În perioada 14-17 noiembrie, în Ucraina, în regiunea Cernăuți, Bucovina de nord, au avut loc Zilele Culturii Tradiționale Românești, manifestare de mare însemnătate pentru românii de pretutindeni aflată la a XII-a ediție. Manifestarea a avut loc avându-i ca organizatori pe cei doi reprezentanți de seamă ai culturii cernăuțene: Centrul bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți și Școala Populară de Artă și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu”. Să enumerăm activitățile principale, pe zile, din cadrul acestei manifestări care a avut ca parteneri: Consulatul General al României la Cernăuți, Centrul Cultural „Bucovina”-Suceava, Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași, Centrul pentru Cultură Prahova, Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa”, Suceava: joi, 14 noiembrie, după vizitarea Mănăstirii Bănceni, spectacol din cadrul ediției a XII-a a Festivalului „Să-mi cânți cobzar”-Casa de Cultură Horbova; vineri, 15 noiembrie, vernisajul Expoziției de fotografie, „Bucovina 100”-Muzeul de Arte Cernăuți; repetiții pentru etapa finală a Festivalului „Rapsod Toadere Captari”; vizită la Universitatea Națională din Cernăuți-fostă reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației; etapa finală a ediției a doua a Festivalului concurs de muzică autentică și populară „Rapsod Toadere Captari”; spectacol în satul Costiceni, Raionul Noua Suliță; sâmbătă, 16 noiembrie: Simpozionul „Vatră dulce strămoșească”, ediția a XII-a „Cultura tradițională în educația și dinamica memoriei culturale”; spectacol de gală al laureaților și oaspeților ediției a XII-a a Festivalului „Să-mi cânți cobzar” și ediției a II-a a Festivalului „Rapsod Toadere Captari” – Palatul „Tineretul Bucovinei”; spectacol la Iordănești-Casa de Cultură; Caravana filmelor documentare-TVR Iași 28, Iași-Cernăuți- Chișinău; seară românească; duminică 17 noiembrie: Lansare de carte; spectacol de folclor „TVR Iași-28 de ani același prieten”-Palatul Academic.
SIMPOZIONUL „VATRĂ DULCE STRĂMOȘEASCĂ”, EDIȚIA A XII-A, CERNĂUȚI
SALA „DUMITRU COVALCIUC”
*
Iurie Levcic: Începem Simpozionul „Vatră dulce strămoșească”, Ediția a XII-a, în cadrul „Zilelor Culturii Tradiționale Românești în Regiunea Cernăuți, Ed a XII-a, 2019, organizat de Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți, Școala Populară de Artă și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu”. Aici vom discuta despre Limba noastră românească, detalii despre folclor, suntem împreună cu partenerii noștri tradiționali: Consulatul General al României la Cernăuți reprezentat de domnul consul ministru secretar de stat în Ministerul pentru Românii de pretutindeni, Edmond Neagoe și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, reprezentat de dl. director Călin Brătean și Maria Calancea profesor la Școala Gimnazială nr 8,Suceava, doctorant la Universitatea Națională din Chișinău Republica Moldova și președintele Asociației „Bucovina Culturală” din Suceava. În cadrul Simpozionului, cercetător științific doctorand Smaranda Mureșan, etnolog în cadrul Centrului Județean Bistrița Năsăud va prezenta revista de cultură a acestui centru, „Spice”!
Edmond Neagoe: …Centrul bucovinean de artă care astăzi ne propune o nouă incursiune ancestrală în sufletul nostru românesc. Este una din călătoriile cele mai dragi nouă care ne desfășurăm viața în nordul Bucovinei, o călătorie pe care trebuie să o sădim și în inimile copiilor nostri. Domnul președinte Levcic a subliniat rolul deosebit pe care l-a avut (în sensul celor petrecute acum) Dumitru Covalciuc, un mare culegător de folclor, și care a scris o parte din cele mai interesante monogradfii ale satelor din nordul Bucovinei, ceea ce nimeni până la el nu a mai făcut. Doresc mult succes vorbitorilor de astăzi și vă doresc domnule președinte multă putere de muncă în opera măreață pe care o faceți.
