O atmosferă de mare spectacol a afişat Filarmonica din Râmnicu Vâlcea în seara zilei de 23 oct. 2013 când i-a avut ca invitaţi pe Radu Ropotan şi Traian Ichim, reuşind revitalizarea seratelor concertante, muzicale, în trei părţi: uvertură-concert instrumental cu acompaniament orchestral-simfonie; e drept, nerespectând cutuma trecutului nostru popular ca prima lucrare să fie românească, ci, iată, să fie Uvertura „Ifigenia în Aulida” de Christoph Willibald GLUCK; mai adăugăm concertul pentru vioară şi orchestră de Mendelssohn şi Simfonia nr. 36, „Linz”, de Wolfgang Amadeus Mozart. O întâlnire fericită între instrumentiştii din orchestra simfonică condusă de concertmaistru Meda Stanciu şi dirijorul Traian Ichim, dar, şi a acestora cu tânărul violonist Radu Ropotan…Ce instrument şi stăpânire de sine, siguranţă, câtă energie în acordurile sale şi tremolurile sfâşietoare. Nimic din toate acestea nu le ştiam teoretic, ci totul ni s-a dezvăluit în seara spectacolului (adevărat spectacol!) în concertul pentru vioară şi orchestră (au fost momente când aceasta a sunat ca orchestra Filarmonicii din Bamberg!… parcă-l vedeam pe Ionel Perlea, cu o mână inutilă dar cu o orchestră care fusese hrănită cu jar!) de Mendelssohn-Bartholdy cu Radu Ropotan la vioară şi cu Traian Ichim la pupitrul dirijoral…Bravo măi artiştilor care faceţi mai frumoasă viaţa acestui oraş, care a pierdut timona privind cultura scrisă, trimiţând-o în politica partidului unic!..şi lăsând-o la bunăvoinţa cetăţenilor din comunele şi satele mai primenite, şi reglementată prin SEAP! Da, achiziţii publice la produsele unde comentăm concertele de muzică cultă de la Filarmonică, cărţile editate în Râmnic şi oriunde, şi piesele de teatru jucate pe cele două scene vâlcene şi nu numai, şi finanţate din ban public!… Să mai subliniem prospeţimea muzicii lui Gluck, inovarea muzicii lirice clasice care începe chiar cu această „Ifigenia în Aulida” (1774), şi căruia vâlcenii i-au interpretat Uvertura, şi sfârşeşte cu „Ifigenia în Taurida” (1779)… Cât de mare a fost opera scrisă de Mozart, însă întreaga perioadă clasică vieneză a răsunat de muzica scrisă de Gluck, şi, mai apoi de Rossini! Trebuie ştiut că Ichim şi Orchestra simfonică a Râmnicului au oferit o veritabilă interpretare a Uverturii lui Gluck, probabil mai bună decât interpretarea originală de la Paris, din 1774, şi care avea rolul să-i dea un răspuns hotărâtor, ambiţios, mult-bătătoritului Rameau! Să ne continuăm incursiunea observaţiilor asupra serii de la Filarmonică, aceasta asupra căreia zăbovim, şi să menţionăm, să repetăm, valoroasa interpretare a valorosului şi frumosului concert pentru vioară (printre cele mai frumoase din istoria muzicii universale-alături de cele ale lui Beethoven, Brahms, Bruch, Paganini, Sibelius sau Prokofiev şi Şostakovici-ca să amintim doar câteva) al lui Felix Mendessohn – Bartholdy…Radu Rotopan şi-a dezvăluit înalta clasă, deşi, încă mai uceniceşte la Ilarion Ionescu Galaţi, dorind, probabil, ca eticheta sa să strălucească, mai mult, prin înalta şcoală alături de experienţă! Încă odată, publicul a ascultat acest concert cu sufletul la gură, nedorind, parcă, opusul să se mai sfârşească. Dar iată că pauza a sosit, s-a consumat după un scurt bis oferit de solist, şi, în partea doua, melomanii vâlceni au urmărit Simfonia „Linz” de Mozart, compozitorul care prin muzica sa, se spune, a ajuns la Dumnezeu!
