În Aşezământul Cultural Sf. Ierarh Calinic din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului, Compania de teatru „Zona” a prezentat în 13 noiembrie 2014, spectacolul ortodox „Diaconiţa Olimpiada”, adaptare după Scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către Sfânta Diaconiţă Olimpiada. Rolul diaconiţei Olimpiada a fost interpretat de actriţa Ana Calciu; regia, Marian Popescu. Voci: Tomi Cristian şi Florin Nan. Manager cultural: Malvina Roşu. Spectacolul a fost realizat sub coordonarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. (otrodoxia.ro)
*
Ioan Gură de Aur, cunoscut şi ca Ioan Chrysostom (în greacăΙωάννηςοΧρυσόστομος, n. 347 în Antiohia – d. 407), a fost arhiepiscop de Constantinopol, una din cele mai importante figuri ale patrologiei creştine, considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană şi în Biserica Apuseană, care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. Hram la 13 noiembrie. (wiki, 02 01 15)
Credem că antiiudaismul lui Ioan Gură de Aur provine din faptul, crezul, că acesta considera fiinţa lui Dumnezeu incognoscibilă şi incomprehensibilă, şi, care, mai ales în acei ani de întemeiere a instituţiei bisericii creştine, când iudaismul era în floare, Biserica era definită ca trup al lui Hristos, în care membrele şi trupul sunt credincioşii iar capul este Mântuitorul. Această înclinaţie pentru Mântuitor, esenţa religiei creştine, îl „apropia”, pe Ioan Chrysostom, de teoria origenilor,care susţineau că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt, fiului, şi, care, admiteau că materia este eternă iar sufletul precede trupul…
Piesa „Diaconiţa Olimpiada” este scrisă ca o culegere din textele scrisorilor pe care Arhiepiscopul Constantinopolului, Ioan Chrisostom, numit mai târziu Sfântul Ioan Gură de Aur, le-a scris diaconiţei Olimpiada în timpul exilului său…
…
Scrisoarea V
(Din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă-o prietenie-o corespondenţă”, Editura DEISIS,
Sibiu 1997)
„Dezleagă-te de pământ, dar mai bine spus, de lanţul trupului! Ridică-te pe aripa filozofiei şi nu te lăsa acoperită de umbră şi de fum! Că aşa sunt cele lumeşti. Iar când vezi pe cei ce mi-au făcut atâtea nedreptăţi că sunt stăpâni pe oraşe, că se bucură de onoruri şi sunt însoţiţi de strajă, spune cuvintele acestea: „Largă e uşa şi lată e calea ce duce la pieire” (9) şi plânge-i şi jeleşte-i pentru asta mai mult pe ei. Că omul care face aici pe pământ rău şi se bucură de onoruri în loc să fie pedepsit, pleacă de pe lumea aceasta având onorurile încărcătură prea mare de pedeapsă. Pentru asta se pârjolea cumplit şi bogatul cel nemilostiv (10); nu era pedepsit numai din pricina cruzimii arătate lui Lazăr, ci şi din pricina traiului bun pe care-l ducea în timp ce era atât de crud şi din pricină că nici fericirea lui nu l-a făcut bun.” (fragment din textul publicat în categoria Cuvioasa Olimpiada pe 26/09/2007 . 9-Matei 7,13; 10-Luca 16, 23-24)
Scrisoarea XI
„a. S-au înmulţit necazurile tale, ţi s-au făcut iarăşi mai mari încercările şi mai lungi căile de străbătut, iar mânia duşmanilor îşi înalţă mai sus văpaia. Dar nu trebuie să te tulburi, nici să te nelinişteşti, ci tocmai dimpotrivă să te bucuri, să salţi, să te încununezi şi să dansezi. Dacă n-ai fi dat mai înainte diavolului lovituri de moarte, nu s-ar fi sălbăticit atâta fiara, ca să meargă mai departe. Dovada curajului şi a biruinţei tale şi dovada marii lui înfrângeri este că se năpusteşte şi sare asupra ta cu mai multă furie, că-şi arată mai tare neruşinarea, că varsă mai din belşug veninul. Aşa a făcut şi Iov, când diavolul a fost înfrânt în încercarea cu luarea averilor, cu uciderea copiilor, dând dovadă şi atunci că a primit mari răni, s-a îndreptat spre capul răutăţilor, spre atacul trupului, izvorul viermilor, hora rănilor. Da, le numesc horă şi cunună şi roi de mii de premii! Şi nu s-a oprit nici aicl. Şi pentru că nu-i mai rămăsese nici o altă încercare de acest fel – că adusese peste Iov boala ca pe cea mai mare nenorocire – a pus în mişcare iarăşi şi alte încercări. A înarmat soţia, i-a aţâţat pe prieteni, a pornit împotriva lui slugile, facându-le fiare sălbatice; prin toate îi zgândăreau rana.