Călin Brătean: Noi la Suceava sărbătorim în cest moment luna Bucovinei printr-o serie de manifestări culturale. Manifestările de la Cernăuți fac parte din manifestările lunii noiembrie de la Suceava. Am venit însoțit de dl Constantin Greblă, de Lucian Călușelu, am venit însoțit de dra Smaranda Mureșan din Bistrița Năsăud, dl profesor Pomohaci de la Rădăuți, noi am înțeles că suntem o famile și am înțeles că singuri nu se poate! Și sperăm să îi contaminăm și pe frații nostri din nordul Bucovinei, ei s-au învățat singuri, dar este mai bine să fim împreună! să fim o famile mare, pentru că în familie altfel se spală rufele…
O să vă povestesc despre Alexandru Voevidca și ca să meargă mai repede o să vă citesc: « Alexandru Voevidca s-a născut la data de 27 mai 1862 în satul Vaslăuți, din apropierea orașului Cernăuți (Imperiul Austro-Ungar). A urmat Școala Normală de învățători din Cernăuți (1877-1881), apoi a studiat muzica cu Anton Kuzela (teorie-solfegii, armonie, dirijat cor) și la Societatea Filarmonică din Cernăuți, cu Adalbert Hrimaly (armonie orchestrație).
A lucrat ca învățător la Suceava, Sinăuții de Jos, Boian, Cozmeni, apoi ca profesor de muzică (1919-1921), traducător de limbi străine (1919-1921), dirijor de cor și orchestră; inspector de muzică în Cernăuți (1923-1927).
Alexandru Voevidca a cules și publicat folclor din Bucovina și Moldova, fiind (după cum îl consideră Liviu Rusu) „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina”. A colaborat cu articole la revistele Izvorașul, Voința Școalei. Este autor de lucrări didactice: „Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I”; „Predarea cântecului după auz” (1923). » (wiki 09 12 19)
*
Menționăm și noi că școala de folclor de la Cernăuți a mers mână în mână cu școala de folclor din județul Vâlcea încă din anul 1923 cunoscută fiind colaborarea dintre profesorul universitar Leca Morariu din Cernăuți și Ion N. Popescu de la Drăgășani…În 31 mai 1929 Leca îi mulțumește lui Ion N. Popescu pentru notele despre A. Glavina pe care ilustrul profesor de la Cermnăuți nu le cunoștea, dar, care, erau în arhiva revistei „Izvorașul.”
*
Călin Brătean a prezentat în continuare „Colecția de folclor a Bucovinei” în care se readuce repertoriul vechi în atenția cercetătorilor actuali. La întrunirea de la Cernăuți din 16 noiembrie 2019 Călin Brătean a dăruit delegației vâlcene o carte de toată frumusețea și valoarea: „Temeiul Unirii Bucovinei cu Regatul României”, Editura Biblioteca „Miorița”, Câmpulung Moldovenesc, 2018, cu o prefață semnată de cunoscutul Ion Filipciuc…care, nu demult, acum câțiva ani, a semnat o carte cu subiectul Marii Uniri de la 1918 și a lansat-o la Râmnicu Vâlcea. O carte pe care și noi, și doctorull Gheorghe Dumitrașcu, am savurat-o în clipele de destindere din vizita noastră în spațiul nord bucovinean, ucrainian!…moment în care se cuvine să mulțumim domnului doctor pentru sprijinul acordat privind transportul gratuit cu elegantul său autoturism, Mercedes!… « Volumul „Temeiul unirii Bucovinei cu România”, semnat de prof. dr. Ion Filipciuc, a fost prezentat de col. (r.) Ioan Abutnăriţei, intervenţie apreciată de cărturarul Constantin Hrehor ca o adevărată lecţie de istorie. Din perspectiva calităţii sale de consultant artistic al CCPCT, vorbitorul a prezentat „Ghidul iubitorilor de folclor”, un îndrumător foarte valoros, care cuprinde studii de muzeografie, etnografie, etnologie, fiind coordonat de aceeaşi cunoscută specialistă în domeniu, dr. Constanţa Cristescu. O menţiune specială a scriitorului Constantin Hrehor s-a referit la sala în care ne aflam, care poartă numele lui Dumitru Covalciuc şi cuprinde o galerie de voievozi şi oameni de cultură români, „o mărturie tăcută că ţara este păzită de firi vizionare” » (wiki 08 12 19) .
