Încercăm să redăm cuvintele, atât de alese și pline de idei, pe care le-au rostit cele două fețe bisericești din Parohia Râmnicului, Înaltpreasfințitul Varsanufie Arhiepiscop la Arhiepiscopia Râmnicului și Părtintele Valerian Pâslaru, starețul Mănăstirii Sf. Filimon cu ocazia sfințirii bisericii renovate a acestei mănăstiri…
Înaltpreasfințitul Varsanufie: La început s-a ridicat Paraclisul, care a însemnat tot ceea ce este necesar pentru buna funcționare a unei mănăstiri. De când a venit aici l-am întrebat dacă este de acord ca această biserică să primească și al treilea hram, întrucât până a veni aici, pentru a se lepăda de lume, până a poposi în ținutul Vâlcii, după evenimentele nefericite din iunie 1990 s-a sălășluit în această eparhie și a luat asupra sa chipul îngeresc făcându-se mucenicul unui mare grăitor și unui mare duhovnic. L-am întrebat dacă este de acord ca această biserica și mănăstire să poarte numele Sfântului mare Mucenic Filimon din ceata sfinților lui Dumnezeu. A îmbrățișat numaidecât acest gând al meu și această mănăstire din acea zi a devenit mănăstirea care îi ocrotește pe toți cei care fac spectacole, adica pe actori și pe regizori, pe acei care contribuie într-un fel sau altul la realizarea unui spectacol. Faptul că Sfântul Filimon a devenit ocrotitor al actorilor și al făcătorilor de spectacole se datorează bunăvoinței Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist, care a îmbrațișat cu multă căldură această dorință și inițiativă, și astfel în fiecare an, de atunci și până în zilele noastre, în București, la Mănăstirea Radu Vodă, în ziua de 14 decembrie, ziua în care este pomenit Sfântul Mucenic Filimon s-au făcut slujbe de binecuvântare a actorilor, dar și de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi. Sfântul Mare Mucenic Filimon a fost un sfânt care a trăit în secolul al IV- lea și a suferit mucenicie în timpul Împăratului Dioclețian. Trăia în Cezaria unde exista un conducător, general al regiunii, care se numea Arian. Acesta, atunci cand Dioclețian a început persecuția împotriva creștinilor a început să-i pedepsească și să-i condamne la moarte pe cei care marturiseau că sunt creștini. În această cetate trăia un oarecare creștin pe nume Apolonie căruia îi era frică de moarte și atunci s-a dus la Filimon și i-a spus: „Uite îți plătesc ca sa mergi să mărturisești pe Hristos înaintea generalului Arian”. Acest Filimon era foarte iubit de poporul din cetatea Cezariei și de asemenea de conducătorul acestei regiuni. Și se gândea că dacă vor vedea chipul lui Filimon îl vor cruța. Filimon a luat hainele acestuia și cu privirea în pământ a mers înaintea acelui general unde a început plin fiind de Duhul Sfânt să mărturisească pe Domnul nostru Iisus Hristos și credința creștină. Văzând ca în acele haine este comediantul Filimon, generalul Arian a crezut că este o glumă, cum făcea de obicei și a început mai înâi sa râdă și apoi l-a invitat lângă el. Numai ca Sfântul Filimon cu multă râvna a început să propovăduiască și mai mult credința în Domnul nostru Iisus Hristos și poporul a început să se ridice împotriva lui Arian, pentru că ținea mult la Filimon. Văzând mărturisirea lui Filimon, lui Apolonie i s-a făcut rușine și a mers lângă acesta și a început și el să mărturisească ca atâția alții credința in Domnul nostru Iisus Hristos. Multe minuni s-au petrecut atunci când avest actor a mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos până într-acolo încât poruncind să fie ucis cu săgeți, săgețile treceau pe lângă el. Una din săgeți s-a întors și l-a nimerit pe Arian în ochi și acesta a rămas orb. Arian s-a dus la Filimon și i-a zis că îi dă câți bani vrea numai să îl roage pe cel la care se roagă el să îl vindece. Și Filimon i-a spus: „ nu voi lua niciun ban de la tine” și rugându-se lui Dumnezeu, acela s-a vindecat. Însă nu imediat, ci chiar dupa sfârșitul lui Filimon și care i-a mai spus, când trăia: „vei merge la mormântul meu și vei lua țărână de pe mormânt pe care o vei împreuna cu aghiasmă și punând-o pe ochi te vei vindeca”. Și acela și-a recăpătat ochiul și vederea. Văzând