Vineri, 28 aprilie 2023, ora 11:00 la sala de protocol a Hotelului Miraj a avut loc o prezentare de carte susținută de poetul Petre Dinulică care a supus atenției poeților vâlceni cele două volume: „Cuvinte despre a fost…” și „Sub semnul iubirii”, primul apărut în 2022 la Editura Franco, cel de-al doilea apărut anul acesta la Editura Intol Press. L-au ajutat în această prezentare Petre Cichirdan, directorul Intol Press și Mihai Sporiș senior editor la Intol Press. Trebuiau să mai fie prezenți domnii: Ion Nălbitoru, directorul Editurii Franco și Dumitru Bondoc, prefațatorul vol. Cuvinte despre a fost… Sponzorul acestei prezentări de carte, prezent și domnia sa la eveniment, a fost ing. Nicolae Barbu – Director General al Societății Comerciale Cozia Forest S.A. … Am remarcat în sală, alături de Nicolae Barbu pe unul dintre cei mai vechi simpatizanți ai artelor vâlcene, Dan Dragomir (directorul fostului IMSAT Râmnicu Vâlcea) și pe secretarul general al Forumului Cultural al Râmnicului, Gheorghe Dumitrașcu și pe Emilian Frâncu directorul general al fostei Televiziuni Vâlcea Unu, fost și deputat și primar al Râmnicului! Între poeții și oamenii de litere invitați și care au și participat, și au cuvântat, îi amintim pe scriitorii George Voica și Nelu Barbu, și pe Nicu Cismaru-președintele Societății Culturale Anton Pann… Să mai subliniem că întreaga desfășurare a avut loc în organizarea Asociației Ecologice a Oamenilor de Știință și Artă ECOSTAR 21, Editura Intol Press și Departamentul Cultural Intol Press – UZPR Vâlcea.…
Mihai Sporiș: – „Cuvinte despre a fost…”, cuvinte despre ceea ce există, căci cuvântul era de la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul!… Iată-ne într-o ciudată stare de ubicuitate (Dumnezeu e-n toate… n. red.)!… Avem eroul unei vieți cu 70 și câți de cai ai număra…Avem cartea despre acest traseu în viață, al întregii herghelii…Este o carte frumoasă, care se bazează pe documente. A apărut, nu întâmplător la Brezoi, la Editura Franco!…editorul, devenit dintr-un constructor de hidrocentrale: Ion Nălbitoru, nu se putea altfel într-un Lotru al apelor, izvor de energie!…da, pare că s-au aliniat mai multe planete! …De ce noi toți aici? …Dinulică, Nălbitoru, Nicolae Barbu, Sporiș, fiindcă noi toți avem un numitor comun, în Lotru!…O carte care vine de pe Lotru! Și, iată, s-a găsit un om cu vreo trei cai în herghelia noastră mai mult, vorbim de domnul Dumitru Bondoc, care se va fi îngrijit ca în prefață să condenseze toată această poveste a vieții unui om!…Dacă nu citeam prefața acestei cărți nu aflam implicarea Intol Press-ului în această treabă, care se produce astăzi! Aflăm că la Costești în timpul liceului lui Dinulică a existat o revistă a elevilor…„Insula” care multă vreme i-a atârnat la dosar, poetului…Mai știm că tot în spațiul acesta, cu un George Achim, cu un Petre Cichirdan, cu un Constantin Poenaru plus alții vor fi dorit (și au reușit chiar dacă numai samizdat n.red.) să apară revista „balenele” pe care, încă de anul trecut, am început să o recuperăm tot grație unei edituri…Intol Press! Și am zis că, și aici, într-un fel s-au aliniat planetele!…un ziar de factură culturală și Insula, și balenele… Un ziar de factură culturală nu intră în sfera manipulărilor politice și de tot felul. De regulă, ocultează interesul general. O presă culturală este mai mult decât necesară! Așadar, istoria oricare ar fi ea, nu o putem afla, citi, decât dintr-o presă culturală! Pentru că arta prin limbajul ei, și poezia alături de celelalte arte, nu poate să ascundă adevăruri!…Le încifrează, le pune simboluri, dar niciodată nu le va ascunde! I-adevărat, pentru descifrări trebuie înțeles alfabetul sau este necesară o inițiere specială…Iată cum a venit Petre Dinulică să slujească pădurea! Dar să trecem la a doua carte, Sub semnul Iubirii…O carte frumoasă, extraordinar de frumoasă, care trebuie citită și recitită!…Poezia are în ea adevărul acela subtil și dacă nu o citești cu atenție, nu afli vârsta cailor sărbătoritului nostru de astăzi. Am foarte multe lucruri de spus despre această carte, iată, parcă surprinde vremea de astăzi, sfârșit de primăvară, prin acest verde viu, de pe coperți, și, mai mult, care redă tocmai ce vă spuneam mai înainte: „Iată cum a venit Petre Dinulică să slujească pădurea”! Chiar așa, atenție domnilor, această pădure de pe coperțile acestui volum de poezie este înseși pădurea de pe Valea Băiașului din Rezervația Națională Cozia! …Dați-mi voie acum în finalul intervenției mele să mărturisesc despre Petre Dinulică ca despre un prieten vechi… Constatasem mai demult, de când încercasem și eu să stau de vorbă cu poezia, că omul trebuie iubit…Constatasem de mult că omul și natura înconjurătoare fac parte din preocupările principale a poetului și specialistului aici de față…(vizionați și secvențele filmate aflate pe Video Arhiva de pe www.culturaarsmundi.ro de pe You Tube cu titlul Petre Dinulică: „Sub semnul iubirii”, Hotel Miraj, Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea)
