din cer
picură-n noapte
cuvinte şoapte
trec prin tunelul
de stele, de sori
printre nori
alină inimă
lumină de glas ştiut
cunoscut, leon sunt
cocoţat pe o buclă din rai
printre câinii,
stăpânii
cerberi la intrarea-n pădure,
ce nu găsesc alinare
n-aud paşi pe cărare.
ţăcănitul de taste nu mi-e uitat.
te aud cum oftezi.
lăcrimezi
după orele de plimbare
clipele de tăcere în doi.
nu plânge stăpâne
după dorul de câine
c-am lăsat jos pe covor
într-un colţ, o punguţă de păr
nu-l scutura
nu-l spăla
prin el stau aici şi-s acolo
dar mai sunt undeva
lângă ziduri de cruce acum şi cândva
şi mai sunt în pădure în suiş de castani.
nu mă vezi, dar mă simţi
şi mă minţi
că eşti bine, că vezi de tine
că-ntre file te plimbi fără teamă,
dar la ceas de-nserare
de ţi-e greu tu mă cheamă
de ţi-e dor.
iute cobor
sunt aici şi acolo stăpâne, rămâne
împletit firul nostru din noi,
pe vecie-amândoi.