Ligia Nicolescu: – Am venit ca de fiecare data cu ceva nou și folositor pentru Bucovina. De data asta l-am adus pe domnul profesor universitar dr. Vinereanu care a făcut o reinterpretare a Istoriei Limbii Române…Suntem aici și în numele sutelor de mii de români bucovineni și basarabeni care au fost evacuați în martie 1944 în Regatul României și care au rămas în regat, după reocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către Armata Roșie care, după cum știți, a smuls din trupul patriei aceste teritorii și nu le-a mai întors nici astăzi! Este aici și dl Cichirdan, unul din marii ziariști, care s-a ocupat, a depistat în arhivele vâlcene documente grăitoare în acest sens; mâine domnia sa va prezenta „Jurnalul vâlcean 1944-1947” al lui Leca Morariu și alte cărți din arealul editorial vâlcean…
Mihai Vinereanu și-a prezentat teoria cu vechimea Limbii Române, cu faptul de netăgăduit că românii se găsesc în acest perimetru și mult mai larg de mii de ani! Este interesant că în sala „Dumitru Covalciuc” al noului Centru Românesc din Cernăuți mesajul lui Mihai Vinereanu a fost înțeles mai bine decât la Horezu sau Râmnicu Vâlcea dovedind că cercetătorii lingviști din aceste zile adunați la Cernăuți au avut destulă sau suficientă considerație pentru cercetarea lingvistică a horezeanului nostru… Recomandăm cititorilor ziarelor Intol Press să urmărească cu atenție în Video Arhiva de pe www.culturaarsmundi.ro secvențele filmate la acest simpozion…
ZIUA A DOUA A SIMPOZIONULUI, LANSARE DE CĂRȚI
Ana Apetrăchioaie: – Bună ziua și bine ați venit în Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești-Cernăuți… Astăzi facem o prezentare de carte: „Leca Morariu, Opere, vol III, Jurnalul vâlcean 1944-1948” . « Rugăm pe domnul Edmond Neagoe, consul al României la Cernăuți, ministru secretar de stat în Ministerul Românilor de pretutindeni…un cuvânt de felicitare domnule consul ».
Edmond Neagoe: – Bine ne-am regăsit în Bucovina de astăzi la Cernăuți la cinsprezece ani de la înființarea centrului, și care iată pe lângă cele două festivaluri ne prilejuiește și o lansare de carte și un simpozion international, parte din această lansare de cărți a fost ieri, la Simpozion, astăzi însă venind cu prezentarea unei cărți care ne prezintă una din marile personalități ale Cernăuțiului, Leca Morariu, carte care ne este prezentată de un om cu rădăcini adânci în Bucovina de Nord a cărui familie, din aceste locuri, s-a stabilit în 1944 la Râmnicu Vâlcea. Este unul dintre pilonii înfrățirii de suflet între Hotin și Horezu, dumnealui participă de fiecare dată la aceste manifestări culturale care reunesc centrul patriei istorice cu Cernăuțiul. Despre acest volum III îl las pe dumnealui să vă vorbească, după care cu îngăduința dumneavoastră o să vă prezint și eu niște apariții de ultimă oră din Cernăuți.
