Remember ! Decembrie 1989
Coşmar,
Amar!
De-ce-m(br)ie?
are în sine
Întrebarea.
UE, ca un ego întors,
ca toate, pe dos
nu mă lămureşte!
Poate, cândva istoria!-
când toţi teroriştii,
cei din noi
în dungă,
şi de lângă
deveniţi
smeriţi:
liber schimbişti…
din terorişti,
liber cugetători,
îngeri păzitori-,
vor sucomba
de miere
plăcere
de prea frumuseţe
şi… bătâneţe!
istoria scrisă
grămadă,
de faţadă,
în râie,
în vrie,
în prea acu,
nu-i decât isterie!
Ilie, Ion, Nicolae, Dinu, Stancu
şi alţii cu tancul,
de mulţi ani escu,
nu graiescu
vorba lor
tuturor,
deşi povestea-le
… de poveste,
musai !
adevăr este!
Roman, Brucan, Voican
un întreg aliotman
de liber cugetători
moțați, tăiaţi,
chiar botezaţi,
cu griji şi dor,
de ale lor,
pasat-au tuturor:
miniştri,
ambasadori,
demnitari,
cugetători,
culegători,
cobe negre
şi blesteme,
anateme
fără steme!
amatori
şi mari actori
au făcut
ce s-au priceput:
piaţa arenă
în țara scenă,
fără jenă,
spectacolul
şi-au zis,
să se vadă la Paris!
sa ne scape de… plictis
l-au transmis
gratis,
minţind popoare,
la televizoare
chioare,
i-au dat nume
de renume
i-au zis revoluţie!
contra constituţie
nu aveau soluţie
la diluţie
şi la prostituţie.
la balcoane,
cu butoane
nu erau cucoane!
Dirijorii,
Farsorii,
Luminătorii,
chiar ei actorii!,
jucau soarta ţării.
poeţii fac pe nebunii
asmut stâna şi câinii,
veghează
la pacea vitează,
uneori chiar visează
…se fac că lucrează!
blestem mare-n
nelucrare!
suicidarul eşafod,
norodul în exod,
prohod nerod
la cap de pod
la porţi inchise
interzise
fără fise!
Copiii?
vai copiii!
mureau de moarte
jocul de-a eroii
erorii, stârnită
soartă cernită,
jucau naivii
tumbe şi bravade
pe baricade,
scorneala,
fără nume
şi prenume!
îi ucidea cu frenezie
pofta de sânge.
alţii i-or plânge,
roşie soluţie,
pentru revoluţie!
Revoluţie?
unii o respiră,
o transpiră,
le este încă
a vieţii poruncă!
o beau, o mănâncă,
cauză sfântă,
alţii?
mamele şi taţii
surorile, fraţi
celor junghiaţi,
în decembrie amar,
pe altar,
blesteamă,
fără teamă,
corbii orbii
strigoi i,
jugulând eroii,
prânzind revoluţia…
Au poposit lupii, în casele românilor, la vremea colindelor. Păreau trimişii lui Irod să-i caute şi să-i ucidă, de la orice vârstă în jos, numai să poată fi vânată puterea şi pe cel ce încă purta sceptrul. Au trimis pentru goană televizorul să ţină în hipnoză ţinta, apoi criminalii năimiţi au executat copiii nevinovaţi şi pe cei ce păzeau adevărul, despre răii şi relele lor, să nu ni se arate mai târziu eroi. Se va fi găsit un „ terorist de serviciu”, pentru fiecare, ca un înger păzitor îmbrăcat în pulover, uneori în întunericul împuşcăturii pe la spate, în colportare de zvonuri şi informaţii false, să ne facă turmă dezlănţuită, să ne călcăm orbeşte în picioare, unul pe altul, frate pe frate, într-o bezmetică rătăcire.
