A intrat de demult în trăirea poporului român, popor creștin ortodox, ca în postul mare, al marii treceri – aceea a… Paștelui! – să se oficieze parastase în amintirea celor dragi, plecați în lumea de dincolo. Să le purtăm încă de grijă – până departe în urmă: strămoșilor, moșilor, părinților, celor dragi, ba chiar și necunoscuților dintr-un anonimat cu pierderea numelor, cu toții plecați în sânul mumei eterne, dar cu duhurile lor topite, pe de-a întregul, în firea noastră cea vie și îndatorată cu recunoașterea celor primite de zestre-, a devenit o datorie, demult asumată de români. În obiceiul pământului se fac pomenirile la locul ales odihnei și în preajma zilei când se va fi petrecut trecerea dincolo, adică în sâmbăta (cu simbolistica ei de sfârșit a timpului/precum o curgere pe aceeași apă!), atunci când după spusa poetului timpul mort își întinde trupul și devine… veșnicie.
Se apropia ziua de 16 martie, amintind de trecerea lui Constantin Brâncuși la cele veșnice, prin 1957 departe de țară, prin Montparnassul Parisului și românul creștin, din înnoitul cetățean francez, își cerea pomenirea anuală. Fiind un om universal, personalitate a culturii lumii, artistul din sine este în cugetul informal al artei peste tot. Sufletul lui însă, pătruns de duhul creștin, împropriat cu duhul locului de baștină și cu fără sfârșita înzestrare, afluentă din toți moșii lui antemergători pe cale, are nevoie de alt fel de pomenire, să-și aibă codrul aproape și alături curgerea Jiului, ca o emblematică amprentă a propriei curgeri-viață. Cu ceva ani în urmă, după căutarea locului potrivit pentru pomenirea din acasa română, găsisem în sfârșit argumentele să alegem Mănăstirea Lainici aflată pe cursul Jiului, la jumătatea distanței, dintre Petroșani și Târgu Jiu, nu departe de monumentul dedicat generalului erou Ioan Dragalina. Îl vom fi pomenit înainte pe malul Oltului, a Oltețului (chiar la Polovragi, la ieșirea lui din chei!) să aibe în numele curgerii pe olteanul din sine. Am încercat și pe la Cămărășeasca (Tg. Cărbunești) să-i întovărășim numele cu a altui oltean celebru (Tudor Arghezi), dar aici i-am lăsat un mare iubitor, să-i poarte iubirea în veșnicie, pe Ștefan Stăiculescu. Am încercat să-l asociem într-o pomenire pe la Cotmeana, pe pământul românesc argeșan, cu Mircea Eliade – și el uitat de lumea secularizată cândva și pribegit departe. Pomeniri, ocazionate de altfel de evenimente recuperatoare, vor fi fost în multe alte locuri. Hobița, cu ocazia unui congres de … dacologie: „Pietrele vorbesc…”; Tg. Jiu, cu ocazia procesiunilor organizate pe Calea Eroilor și în alte locuri, uneori într-o exagerare propagandistică (fă-te că … lucrezi!), cu efectul nefericit al căderii în derizoriu și al efectelor contrare, secularizante. De dragul imaginii și al goanei ieșirii cu orice preț în față, riscam să facem mai mult rău… , decât ceea ce trebuia, în buna rânduială a creștinilor care aici, nu pre ei vor să se arate , ci neapărat pe cei pomeniți. La Mănăstirea Lainici, după amintitele căutări, am găsit locul și garanția că pomenirea lui Constantin Brâncuși își va avea cele căutate și cu permanentă atragere de atenție, pentru afluxul impresionant de oameni care trec să se închine ca pelerini, ori turiști de ocazie. Aici se potriviseră gândurile organizatorilor și disponibilitatea totală a obștii mănăstirii. Asumarea stabilirii locului de pomenire permanentă, aparține Arhimandritului Ioachim Pârvulescu, starețul de la Lainici, la inițiativa marilor iubitori de Brâncuși : Ion Mocioi, Moise Bojincă, Ștefan Stăiculescu (cel plecat la Domnul…!). În anii trecuți, cu toate condiționările medicale și dificultățile adunării la parastasul anual, pomenirile au fost evenimente remarcabile și despre ele s-a dus vorba departe, sporind iradierea pomenirii numelui celui plecat în lumea largă, căreia i s-a dat pe sine. Nu avem voie să nu amintim aici pe edilul localității Pestișani, Cosmin Pigui, care l-a adus cu insistență acasă, organizându-i nenumărate evenimente, să potențeze mândria concetățenilor că marele sculptor este al lor, și abia apoi al întregii lumi; apoi, cum să nu-l fi constatat pe primar, alături de organizatorii de la Lainici?