LECA MORARIU-JURNALUL VÂLCEAN 1944-1948 ȘI ALTE CĂRȚI DONATE BIBLIOTECII CENTRULUI BUCOVINEAN CERNĂUȚEAN
Petre Cichirdan: – Vă mulțumesc domnule consul pentru prezentarea făcută și dumneavoastră doamnă director al Centrului, mulțumesc celor din țară care au făcut posibilă prezența noastră aici, să am pozsibilitatea de a prezenta una dintre cele mai mari personalități din perioada interbelică cu rădăcini adânci până la înființarea Bucovinei, cu rădăcini adânci în legătura acestei familii, a lui Leca, cu familiile lui Ciprian Porumbescu și Mitropolitului Bucovinei și Dalmației Silvestru Morariu. O familie care a dominat interbelicul dată fiind prezența și celor doi frați, un mare avocat și professor universitar, și celălalt directorul ziarului „Glasul Bucovinei”, care și ei, amândoi, aveau să-și sfârșească zilele în patria regat, desigur, influențând istoria locală din noile reședințe de domiciliu. Bucovina de nord, din nordul României-Basarabiei dintre 1918 și 1944! ce similitudine, la evacuare, cu Oltenia de nord-ocupată de austrieci între 1718- 1739 pentru ca patruzeci de ani mai tarziu aceștia să ocupe Moldova de nord. În 1944, ce mai rămăsese după crimele și atrocitățile făcute în 1939 și 1940 de Armata Roșie românilor din cele două teritorii, are loc cea mai mare evacuare poate din istoria umanității, din Basarabia și Bucovina de nord, aproape trei milioane de români fiind evacuați în Regat. Este un titlu de glorie, de faimă pentru Vâlcea ca gazdă, ca primitori, putem spune că foarte mulți cernăuțeni-populație oarecum aleasă, au fost evacuați în zona Râmnicului Vâlcea poate în cea mai frumoasă zonă din România, pe Valea Oltului, sub Cozia! Nord bucovinenii au venit în general cu trenul având vagoane special destinate față de locitorii români ai Basarabiei care în general au venit cu atelaje trase de cai…5000 de cetățeni din această zonă-și Hotin-au fost aduși în Horezu, zece mii în Râmnicu Vâlcea! în total șaptezeci de mii de nord bucovineni și basarabeni au fost evacuate în județul Vâlcea, la Horezu, funcționând pentru doi ani chiar Prefectura Hotinului. Leca Morariu face parte dintre cei mai titrați evacuați și care împreună cu alții au modificat-influențat – istoria ulterioară anului 1944 a județului Vâlcea. Felicit pe domnul pictor al Centrului Bucovinean, că acolo, în colțul Acela, este portretul tatălui, Constantin Morariu, unul dintre preoții ortodocși cei mai deștepți pe care i-a avut România! după spusele lui Nicolae Iorga…Aproape optisprezece volume traduse de Constantin Morariu din scriitorii germani! După părerea mea Fundația Leca Morariu din Suceava, nu a făcut ceea ce trebuie pentru Leca Morariu aici, la Cernăuți, unde există și casa lui Leca Morariu dar, unde mai există și un conac al marelui om. Totul scrie aici în Jurnal! Leca a venit la Râmnicu Vâlcea cu tot cu facultate, acolo își dau doctoratul cu el foști studenți de la Cernăuți, apoi facultatea se mută la Suceava și devine Facultatea de Teologie și Istorie. Special înființată pentru cei care trebuiau să facă teologia mascată în istorie! Soția lui Leca, Octavia, a fost una dintre cele mai mari mezosoprane ale României cu premii castigate la Viena. Cunoștea pianul, iar Leca cunoștea violoncelul! O pesonalitate fabuloasă a României acest Leca Morariu…care a reușit să aducă în Regat șapte piane și două violoncele, după care, cel de la Cremona,au alergat și Radu Aldulescu și Vladimir Orlov!… doi violonceliști români de cea mai înaltă clasă!… Eu eram cât pe-aci să dau în judecată statul român că i-a permis nevestii sale Octavia să mute oasele lui Leca la Suceava…Și averea lui a fost transferată la Suceava…Părerea mea este că față de actul istoric exceptional care a avut loc prin evacuare, averea și osemintele, și onorurile trebuiau să rămână la Rm Vâlcea alături de mii de alți români bucovineni și basarabeni care au fost salvați din holocaustul provocat de puterea sovietică românilor din secolul XX din Basarabia și Bucovina de nord…Să eliminăm un mit, nimeni dintre cei evacuați nu au vrut să se întoarcă în locurile natale, iată, după șaptezeci de ani ele rămânând înstrăinate. Trebuie să știți că nu aversiunea pentru cultura rusă i-a mânat pe acești români să nu se mai întoarcă. Din contră…Știți istorioara din cartea monahului Moise din Alba „Să nu ne răzbunați” !