Despre acarul Nicolae şi soaţa lui Elena, cu toate păcatele lor, multe și nemântuite!-, trebuie să-i vorbim de bine. Au fost ucişi cu cruzimea barbarilor, ilustrând prin masacru, terorismul pur. Au ridicat piatra cei ce azi legitimează actul de cruzime abominabil, necreştinesc (în sfânta zi a Crăciunului!) şi au adus ceea ce era previzibil: sărăcirea în toate domenile vieţii aşezate, blestemul neunităţii şi himera stăpânului binevoitor. Despre noii păzitori, unii in travesti, şi despre sirenele ademenitoare? Timpul ne va muri pe toţi şi atunci urile şi resentimentele vor muri şi ele. Abia atunci devine posibil un nou început, dacă înainte de judecata finală vom spovedi păcatele. Numai aşa istoria decantată va vorbi despre ce a fost şi se va scrie, ca scriptură nouă, de catre un nou stăpân. Fie acesta îndumnezeit, pentru că viaţa pe cale are întotdeauna nevoie de adevărul gol goluţ.
RUGĂ
Trei Doamne, tustrele
Treime la vremuri grele,
Îi dorul Măriei Mele!
Blestem de-o fi, de-o fi să mor
De secure, de topor , cu nemântuitul dor,
Să fiu Doamne-al tuturor!
Ardealul trup, vatră de ţară
Puie-mi trunchiul în ogoară!
Nimeni locul să nu-l ştie.
Din Sătmar pân’ la Sibiu
Să îi fiu pururea viu.
Din Alba la Năsăud
Cântul, doina, să-le aud.
Din Schei, până la Arad
Făclii, în candele să ard!
Din Topleţ, până-n Bârsana,
Românescul fie seama!
Peste munţi cu vame rele
Cucu cânte şi de jele,
Aripatu-mi păzitor
Cugetu-mi să ducă-n zbor
Spre … Valea Voivozilor.
Oltenii mei neînfricaţi
Prin strungi de ape în Carpaţi
Capu-mi poarte-n dacic steag
Pe-al Munteniei meleag,
Să-l pună spre pomenire
Pe … Dealu sus, la Mânăstire.
La apus să văd … Chindia
Din Bănie, cu solie
S-aud tril de ciocârlie
Iar Boreul de îmi cântă,
Moldova s-o am la tâmplă
S-o am pururi, an de an,
Cu gând sfinţit de la Ştefan!
Ajută-mă Doamne! Fi-mi ca frate!
Să dau gând de libertate,
Să rodească unitate
Ş-a mele tustrele ţări
Să-ntindă horă în zări!
Dă-i puterea de-a fi bun
Stăpân în pământ străbun,
Iubit în veci, popor român!
STATORNICIE
Motto:
Zodii, sunt şi jos, sub ţară,
Fă-le numai să răsară
Sapă numai, sapă, sapă
Până dai de stele-n apă
(Lucian Blaga)
Să sapi în vorbă,
zestre de la mamă,
Să sapi cuvântul,
tată rânduit,
Să sapi în viersul,
doinit şi dogorind a foc,
Să sapi în urme:
de căluş, de brâu, de joc,
Să sapi în bucuria,
înaltă cât o lume,
Să sapi în bocetul
jelanie şi parastas,
Şi vei afla:
c-ai fost!
că eşti!
acelaşi ai rămas!
Cuvântul vatră,
cu foc de veșnicie?
Altar săpat în piatră
Vegheat cu vrednicie!
N-am venit acasă
Aduși de alții, unii!
Ce i-am poftit la masă,
Să afle gustul pâinii!
Ne-am… înfrățit cu plaiul,
Când Dumnezeu bătrân
Făcut-a țară-raiul,
În ea pe dac…stăpân!
N-am râvnit
Moșii străine!
Ne-am îngrijit
de neam, să-i fie bine!
Ne-au învins în lăcomie,
mai micii şi mai marii:
Popoarele lăcuste,
venite dinspre puste.
N-am robit nici insul,
omul, fiinţă trecătoare.
Ne-am alinat cu dorul, plânsul,
cu statornicia răbdătoare,
Şi am învins…
doar timpul!