Sâmbătă, 12 martie 2022, s-a hotărât pomenirea lui Constantin Brâncuși la Mănăstirea Lainici. Vestea circulă cu viteza internetului. Trebuie să ducem și noi un prinos acolo! îi spun prietenului Petre Cichirdan, editorul de la Intol Press și brâncușolog acreditat. Mai avem trei săptămâni până la eveniment, îi spun eu: hai să edităm și să tipărim o carte, despre Brâncuși, despre lucrările lui și chiar despre diferitele evenimente care i-au fost dedicate în anii din urmă! Îmi spune că timpul este scurt, dar… turăm motoarele și dacă nu apare la timp, tot de dar poate fi… pomenirii lui. Articole de prin reviste, fotografii de la evenimente, amintiri neconsemnate… încep să se adune și convorbirile dintre noi pun de acord, contra cronometru, detaliile. Ne va ierta lumea de se vor strecura și inerentele greșeli, datorate grabei, dar nu pregetăm: citim, recitim, modificăm, corectăm, înlocuim fotografii, facem completări. Pleacă la tipografie… în județul Olt. Este 11 martie, 2022, ora 17.00. Mihai? Ești acasă, la Râmnic? Hai să descărcăm cărțile din portbagaj…Mă scoate din incertitudine prietenul. Mâine va fi o nouă zi, o altfel de zi , iar noi avem și prinosul pregătit!
12 Martie 2022. Este ora 7.30 și Ion Frântu, venind pe Valea Oltului îl luase deja în mașina sa pe Gheorghe Sporiș, de la Brezoi, cu toate uneltele din dotare ale publicistului UZPR-ist (aparat foto, cameră de luat vederi, carnețel, pix…) și la această oră ne îmbarcăm, din Râmnic și noi (Petre și cu mine, și noi cu dotările necesare, pentru reportaj, inclusiv cu prinosul pregătit din vreme, căruia îi vom fi dat și un nume „Brâncuși XXI – Atitudini, Reportaje, Semnificații”).
Este o zi însorită, superbă. Trecem prin Oltenia de sub munte, spre Tg.Jiu însoțiți pe partea dreaptă de crestele de-o frumusețe stălucitoare, dată de reflexia soarelui în albul imaculat al omătului. La chiar întânlirea Coloanei, străjerul orașului eroilor dinspre răsărit, schimbăm direcția, urmând drumul către Petroșani, pe care vor fi venit cândva mărgelele de bronz ale ei. Urcăm în contracurent pe Jiu în sus, acum cu apele de lângă târg… băltind într-un lac, iar cele din defileu într-un chin fără sfârșit al altei faceri. Trecem prin Iezurenii, vorbind de priceperile omenești în strunirea apelor, în general. Orașul Bumbești ne amintește de cel dinspre nord, adică de Livezeni și de-o demiurgică încleștare cu relieful, să se poată trasa o infrastructură tehnică durabilă în peisaj…, ca o un eroic drum de fier, și ea o veritabilă cale a eroilor (din păcate prea uitată de dicționarele, cu damnatio memoriae, ale politicii (in)corecte!). Apropos de voința care poate face, când există resursele de orice fel. Cale a eroilor pe defileul Jiului? Credem că monumentul dedicat generalului Dragalina… este prin sine vorbitor. Luptei lui eroice i s-a dedicat însemnul! Ne-a străfulgerat gândul că și titanica încolonare a nesfârșirii, venind dinspre Petroșani spre Tg. Jiu, ar merita o scoatere din anonimat și că ideea pomenirii lui Constantin Brâncuși, la Lainici, ne-a fost revelată… personant (ar fi spus Lucian Blaga!) și gândurile noastre au făcut din ea un fapt de conștiință. Mare mi-a fost surpriza, chiar bucuria!, când în fața altarului, după oficierea parastasului cineva a sugerat (lansând în eter propunerea!) ca aici, la jumătatea drumului parcurs de coloană dinspre Petroșani, să se pună un monument, care să vorbească permanent de Brâncuși, cu adresare simțurilor cu pipăit și vedere, poate și vreo inscripție/epitaf… adresată minților cercetătoare. Gândesc aici și la vreo fântână, cu flori împrejur, să împropriem monumentul și cu darurile celorlalte simțuri.