…« Bunelul meu spunea „Tatăl nostru” în limba rusă, pănă în 1939 când i-a intrat Armata Roșie în casă și i-a dat jos, de pe perete, portretul țarului…De atunci bunelul a spus „Tatăl nostru” în limba română! » …Cartea lui Leca Morariu este formidabilă ca informație…trebuind a mulțumi dl Pauc de la Iași pentru această redare olografică! Aflăm că România în al doilea Război Mondial a pierdut războiul datorită bombardamentelor americane, mișelești, din spatele frontului, din iulie 1944, obligând România să facă pasul înapoi, aceasta fiind pregătită și pentru o eventuală rezistență pe linia frontului Mărășești-Oituz…Armata rusă nu era chiar atât de bine pregătită și românii în varianta obținerii unui ajutor din afară putând să-i țină piept pe frontul românesc. Eu nu vorbesc de la mine, este aici, în cartea aceasta, scris totul…Sunt anii, lunile de fapt, între martie și august 1944 care trebuiau date publicității la un alt preț, la unul foarte ridicat, dată fiind realitatea românească în cea mai grea perioadă a ei! …Să nu uităm, este vorba de o trădare americană, americanii fiind la baza tuturor tratativelor purtate ca românii să treacă de partea aliaților (în plus, dacă o adăugăm și pe cea din anii cincizeci cu parașutarea lor în mijlocul partizanilor, chiar că este vorba de trădare)…Și ce a urmat după 23 august, câteva zile, când românii au pierdut foarte mulți ostași luați prizonieri, după armistițiu!…„Crimă și pedeapsă” a fost atunci, vorba lui Dostoievski! Tatăl soției mele a fost luat prizonier după 23 august și dus la minele din Dombas, de antracit, unde galeria era cât trupul omului. Vă mai dau o informație, din carte: Râmnicul nu era Cernăuți, dar, dar exista o tradiție culturală venită tot de la evreii aduși de austrieci, Valea Oltului, între Țara Loviștei și Drăgășani, și până la Dunăre fiind ca un tărâm al făgăduinței. Vâlcenii aveau și ei o orchestra semi-simfonică formată prin 1930 de doctorul Ion Puțureanu, aveau (și sunt intacte) două cimitire-unul evreiesc și celălalt catolic. Aveau o Bărăție care ocupa tot centrul vechi! Cartea este extraordinară pentru Istoria Râmnicului, Vâlcii, dar și pentru istoria Bucovinei de nord, Cernăuțiului…Leca primea informații cu tot ce se întâmplă în Cernăuți, noi, putând astăzi să facem o paralelă, și datorită acestei cărți, mai ales! Încă odată spun, nu merita ca patrimonial lui Leca, Leca însuși, să fie transferat la Suceava! Această moștenire trebuia împărțită între Cernăuți și Râmnicu Vâlcea. La Vâlcea Leca și-ai lui au modificat istoria…nu au modificat nimic la Suceava! De asemenea criticăm referințele din carte asigurate de Liviu Papuc și C. Poenaru, care, amândoi, semnează și prefața și postfața, și care abundă de inexactități, de injurii: refugiat! căutător de mucuri de țigară…Hai să fim serioși, Leca a primit cea mai luxoasă locuință, în cea mai frumoasă vilă, a trăit numai în prim planul vieții orașului, alături de protipendadă și a avut un salariu de două ori mai mare decât primarul orașului. …Am vorbit și cu doamna Olar de la Suceava, doamnă! i-am spus, trebuie să faceți mai mult pentru Leca la Cernăuți!…Vă rog să-mi dați voie să prezint încă două cărți apărute în Editura Intol Press la Râmnicu Vâlcea, cărți semnate de Mihai Sporiș, nu înainte de a mulțumi din nou domnului consul Edmond Neagoe, care, într-un fel ne girează calitativ intervenția și desigur, doamnei director al Centrului care ne-a prilejuit această intervenție pentru care am străbătut șase sute de chilometrii. Fără discuții, mulțumesc domnului doctor Gheorghe Dumitrașcu pentru ajutorul dumnealui incomensurabil, știind ce am pățit acum patru ani, la întoarcere, în aceeași perioadă de timp, rămânănd înzăpeziți între Vamă și Suceava și noaptea lângă Făgăraș!…