această minune Arian a început el însuși să-L mărturisească pe Dumnezeu în fața împăratului, care, însă l-a omorât poruncind să i se taie capul. Moaștele Sfântului Filimon au fost duse într-un loc unde s-a ridicat o biserică și astazi se păstrează în Egipt. Parintele Stareț Valerian a avut această binecuvântare să meargă în Egipt să se roage la sfintele moaște. Această mănăstire este sub ocrotirea Maicii Domnului și al Sfântului Ioan Botezătorul. Maica Domnului la nunta din Cana Galileii ne-a lasat moștenire aceste cuvinte: „să faceți orice vă va spune”. Iar Sfântul Ioan Botezătorul, care l-a arătat la botezul din Iordan pe mântuitorul lumii, cu aceste cuvinte ale Prorocului Isaia: „Iată mielul lui Dumnezeu care v-a luat asupra sa păcatele lumii”. Și acum prin noii săi ctitori, cum este părintele Valerian, care au ajutat cu sume mari pentru a se restaura această biserică, unde nu se mai putea sluji, biserica a fost pusă și sub închinarea acestui sfânt care a fost ales cu multi ani în urma a fi ocrotitorul actorilor și a făuritorilor de spectacole. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să lase Hramul său peste toți care ați venit astăzi! …Hrisovul va fi citit de către unicul Diacon care este și el actor. „Cu ajutorul lui Dumnezeu cel în treime slăvit și închinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în anul mântuirii 2024, iar de la facerea lumii 7533, s-au încheiat lucrările de consolidare și restaurare a bisericii cu Hramurile Buna Vestire ‒ 25 martie, Sfântul Ioan Botezătorul ‒ 7 ianuarie și Sfântul Mucenic Filimon ocrotitorul făcătorilor de spectacole ‒ 14 decembrie, de la Mănăstirea Sfântul Filimon, Țânculești, Protoeria Călimănești, din satul Vătășești comuna Golești, jud Vâlcea. Cu adevărat mare este taina credinței. Dumnezeu s-a arătat în trup, s-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume și s-a înălțat întru slavă. Iar despre cazurile în care este chemat numele său pururea, privește și rugăciunile ce se săvârșesc în ele cu bunăvoință și milostivire, de primejdii. Că precum odinioară cel drept între pământeni și plăcutul lui Dumnezeu, Noe, prin descoperire a primit lăcașul mântuirii întocmind corabia din lemn de salcâm în care a intrat el și toată casa lui și perechi din toate viețuitoarele care erau sub cer. Când s-au retras apele potopului a înălțat cel vrednic Domnului spre înnoirea întregii creații, iar mai apoi în vremea lui Iosua a lui Navi cele 12 semininții ale lui Israel, în același chip făcând, au luat pietre din Iordan și-au ridicat altar Domnului la Ghilgal unde au mâncat Paștele și s-au însemnat cu semnele legământului, biserica pe care porțile iadului nu o pot birui. Această biserică din satul Vătășești a fost ctitorită de preotul Constantin și prezbitera Constantina, cu fiica lor și de Diaconul Iftenie cu părinții săi Ion Catana și Sanda cu fiica lor Stanca și fiul lor Ioan. A fost sființită pentru prima dată în ziua de 19 august 1805. Din punct de vedere arhitectural lăcașul de cult a preluat tiparul, formele și proporțiile stilului Brâncovenesc adaptat la cerințele locului și posibilitățile ctitorilor. Opera este a zugravului Ioan. Pictura impresionează prin simplitate și expresivitate. Academicianul Sorin Ioan Dumitrescu apreciind-o ca fiind unică prin programul iconografic. În anul 2018 la inițiatura și cu binecuvântarea Inaltpreasfintitului Varsanufie Arhiepiscopul Râmnicului și prin râvna neobosita a preacuviosului părinte Valerian Pâslaru , a fost înființată această mănăstire pusă sub ocrotirea Sfântului Mucenic Filimon ocrotitorul tuturor făcătorilor de spectacole din domeniul teatrului si al artelor vizuale. Ca să fie loc de binecuvântare și de rugăciune a celor ce prin talentul lor bucură, odihnesc și mângâie sufletele oamenilor. Astfel, printr-o tainică brumă Dumnezeiască, vechea Biserică Parohială a luat chip de Mănăstire, aidoma minunii trăite de Sfântul Filimon prin îmbrăcarea hainelor lui Apolonie și a cuvântului Scripturii care zice: „să nu vă potriviți cu acest leac, ci să vă schimbati prin înnoirea minții ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit”. Așadar după ce candela rugăciunii a fost reaprinsă prin reluarea programului liturgic zilnic prin viețuirea noii obști monahale au început lucrările de reparație la ɓiserică. Construirea din temelii a corpului Chiliei, a Trapezei, a bibliotecii și a Stăreției. Au fost amenajate și alte spații pentru buna rânduiala și a slujirii liturgice precum Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Prescurăria, dar și alte clădiri menite să sporească menirea dumnezeiască preluând Arhondaricul și spațiile de cazare cu toate condițiile necesare bunei întâmpinări a pelerinilor. Deasemenea s-a realizat alimentarea cu apă printr-o fântână săpată la mare adâncime. S-au realizat lucrâri majore la reabilitarea drumului de acces. Între anii 2021 si 2024 s-au făcut ample lucrări la restaurarea Clopotniței. Pe lângă întărirea zidurilor și a structurii de rezistență a fost refăcut acoperișul respectând volumetria originară. Pardoseala a fost înlocuită cu caramidă de epocă și cu incălzire în pardoseală. La exterior incinta Mănăstirii a fost pavată cu piatră de râu. Constructorul inginer Ion Stătică sub îndrumarea arhitectului Dan Chisievici și Traian Popovici, proiectant al consolidărilor fiind inginer Marius Moșoară. În anii 2022 si 2024 cu sprininul secretarului de stat al cultelor și al unor binefăcători pictura bisericii a fost restaurată cu multă măiestrie de către zugravul Emil Iațibrea și restaurator special Irina Sava. Biserica a fost sființită astăzi 4 noiembrie 2024 de către Înaltpreasfințitul Varsanufie, Episcopul Râmnicului, stareț fiind Valeriu Pâslaru.
Părintele Valerian: Iubiți credincioși cu acest cuvânt săvârșindu-Sa, mântuitorul lumii, a sfârșit ce a început. Un singur cuvânt care cuprinde poate toată lucrarea Sa de restaurare a omenirii, de mântuire. După mișcările din decembrie în urma Pieții Universității pe care cu toții am trăit-o, cei care pregăteau Biserica Ortodoxă au simțit nevoia să se apropie mai mult de Dumnezeu printre care și pacătoșii făuritori de spectacole. Cu mult înainte arta spectacolului, în special teatrul, dar și filmele au încercat să călăuzească spre adevăr, adică spre Hristos. Un popor care era subjugat de minciună și care își căuta menirea. Încet, încet am început să înțelegem ca fără un călăuzitor al nostru nu vom putea deosebi binele de rău, atât de adânc înrădăcinat în noi. Împreună cu Mihai Gavilisa, Dumnezeu să-l odihnească, am început a ne ruga în Biserica Sfântul Vasile cel Mare și călăuzit de Părintele Paul Mărăcine, Dumnezeu să-l odihnească și pe el, am ajuns în fața Preafericitului Parinte Teoctist. Vreau doar să-i rog pe făcătorii de spectacole cei care astăzi sunt supusi unor ordine care nu au de-a face cu credința noastră ortodoxă cu existența noastră ortodoxă să fie ceea ce am fost și noi înaintașii lor în fața Domnului Iisus. O poziție cultă, pașnică, puternică și care ne-a adus până aici. în fața dumneavoastră. Îmgăduiți-mi să citesc un cuvânt pe care să-l dăruiesc urmașilor făcătorilor de spectacole, un cuvânt al regretabilului regizor Dan Micu, cel care în spectacol dădea să se înțeleagă că fără Dumnezeu omul devine o fiară. Un spectacol care va rămâne în istoria teatrului românesc și nu numai: „Nevoia mea este să intru în legătură extremă cu lumea și să comunic și mai periculos cu oamenii, iar prețul este adevărul. Fac teatru cât adevăr sunt în stare să discern și să explic. Artistul doar servește lumii harnic, damnat, stârnind râsul sau furia. E legat prin jurămant să spună că iadul este aici pe pământ. Regizorul e la răscruce ori nu-i de loc. Nici teatrului să nu îi lăsăm răscrucile pustii”. Ilie Dan Micu, regizorul atâtor spectacole, dar în special al spectacolului Karamazovii, văzut de atâta lume, admirat și prin care am înțeles că poporul român este un popor care se închină lui Dumnezeu într-adevăr. Să ridicăm această cruce și să o urmăm ca arma asupra diavolului. Dumnezeu să va ocrotească, să vă călăuzească, să vă lumineze mințile întru slujirea Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților bisericii ortodoxe române. Amin!
