați ca reporteri de teren, printr-un proiect național. Se va fi lansat și distribuit tuturor participanților cartea care a finalizat proiectul. (Povești din bătrâni, coordonată de Tudor Călin Zarojanu , Marian Coman și Robert Antonescu -acesta, născut în Perișani, a și prezentat cartea, eroii din carte!).
Revenind la dezbateri să spunem că după deschiderea oficială, a Primarului, moderator ne-a fost liderul filialei locale vâlcene „Cultul Eroilor”, de peste un deceniu, rodnic, implicat exemplar într-o misiune de loc ușoară (cu realizări speciale inclusiv pentru promovarea proiectului Posada 1330!). Eugen Petrescu, pasionat de istorie cu o tenacitate specială, a încercat, ba chiar a reușit, să împace o diversitate de opinii nu întotdeauna convergente.
Martor la eveniment, participant de-a lungul vremii și la celelalte și cu misiunea specială să-l relatez pentru UZPR, prin Intol Press, alături de Ion Talpoș, nu voi relua aici ideile dintr-o diversitate a opiniilor, unele în cunoscută divergență și partizane nișelor proprii, niciodată conciliabile, ci voi sugera doar o părere pentru ieșirea din cercul vicios, cel în care … se bate apa în piuă, al celor ce s-au pronunțat și nu mai pot din orgoliu să-și nege „adevărul” devenit caduc, răsuflat, deși amendat de valoarea adăugată a cercetărilor și citirea mai performantă a proceselor de sub legi generale, imuabile. Diversitatea părerilor, firească oamenilor își cere concertarea lor într-o armonie, care să-i includă/să-i accepte pe toți în ceea ce (mult, puțin!) au argumente credibile, probate științific, sincrone unui câmp cauzal. Orice dirijor al unui concert al diversității instrumentelor (domeniilor vorbitorilor, cărților prezentate, opiniilor diferite etc.) dacă este favorabil doar unui instrument (prea istorie, prea sacralitate a cultului, prea politic/vezi naționalism, rasism, localism, prea domo-sua/egoism), va favoriza doar o voce, antagonizând corul celorlalte, va produce cârteala zgomotului, cearta… niciodată armonie simfonică! Cei cu mintea la ei, dornici să știe (ne referim la cei tineri, încă interesați!), cu ce răspunsuri vor pleca, ca valabile la întrebările pe care și le pun ? Dirijorul unui eveniment, factor cheie pentru reușita concertului trebuie să strunească bine instrumentele, altfel lungimea, insistența, repetiția aberațiilor tolerate, poate da încredințarea, și exclude sentințele scurte la obiect! Expunerea ex/catedra, aureolată de titluri, va trece pe la urechea auditoriului, hipnotizat de chipul expertului, vorbind „limbi străine”, ba va induce și confuzia celor ce vor bate din palme gregar, să dea bine. Lungimea discursurilor, știindu-se că pe canalul auditiv se reține doar 5-7% din mesaj (și încă mai puțin se înțelege!) trebuie bine strunită de bagheta/nuiaua moderatorului.
Să spunem aici că am scăpat cu bine din Turnul lui Doancă, asediați fiind de informații. Prin rafturile Bibliotecii Județene, zecile de cărți despre Posada, ne-au fost recomandate. Cercetașii ne-au amintit că pe undele radio, codificate desigur, lumea largă a aflat despre Posada. Apoi că cercetarea nu se termină niciodată, că mereu apar dovezi noi care cer imperios rescrierea istoriei ( O spusese cu vreo două veacuri înainte chiar Hegel!). Să remarcăm aici că am ieșit la limanul dezbaterilor cu pace, că diversitatea a fost conciliată, deși își caută pe mai departe numitorul comun! Am constatat, era de așteptat, diferențele de abordare de-a lungul timpului, după cum fiecare s-a raportat la un anumit aparat critic, la anumite ediții, anumite fapte, anumiți autori, la bibliografii luxuriante și la purtători de adevăruri istorice, încă neactualizate (vezi „avocatul… Hegel”)
Posada noastră, eveniment de acum aproape 700 de ani, trebuie privită cu ochii de azi, scrutând realitatea de atunci, prin ceea ce viața noastră se constată un proces sub aceeași lege a firii, unul neschimbat! Geografia cu relieful ei este greu de schimbat. Munții, văile, trecătorile rămân pe hartă cu ușoare modificări. Administrarea teritoriului respectă evoluția socio-politică și alimentează istoria cu evenimente, unele cu eroice confruntări. Credința oamenilor, este la rândul ei generatoare de conflicte. Un câmp de cercetare permanent, privind starea noastră din grădina cu oameni și provocări de tot felul, ne va aduna la noi dezbateri, că niciodată nu-i sfârșit imboldul spre cunoaștere… Să salutăm „școala altfel” și Simpozionul Național, ca pe un dar făcut de Localitatea Perișani/Vâlcea, României, cu ocazia sărbătoririi Posadei 1330, într-un loc anume (Loviștea) pentru cinstirea tuturor Posadelor știute și neștiute, ale grădinii noastre cea mare.