La ora 10.00 … parcăm mașina în plin șantierul de modernizare a drumului din fața Mănăstirii. Semne bune anunță viitorul apropiat despre intenția noii amenajări. Ne grăbim. Amplificare slujbei bisericii mănăstirii, pentru ecoul exterior, ne urgentează intrarea… Slujba de parastas tocmai începuse. Mașinile din parcare sugerau, aproiri, participarea interioară și chiar ne-am lămurit imediat. Numerele plăcuțelor de identificare a mijloacelor vorbeau de proveniența participanților. Biserica plină. Soborul de preoți, cu arhimandritul Ioachim Pârvulescu… coordonator, slujeau pomenirea. Vom fi remarcat imediat un pomelnic mai cuprinzător având în frunte pe Constantin Brâncuși. Lui îi era alăturată familia de sânge, dar și toți lucrătorii, de-a împreună, la ansamblul „Calea Eroilor”. Eroii marelui război al reîntregirii, inițiatorii și susținătorii marelui proiect al Ansamblului, meșterii punerii în operă și cel care inspirat de Duh… va fi dat chipul unei tocmiri, tăinuind o sacralitate adâncă -Constantin Brâncuși!-vor fi fost pomeniți împreună! Asistau, cu eșarfe tricolore la gât, reprezentanții Asociației Naționale „Cultul Eroilor” ai filialelor din Gorj, Hunedoara și Vâlcea. Organizatorii, dintotdeauna, erau în primul rând: Ion Mocioi, Moise Bojincă, Cosmin Pigui. Recunoaștem, de la evenimentele anterioare, chipuri de oameni frumoși. Presa este pe poziție să ducă vestea pomenirii departe. După slujba parastasului… urmează semnificarea explicită a vieții și operei lui Brâncuși cu expuneri lămuritoare. După introducerea gazdei, starețul mănăstirii cu o prezentare de-o erudiție academică, va semnifica evenimentul, Ion Mocioi (un autentic specialist… cu doctorat în… brâncușologie!). Remarcabilă intervenția lui Moise Bojincă (prof.universitar, ex rector al Universității „Constantin Brâncuși” din Tg.Jiu/ la eveniment a fost și rectorul în exercițiu, care ne-a vorbit de un nou muzeu dedicat… sculptorului!). Ovidiu Rizopol de la Petroșani, ne va fi adus date inedite despre nașterea industrială a elementelor coloanei și conexiunea voințelor pentru ridicarea ei.Ca prinos material evenimentului va fi adus o carte, să țină memoria vie celor ce mai citesc. Da. Pe lângă coliva pomenirii, prescurile, discursurile dedicate evenimentului, au fost aduse de dar și cărți. Poetul Nicolae Dragoș, din Glogoveni ne va fi dăruit, pe lângă vorbele inspirate din fața altarului și o carte cu catrene…, vorbind umoristic și în dodii oltenești, ba și cu o grafică inspirată: „Cuvintele din nou se ceartă între ele”, ed. Măiastra, Tg.Jiu, 2021.
Ne-a fost mai la îndemână să recunoaștem din mulțime vâlcenii participanți, deși chipurile celor ce nu le mai rețineam numele le aveam în baza de date. Familiile lui Cărbunescu , Comănescu, Rancea (reprezentând Forumul și Seniorii… Vâlcii!) ; Eugen Petrescu (Cultul Eroilor), cei invocați anterior ai Intol Press ca UZPR-iști vâlceni.
Am rostit acolo un cuvânt de mulțumire, din partea Cercului de la Râmnic „România Grădina Maicii Domnului” și am oferit prinosul adus, cartea povestită mai sus, oferită într-o ordine strictă: Mănăstirii Lainici, Localității Pestișani, Cultului Eroilor, Localității Petroșani, brâncușologilor din prim planul organizatoric, apoi persoanelor care o doriseră în mod special. (Muzeului din Păulișul… Mureșului, Bumbeștiului… etc.). La agapa oferită de Mănăstire, am continuat evocările. Am rostit un cuvânt, ca o atitudine, pentru a susține că Ansamblul de la Tg. Jiu conține, pentru întreaga lui poveste și înțelesul funcționalității, și Biserica Sf. Petru și Pavel, lucru pe care estetica pur laică îl eludează. Să înțelegem că acesta este și motivul pentru care pomenirile din fața altarului nu sunt onorate și de Instituțiile publice, bugetate special pentru cinstirea lui Constantin Brâncuși?
După cca.3 ore… ne-am despărțit de acești oameni frumoși, iubitori de Constantin Brâncuși și trăitori ai datinii neamului, nu înainte de-a mulțumi Obștei truditoare a Lainicilor și păstorului ei inspirat de Dumnezeu, Arhimandritului Ioachim Pârvulescu, pentru asumarea acestui eveniment anual, în numele îndatoratului neam al românilor!
16. Martie 2022/Robești… pe Valea Oltului
