De sute de ani, purtarea măștii era obligatorie începând de la naștere. Devenise o normalitate, oamenii nu mai concepeau să nu poarte masca, devenise un drept legal al lor și erau mândrii de asta. Erau la modă măștile personalizate gen „FCSB nu e Steaua”, ”Manelele e viața mea!”, „Pumnii mei minte nu are”, ”Te iubesk Nelly” etc. Cu toate astea, în vara anului sus amintit, o gravă epidemie începea să se răspândească cu repeziciune în țară cât și peste hotare, ajungând până la urmă o pandemie și isterie la nivel mondial.
Totul pornise dintr-un mic sătuc românesc unde P.L.M. (identitatea nu i-a fost făcută publică niciodată), mare amator de semințe de floarea soarelui, scuipa cojile direct în mască de ani buni de zile, astfel ajungându-se la dezvoltarea unui microclimat perfect pt virusul denumit CojSem 47.
Medici și virusologi din toată lumea au descoperit că, odată ce masca era dată jos, în contactul cu aerul, virusul murea în câteva minute. S-a instituit starea de urgență și s-a dat o ordonanță prin care toată lumea era obligată să-și dea măștile jos. Dar ce să vezi? Mii și mii de români s-au revoltat, că e împotriva drepturilor omului să nu porți mască, lezează integritatea personală, e chiar periculos să nu porți mască pt. că nu ai unde scuipa semințele. Și, uite așa, numărul de cazuri explodă peste noapte…
Am uitat să menționez că virusul se răspândea pe o singură cale: prostia din capul oamenilor. Între timp suferise niște mutații și, din nefericire, afecta și oamenii inteligenți și cu bun simț…
