Mare concert mare, pe 19 03 12, la Filarmonica vâlceană, unde doi mari clasici ai muzicii universale, Camille Saint Saence şi Piotr Ilici Ceaikovski, au fost aduşi în faţa melomanilor de alţi doi mari artişti interpreţi contemporani: dirijorul Ilarion Ionescu Galaţi, septagenar, şi mai tânărul pianist Mihai Diaconescu…
Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră de Saint Saence, o lucrare de calibru în literatura muzicală romantică, cu bătaie lungă în secolul XX – însuşi Arthur Rubinstein a debutat cu ea în 1906, la New York! …şi Simfonia a IV-a (unii îi mai zic, a Mesteacănului-după tema principală din partea a 4-a, numele celebrului cîntec popular rus); o simfonie (1877), prima în calibru (împreună cu a V-a şi a VI-a – Patetica), scrisă probabil în cea mai tonică culoare după ce Nadedja von Meck, timp de 13 ani, i-a asigurat o pensie de 6.000 de ruble pe an…
În prima parte a concertului, Concertul pentru pian, nr.2, de Saint Saence, am întâlnit-ascultat-admirat pe Mihai Diaconescu (absolvent al liceului M. Sorescu din Craiova, craiovean, astăzi student la Conservatorul Al. Dima din Cluj), un pianist de primă mărime, consacrat deja (peste 50 de recitaluri în străinătate) şi considerat de specialiştii germani, al treilea specialist în lume în interpretarea creaţiei lui Filtsch, după Leonhard Westermayr şi Boldizsár Csiky (…anual, în mai, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează “Zilele Carl Filtsch”. Protagonistul de anul acesta, ales în urma unei riguroase selecţii de Münchener Musikseminar, a fost pianistul Mihai Diaconescu. România literară, 2006, nr.25).
Interpretare de excepţie, care ne-a adus un Saint Saence real, Concertul nr 2, care la vremea respectivă (credem, 1868) l-a impresionat şi pe Liszt, şi ale cărui acorduri le simţim şi în Concertul nr 1 al maestrului ungur (francezul a fost unul dintre discipolii lui Liszt)…Atât de impresionantă, interpretarea, încât acesta a fost momentul (sfârşitul opusului) pe care l-a ales Romeo Rădulescu, primarul Râmnicului, pentru a-l felicita pe interpret, dar şi pe dirijor! căruia i-a acordat o distinţie pentru întreaga carieră: Ilarion Ionescu Galaţi (în septembrie anul acesta împlineşte 75 de ani)!
La bonomia sa proverbială era normal să vină la Râmnic şi să pună în scenă Simfonia a IV-a şi nu a VI-a, Patetica (care se încheie pesimist, într-un lugubru…andante!). Curaj nemaiîntâlnit, să dirijezi la vârsta asta, fără partitură, o simfonie care solictă la maximum, atât dirijorul, dar mai ales orchestra, care trebuie să fie capabilă-aptă la maxim, în fiecare măsură…La o interpretare bună, rezultatul estetic este pe măsura pericolului dat de dificultatea tehnică. Un dirijor renaşte după o interpretare reuşită a acestei simfonii, sau moare în caz de eşec…Ilarion Galaţi, într-o ţinută de rodeo a triumfat în seara de 19, amândoi interpreţii, oferindu-ne, nouă, vâlcenilor, o lecţie despre ce înseamnă valoarea, obligatorie în artistic, şi care nu are nevoie de cuvinte sau dicţionare…
25 03 12
