La începutul lunii februarie 2012, Institutul Naţional de Statistică (INS) a dat publicităţii date preliminare privind recensământul din octombrie 2011. Potrivit acestora populaţia stabilă a României este de 19.042.936 de persoane, faţă de 21.354.396, la 1 iulie 2011, ceea ce arată că „au dispărut” 2.311.460 persoane. Populaţiei stabile i se adaugă un număr de 910.264 persoane, care sunt plecate la muncă în străinătate, de mai mult de un an. Oficial, la muncă în Spania avem 901.435 de români şi încă aproape 900.000 în Italia, dar neoficial numărul românilor din peninsulă depăşeşte 1,1 milioane de persoane. 658.887 români sunt plecaţi pentru mai puţin de 12 luni, pe contracte temporare, astfel că un român din şapte s-a mutat în altă ţară. Dacă analizăm numărul actual al populaţiei, comparativ cu alte recensăminte, suntem la nivelul anului 1966, când acesta era de 19.103.163 locuitori. La recensământul din 2002 populaţia număra 21.698.181 persoane, iar recordul de 23.206.720 a fost în anul 1990, după care s-a înregistrat o scădere constantă. Dacă la recensământul din 2002 se înregistra o scădere a numărului populaţiei cu 1,5 milioane locuitori, în prezent s-a ajuns la o scădere cu 2,6 milioane, iar tendinţa se menţine.
Evoluţia numerică a populaţiei, care în majoritatea intervalelor de timp a fost de creştere, este datorată sporului natural (diferenţa redată în valori absolute sau relative, dintre natalitate şi mortalitate). Cele mai mari valori ale sporului natural s-au înregistrat în anul 1967, de 18,1 la mie, când s-au născut peste 0,5 milioane de copii, ceea ce reprezintă cel mai numeros contingent din istoria României, pe fondul unor măsuri severe luate în domeniul politicii demografice. Datorită sporului natural scăzut la nivelul întregii ţări, migraţiei externe, precum şi altor factori, populaţia ţării noastre se va afla într-un continuu proces de scădere şi de îmbătrânire, iar conform unor prognoze ale ONU, în anul 2050 va atinge circa 16 milioane de persoane. Recensământul din 2011 relevă că o populaţie mai numeroasă se înregistrează în municipiul Bucureşti, 1.678.000 persoane, precum şi în judeţele Prahova, Iaşi, Cluj, Timiş şi Constanţa, iar judeţele cu cea mai redusă populaţie sunt Tulcea şi Covasna. Spre deosebire de situaţia anterioară nu mai există nici un judeţ cu peste 800.000 de locuitori. Populaţia urbană a scăzut de la 11.818.000 la 10.054.000, judeţe puternic urbanizate fiind Hunedoara, Braşov şi Constanţa, la care se adaugă evident municipiul Bucureşti. O surpriză oferă Capitala unde s-a petrecut o subdeclarare uriaşă, cu consecinţe directe; dacă în 2001 avea 2.009.200 locuitori la recensământul din 2011 au fost număraţi mai puţin de 1,7 milioane, faţă de 2,6 milioane cât se estima. Concomitent s-a diminuat şi populaţia din mediul rural, de la 9.643.000 la 8.939.000. Nu vom intra în alte detalii privind structura profesională, pe vârste, naţionalităţi, confesiuni etc. Amintim doar că populaţia maghiară reprezintă 1.238.000 persoane, adică 6,5% din total, faţă de 1.434.377 (6,6%) în 2002 iar numărul romilor a crescut comparativ cu ultimul recensământ de la 535.250 (2,5%) la 619.000. Şi în judeţul Vâlcea numărul locuitorilor a scăzut de la 430.731 în 2001 la 355.000 în prezent. Statistica ne dă posibilitatea să desprindem mai multe concluzii. În primul rând trebuie să ne punem întrebarea dacă toate datele vehiculate de INS sunt veridice, fiind cunoscut că au existat informaţii referitoare la unele probleme de evidenţă, în sensul că au fost şi persoane nerecenzate. E de remarcat însă că rezultatele se apropie de cifrele prognozate de diferite institute şi de estimarea Eurostat, conform căreia aproape 3 milioane de români lucrează în diferite state din Uniunea Europeană. Procesele demografice, care sunt foarte sensibile, trebuie analizate în toată complexitatea şi interacţiunea lor.
De evoluţia demografică depinde viitorul ţării, iar scăderea numerică şi îmbătrânirea populaţiei vor crea mari probleme de ordin social, fiind cunoscut faptul că populaţia stabilă se ia în considerare la elaborarea bugetelor, la distribuirea de fonduri naţionale şi europene. De asemenea diminuarea numărului de locuitori va produce mari schimbări în politicile publice privind sănătatea şi învăţământul, pregătirea şi asigurarea resursei umane, a specialiştilor etc. Faptul că avem cu patru milioane de angajaţi mai puţin decât în 1989 va avea consecinţe pe termen lung. Cunoaştem că circa 700.000 de persoane primesc ajutor de şomaj, iar 8% dintre femeile care au ales să facă un copil şi-au piedut locul de muncă. De aceea, prioritară rămâne stimularea natalităţii prin politici adecvate, care să-i determine pe tineri să-şi întemeieze o familie şi să aducă pe lume copii. Considerăm că aceste probleme de mare importanţă pentru viitorul României trebuie analizate, cu toată responsabilitatea, de Preşedinţia României, de Guvern şi de Parlament şi adoptate măsuri concrete de dezvoltare economico-socială a ţării, măsuri care să asigure condiţii mai bune de viaţă şi un nivel de trai ridicat populaţiei.
Gheorghe PANTELIMON
{ 1 comment… read it below or add one }
Intr-adevar, foarte multi romani au plecat in strainatate si guvernul nostru drag a ajutat foarte mult la asta.
Sa plece toti romanii si sa ramana numai cei din guvern, sa se fure intre ei :))