George Voica : – Toți suntem fii de țărani și sunt mândru să spun acest lucru și cu cea mai mare sinceritate. M-am născut la țară, am rămas la țară și acolo mi-am făcut și mormântul pe care am scris două versuri populare ca să înțeleagă toată lumea: Ele râzând ca flori în vânt/ Alții troienând pe sub pământ. Și astfel am rămas surprins să văd că și domnul inginer (Petre Dinulică) trăiește același sentiment, parcă am fi frați multiplicați de ordinul milioanelor sau sutelor de milioane de-a lungul generațiilor. …În Carpați a fost o legătură puternică culturală creată de lumea satelor de aceea am rămas noi aici în Europa, așa de răzvrătită astăzi, pentru că avem acea seninătate a omului înțelept, a preotului care era înțelept și păstor în același timp. Am rămas și vom rămâne de-a pururi un neam legat de păduri, de izvoare, de mioare. Țin să îl felicit pe domnul inginer pentru caracterul frumos ce îl are, de când l-am cunoscut venind aici am știut că e un om curat și cinstit. … Mulți dintre noi din păcate nu avem acea puritate. Bunica mea se trăgea din neam de păstori și, în copilărie, m-a dus odată la un izvor în Arsanca. Suntem un popor riguros de păstori și de codreni și îmi aduc aminte cu plăcere de copilărie cum de la capul dealului îmi arăta Băbenii și iată, de aceea m-am bucurat că vin aici. I-am dedicat acestă poezie domnului inginer Nicolae Barbu pentru că se trage din același neam de codreni (directorul general al S.C. Cozia Forest S.A. n.red.).
Nicu Cismaru : – …Cu domnul Petre Dinulică m-am mai întâlnit de câteva ori în viață, întotdeauna am schimbat câteva vorbe, însă acum am avut prilejul să îl cunosc în profunzime din unghiul stării poetice… Văzând cartea acum câteva zile, primind programul, văzînd cine organizează această prezentare de carte, cine sunt invitații…nu pot decât să mă bucur că sunt aici, în această minunată locație. Mă bucur să mă aflu aici, la acest eveniment literar în care îl sărbătorim pe poetul Petre Dinulică. …Am observat că domnia sa este tributar versului clasic. Dulcele vers clasic. Ce înseamnă lucrul acesta?… înseamnă, că domnia sa este este iubitor, fără doar și poate, de muzică, deci are ureche muzicală. …Dragii mei colegi poeți să știți că versul clasic impune să ai ureche muzicală altfel, cel care nu o are, nu va putea niciodată să scrie clasic. Am mai observat la domnia sa tematica vastă despre pădure și nu numai. Făcând o paranteză vă spun că am scris și eu o poezie care se intitulează „Pădurea cu sânge albastru”. Eu consider că pădurea este regina!.. și toți regii au sânge albastru. … Am observat că domnul Petre Dinulică a scris și vers liber, și modul cum a pus în vers anumite elemente ține de o anume finețe lirică.
…Am ascultat ce au spus și domnul George Voica și domnul Nelu Barbu și sunt total de acord cu aprecierile dumnealor…Dacă primul face niște legături interesante între poetul discutat, poezia sa, și satul românesc, istoria milenară a păstorilor de mioare de pe acest lanț al munților Carpați, domnul Nelu Barbu face niște observații pertinente intrând în chintesența poeziei domnului Dinulică.
GEORGE VOICA
POEM DESPRE PĂDURI ȘI NEAMUL MEU, DE PĂSTORI
– Se dedică ing. silvic Nicolae Barbu, din Băbeni –
O, voi, păduri, marame de verdeață,
copilăriei mele-ați fost pe plac;
mă răsfățați în orice dimineață,
răcoarea revărsând-o-n flori de mac,
căci v-aburcați pe dealuri, la Surpate;
cu mâna îmi făceați, la Dintr-un Lemn,
și-n liniști verzi, știu că pluteam pe spate,
spre zarea unde îmi făceați un semn!
La Cap de Deal, bunica mea, Ioana
ce rădăcini la Jina a avut,
Băbenii-mi arăta, precum icoana
soldați romani ar fi adus pe scut,
căci între miei, în cioareci, talpa-mi goală
se avânta sub floare de măceși;
izvorul din Arsanca – prima școală
Ce-mi povestea de vremuri, de uncheși –
l-am pus să curgă-n mine ca pâraie;
chiar și acum, când domolit eu sunt,
încă aud, la stână, câte-o oaie,
ce-aminte-mi dă de balmoși și de unt;
de mămăligă caldă, tochitură
și de pastramă sfârâind pe jar,
pe care o tăiam cu o custură,
când un caval cânta pe sub arțar…
Azi, toate par că-n urmă-or să rămână,
cum îngropate-s marile averi,
dar cât un bucium va cânta la stână,
noi vom rămâne neamul de oieri,
ce miei de jertfă în altare-aduce;
pe lespezi albe își frământă coca,
și rezemați, cu toții, – om fi de Cruce,
ce-o poartă-acum mai mult Arsene Boca!…
dar va veni și vremea-n care iară
noi vom mâna mioarele-n Carpați;
când Europa n-o mai fi o Țară
și țara asta va avea bărbați!…
Surpate,
25 aprilie 2023 George Voica