Cele două cărți ale colegului nostru de publicații, Mihai Sporiș, prezintă cititorului român o abordare personală a stării poetice din opera unui mare poet român, Lucian Blaga, în prima carte, „De vorbă cu…Lucian Blaga”, Editura Intol Press 2018; și, în a doua carte, „Cugetări despre …Posade și alte provocări ale istoriei” despre care orice comentariu este de prisos, înțelegându-se foarte bine că lucrarea tratează despre căutările istoricilor români în depistarea locurilor în care se puteau desfășura luptele de la Posada din 1330…Mai adăugăm, înainte de a încheia, că ieri, în prima parte a Simpozionului am donat din partea sciitoarei de literatură pentru copii, Elisabeta Novac, din Argeș, patruzeci și patru de volume din minunatele sale cărți scrise pentru copii, cărți cu o grafică excepțională realizată de genialii copii din Argeș care lucrează sub îndrumarea dumneaei sau a maeștrilor populari din aceeași zonă fabuloasă, ca și a Văii Oltului, de această dată de pe văile Topologului și Argeșului…
Edmond Neagoe: – Dați-mi voie în acest final să vă prezint câteva apariții editoriale de aici și din țară, nu înainte de a completa cu câteva idei acest material prezentat de distinsul reprezentant din Vâlcea, dl Cichirdan, despre aceast exod al oamenilor de cultură care au plecat de aici în 1944 din calea tancurilor sovietice…că și în prezent la Opera Română sunt reprezentante din această zona, plecate atunci, urmașele lor, din familia mezosopranelor, parcă ar fi un destin anume…Cred că rezistența prin cultură a acestor oameni se datorește și credinței lor de nezdruncinat, ortodoxe, pe care acești oameni au moștenit-o de la înaintași și care i-a ajutat să depășească orice greutăți. Eu o să vă prezint ultimul număr din „Mesager Bucovinean”, o revistă care apare în țară: Cernăuți-București-Rădăuți-Chișinău…la pagina 62 veți găsi o scurtă prezentarea a mea referitoare la literatura română în Ucraina…un demers pe care l-am făcut pentru a pune în lumină eforturile pe care noi cei de aici le facem pentru a elimina decalajele literare existente în această parte de Bucovină față de cealaltă parte, de peste graniță, din România!… toate festivalurile și concursurile internaționale la care participă din ambele părți ale frontierei, scriitori și poeți, nu fac altceva decât să ne apropie. Să remarcăm și rolul acestui cenaclu transfrontalier, „Mașina cu poeți” în descoperirea unor talente tinere și cu această ocazie, fiindcă suntem între noi, vă dezvălui și intenția noastră de a fonda un Concurs de Creație care să fie sponzorizat de către noi, Consulatul, pentru a descoperi tinere talente (aplauze, am intervenit, spunând că la Horezu avem un cenaclu al elevilor de la Liceul din Horezu cu care vrem să avem cu cei de aici un contact literar permanent). De asemenea vreau să vă prezint două evenimente din partea istorică, anume, 155 de ani de la fondarea Liceului I L Caragiale din Ploiești! Liceu înfrățit cu cel de aici, din Cernăuți, „Alexandru cel Bun”. Un alt eveniment pe lângă care nu vreau să trecem, pentru mine de suflet, Aniversarea 100 de ani de la înființarea Liceului Mihai Eminescu din Buzău, pe care l-am absolvit și eu, și acesta a fost primul liceu din România care a încheiat un parteneriat-înfrățire cu Liceul Alexandru cel Bun!și, care, evenimente, nu au avut loc numai pe hârtie, și acum, având loc schimburi de vizite reciproce care cu siguranță vor duce la creșterea nivelului de conștiință românească dintre cele două entități școlare…în urma căror schimburi culturale biblioteca liceului de aici s-a îmbogățit cu peste 1300 de volume în limba română, manuale, dar și cărți beletristice! …Încă o dată mulțumim Centrului Bucovinean, doamnei director și domnului Iurie Levcic pentru posibilitatea de a ne manifesta la un asemenea nivel!…NOTA- Vezi și Video Arhiva de pe Cultura Ars Mundi — Revista online de Cultura
petre cichirdan
