Grădina publică Zăvoi a fost un punct de atracţie pentru publicul orăşean vâlcean, iar existenţa izvoarelor de pucioasă a determinat diverse iniţiative pentru punerea lor în valoare prin construcţia unor băi deschise publicului larg. Succesul avut de stabilimentul ridicat în anul 1881 de Carol Novak, a determinat municipalitatea să aprobe proiectul construcţiei unui nou şi modern stabiliment de băi de hidro-electroterapie în grădina Zăvoi, în anul 1906. Băile cuprindeau un corp de clădire împărţit în mai multe compartimente şi un turn de apă, alăturat instalaţiilor. Secţiunea propriu-zisă a băilor cuprindea 10 cabine pentru bărbaţi, 8 pentru femei şi 2 pentru maladii infecţioase, cabine ce aveau acces direct la o piscină. Secţiunea băilor cu abur cuprindea o sală pentru 10 persoane, 10 cabine de dezbrăcat şi o sală de duş şi masaj în comunicaţie cu sala de abur şi cu acces la piscină. Stabilimentul dispunea de o secţiune de hidroterapie specială, o sală de duşuri „scoţiene (calde şi reci) şi duşuri speciale” şi patru cabine de reacţiune. Acţiunea primăriei Râmnicului s-a dovedit inspirată, noua facilitate din parcul Zăvoi atrăgând turişti din toate zonele ţării şi aducând oraşului, la începutul secolului XX, statului de staţiune balneoclimaterică. Băile sărate, hydroterapia, instalaţia pentru băi de acid carbonic, curele balneare în putini de faianţă şi diferite sisteme de duşuri, băile de vapori, împachetările umede se bucurau de o cerere atât de mare încât aglomeraţia din timpul verii crea adevărate conflicte între salariaţii Băilor şi turişti. La sfârşitul lunii iunie 1911, Ion Stoica, profesor la liceul Lazăr din Bucureşti, aflat de trei săptămâni cu familia în vilegiatură la Râmnic, reclama primarului că oricât de dimineaţă ar ajunge la Băi, trebuia să aştepte o oră şi jumătate pentru a intra la cură, chiar şi înainte de deschiderea caselor, la ora 7 dimineaţa, existând turişti privilegiaţi care beneficiau de „băi comandate”, după cum i-a explicat, pe un ton obraznic, un angajat al băilor. În urma reclamaţiei, municipalitatea l-a amendat pe băieşul Ion Stoica, pentru abatere de la regulamentul stabilimentului. Primăria se implica activ şi în stimularea turismului, punând la dispoziţie vizitatorilor informaţii despre camerele ce sunt disponibile pentru închiriere în locaţii particulare şi popularizând atracţiile zonei. Redau mai jos anunţul publicat de municipalitatea râmniceană în anul 1911 în ziare din 70 de oraşe ale ţării pentru a marca deschiderea sezonului de băi la Râmnic, anunţ care reface întrucâtva atmosfera din oraşul de sub Capela la începutul secolului XX:
PRIMĂRIA ORAŞULUI RÂMNICU VÂLCEA
Se încunoştinţează publicul că, de la 1 iunie a.c., se redeschide în Râmnicu-Vâlcea stabilimentul de BĂI SĂRATE ŞI HYDROTERAPIE
Situat într-un parc admirabil şi înzestrat cu tot confortul necesar pentru „CURA BALENARĂ”, având putini de faianţă, diferite sisteme de duşuri , sala pentru băi de vapori şi o completă instalaţiune de HYDROTERAPIE ŞI ÎMPACHETĂRI UMEDE
Apa sărată este furnizată direct de la Ocnele – Mari. De asemenea se mai fac băi şi de apă pucioasă, ce se poate întrebuinţa şi pentru băut fiind foarte recomandată în boalele aparatului respirator, la suferinzi de tuse învechită, precum şi pentru băşica udului.
Prin băile sărate se tratează cu succes: boalele de femei, reumatisme diverse, slăbiciunile la copii, anemiile etc., la succesul acesta contribuind foarte mult şi clima localităţii, oraşul Râmnicu – Vâlcea fiind unui din cele mai curate din ţară, iluminat cu electricitate, cu pavage bune şi apă de băut de o calitate excelentă.
Serviciul medical al stabilimentului este pus sub conducerea domnului doctor Firu Diţulescu, medicul oraşului, specialist în practica balneao-hydroterapeutică. În tratarea bolnavilor se ţine seama şi de recomandaţiunile speciale ale d-lor medici curanţi ai pacienţilor.
Domnii vizitatori găsesc pentru locuit case curate particulare sau în hoteluri. Oraşul Râmnicu Vâlcea este declarat staţiune balneoclimaterică şi ca atare călătoria pe căile ferate se face cu preţ redus.
Viaţa este considerabil de eftină atât la birturi cât şi la piaţă.
Excursiuni se pot face în orice împrejurimi cu trăsuri, drum de fier sau automobile, Râmnicul fiind la o depărtare de 20 de km. de Băile – Govora, la 18 km. de Călimăneşti, 20 de km. de Căciulata, 15 km. de Olăneşti şi la 10 km. de Ocnele – Mari; apoi se poate vizita întreaga „VALE a OLTULUI” cu minunatele sale defileuri, „VALEA LOTRULUI” şi monastirile „COZIA, TURNU, HOREZU şi BISTRIŢA”, Monastirea „DINTR-UN LEMN” etc.