Traian Ichim ne-a demonstrat că este un veritabil consumator de artă, un intelectual, un mare producător în tehnologia dirijatului, dăruindu-ne un vertitabil Mozart…Da, ne amintim de seara, minunată, realizată de acest dirijor cu aceeaşi orchestră, împreună cu fratele său Mihai Ichim, solist la contrabas-într-un concert scris de Giovanni Bottesini, în decembrie 2003… Atunci erau trei Ichim pe scenă, pe lângă cei doi, aflându-se şi tatăl, instrumentist, suflător la corn…Mulţumim secretarului muzical al Filarmonicii pentru includerea în programul de sală a unui fragment dintr-o recenzie de-a noastră din 2003. Îl felicităm totodată, cu această ocazie, pentru atmosfera artistică pe care o susţine în tânărul ansamblu orchestral, ca şi pe dna Meda Stanciu, violonista concertmaistru al orchestrei-de când a fost înfiinţată-din 1995, precum şi pentru programele de sală realizate. Şi fiindcă am vorbit despre aceste programe, să vedem ce mai găsim, pe scurt, în cel scris pentru data de 23 oct.2017 (redare întocmai)…
Dirijorul TRAIAN ICHIM
Este născut pe 19 iunie 1975, la Chişinău, Republica Moldova. În 2017, obține titlu de doctor în studiul artelor şi culturologie (Institutul Patrimoniului Cultural din cadrul Academiei de ştiinţe din Republica Moldova). În perioada 1994 – 1999 urmează Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj–Napoca, la clasa de dirijat Petre Sbârcea. Din 1993 până în 1994 este student al Academiei de Muzică „Gavril Muzicescu” din Chişinău. În 1982 – 1993 urmează Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chişinău. Îşi începe cariera ca profesor de pian la şcoala de Muzică din Cluj–Napoca. Între 2000 – 2001 este director muzical la Teatrul de Revistă din Deva. Dirijează la Teatrul de Operă şi Operetă din Craiova, la Orchestra Fundaţiei Sergiu Celibidache din Bucureşti. Este profesor asociat la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania, Braşov, clasa de operă, muzică de cameră şi de orchestră între 2004 și 2014. În perioada2014 – 2016 este dirijor şi coordonator muzical la Opera Națională Română din Iaşi. Din 2003 este dirijor la Opera Braşov. Colaborează cu personalităţi din lumea muzicii, precum: Leo Nucci, Leontina Văduva, Elena Moşuc, Felicia Filip, Mariana Nicolesco, Pompei Hărăşteanu, Florin Croitoru, Andrei Şerban, Beatrice Rancea, Nicky Woltz, Ileana Iliescu, Eugen Doga etc. Realizează premiere de operă şi balet cu titlurile: „Don Pasquale”, „Lucia di Lammermoor”, „La fille du régiment” de G. Donizetti; „Il Trovatore”, „Nabucco” de G. Verdi; „La Boheme”, Madama Batterfly” de G. Puccini; „Don Giovanni” de W. A. Mozart; „Les Pecheurs de Perles” de G. Bizet; „Les Contes d’ Hoffmann” de J. Offenbach; „Die Fledermaus” de J. Strauss fiul; „Norma” de V. Bellini, „Don Quijote” de L. Minkus, „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski etc (…).
Violonistul RADU ROPOTAN
Violonistul Radu Ropotan s-a născut la Galați, România. De-a lungul carierei lui artistice a câştigat nu mai puţin de 21 premii naţionale şi internaţionale printre care premiul I în cadrul ”Remember Enescu International Violin Competition”, premiul special în cadrul „Andrea Postacchini International Competition” în Fermo, Italia, „Winfred Violin Competition – “Royal Academy of Music” Londra şi Marele Premiu în cadrul Concursului Internațional de vioară “Music unites Europe” Bucureşti 2017. În România violonistul Radu Ropotan a absolvit gimnaziul Dimitrie Cuclin din Galați sub îndrumarea prof.Liviu Popovici şi liceul „Tudor Ciortea” din Braşov sub îndrumarea prof. Maria Mireanu. În 2008 i-a fost acordată o bursă de studiu în cadrul Royal College of Music, Londra, unde a devenit elevul lui Yuri Zhislin şi al lui Maciej Rakovski. În 2014 îşi termină studiile de Masterat cu bursă la Royal Academy of Music, Londra, cu distincție, sub îndrumarea lui Igor Petrushevsky şi Levon Chilingirian. Tot în cadrul Academiei Regale de Muzică, Londra, violonistul Radu Ropotan lucrează cu mari nume ale scenei internaționale printre care Thomas Brandis, Anna Lisa Bezrodny şi Maxim Vengerov.
p cichirdan
(Vezi articolul pe www.culturaarsmundi.ro şi Video Arhiva pentru secvenţele filmate)