b. Asta o încearcă şi acum neîncetat cu tine; dar împotriva capului; că viaţa ta ajunge din zi în zi mai strălucitoare, mai îmbunătăţită, mai luminoasă. Mai mare îţi este acum bogăţia, mai îmbelşugat câştigul, cununile mai multe şi mai dese; chiar durerile îţi sunt mare adaos de curaj, iar uneltirile vrăjmaşilor îţi sporesc bunătatea. Aşa sunt necazurile! Pe cei care le îndură în linişte şi cu curaj, îi urcă deasupra suferinţelor, îi înalţă de nu-i ating săgeţile diavolului şi-i învaţă să dispreţuiască uneltirile. Că şi pomii care cresc la umbră sunt fără de putere şi nu dau roadă, pe când cei care înfruntă schimbările aerului, care primesc loviturile vânturilor, arşiţa soarelui, sunt mai puternici, sunt plini de frunze şi se rup de fructe, tot aşa se întâmplă şi cu cei care călătoresc pe mare. Cei care pun pentru întâia oară piciorul în corabie, oricât ar fi de curajoşi, din pricina nedeprinderii cu marea se tulbură, se neliniştesc, sunt cuprinşi de ameţeli, pe când cei care au străbătut oceane multe, care au suferit furtuni pe mare, care s-au izbit cu corabia de stânci, care au îndurat atacurile fiarelor mării şi răutăţile hoţilor de mare şi au suferit multe naufragii şi furtuni dese, merg în corabie cu mai mult curaj decât cei care merg pe pământ; nu stau înăuntrul corăbiei, ci se aşează pe marginile ei şi stau fără frică la proră şi la pupă; chiar cei care mai înainte de a merge cu corabia aveau zugrăvită pe faţă teama şi cutremurul, după ce s-au desprins cu furtunile mării, trag frânghiile, ridică pânzele, pun mâna pe lopeţi şi aleargă cu uşurinţă prin toată corabia.
c. Să nu te tulbure dar nici unul din necazurile din viaţă! Atât au reuşit asupra noastră, fără voia lor, duşmanii noştri, ca să ne facă să nu suferim răul ce ni-l fac; şi-au terminat săgeţile şi n-au câştigat nimic altceva decât că s-au făcut de ruşine, că s-au făcut de râs şi că sunt în ochii tuturora duşmani de obşte ai neamului omenesc. Aceasta-i plata ce-o primesc duşmanii, aceasta-i sfârşitul războaielor lor! Ah, ce mare lucrare este virtutea şi dispreţul lucrurilor din lumea aceasta! Virtutea câştigată chiar cu ajutorul curselor ce i se întind e încununată de cei care luptă împotriva el. Cei care o fac să strălucească mai mult, cei care încearcă s-o doboare, îi fac mai puternici, mai înalţi, mai de nebiruit, mai de neînfrânt pe cei ce o săvârşesc. Virtutea n-are nevoie de arme, lănci, ziduri, şanţuri, turnuri, bani, ostaşi, ci numai de voinţa puternică, de suflet neclintit, ca să înfrângă toate uneltirile omeneşti. (…)(Din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă-o prietenie-o corespondenţă”, Editura DEISIS, Sibiu 1997) (Scrisă la începutul anului 405 [= V, PG 52]. Publicat în categoria Diverse pe 25/09/2007)
Înaintea începerii spectacolului Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a ţinut un inspirat cuvânt introductiv pe care ne-am străduit să-l redăm mai jos, informându-vă că un fragment din piesa de teatru, şi acest cuvânt introductiv se găsesc pe www.culturaarsmundi.ro, VIDEO ARHIVA, iar articolul se află şi în Cultura vâlceană nr 105, decembrie 2014.
Dr. Varsanufie: …Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi diaconiţa Olimpiada care slujea Biserica din timpul lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului. Sfântul Ioan Gură de Aur este binecunoscut creştinilor ortodocşi datorită liturghiei care se săvârşeşte în anul bisericesc. Este cunoscut faptul că biserica ortodoxă are trei liturghii care se săvârşesc, şi anume: Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, se face în toate celelalte zile de Duminici şi sărbători din timpul anului în care nu se slujejte vreuna din celelalte două Liturghii: a Sfântului Vasile cel Mare, care se săvârşeşte în primele cinci duminici din Postul Mare, în joia şi sâmbata Patimilor, în ajunul Crăciunului, ajunul Bobotezei şi în ziua Sfântului Vasile; şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul care se săvârşeşte de obicei numai miercurea şi vinerea din Postul Mare… Sf Ioan Gură de Aur este cel care se aseamănă cel mai mult cu Ioan Botezătorul şi, pentru că a intrat în conflict cu împărăteasa Eudoxia, pe care nu a lăsat-o să cadă în păcat sau să facă fărădelegi, fapt care i-a adus condamnarea la exil, a plecat de două ori în exil: primul a durat câteva zile datorită unui cutremur care l-a speriat pe împărat, considerând că Sfântul este nevinovat, şi, să nu atragă şi mai mult mânia lui Dumnezeu l-a chimat înapoi. Al doilea exil a fost mult mai greu, care i-a adus şi moartea, fiind provocat de împotrivirea lui Ioan Gură de Aur la construirea unei statui, a Eudoxiei, chiar lângă biserica cea mare, Sfânta Sofia, ctitorită de împăratul Iustinian. Prietenia lui cu diaconiţa Olimpiada este una care transcede peste timp, şi cuvintele din scrisorile lui, spicuite în piesa de astăzi, sunt foarte actuale…Diaconiţa Olimpiada, ca şi Ioan Gură de Aur era născută într-o familie de patricieni romani. Părinţii i-au murit când era mică, a fost crescută de rude şi a moştenit o avere imensă; s-a căsătorit cu un patrician, numai că, nu a apucat să se bucure de viaţa de familie fiindcă acest patrician a murit imediat după nuntă. Atunci ea s-a hotărât să-şi trăiască viaţa în continuare, în curăţire, iar văduvele care trăiau în curăţire erau considerate (şi sunt şi astăzi) în ceata fecioarelor…Foarte mare parte din averea ei a dăruit-o săracilor! Numai că împăratul avea o rudă care îşi dorea să se căsătorească cu această diaconiţă…Era foarte frumoasă, era foarte înţeleaptă, a fost comparată cu Hypatia, o filosoafă a Egiptului, numai că ea nu a vrut să se recăsătorească , ci să trăiască în feciorie…fapt care i-a adus mânia împăratului, astfel i-au fost confiscate averile, dar, peste o vreme a primit înapoi ceea ce fusese al ei, şi în momentul când s-a urcat pe tronul Patriarhiei Constantinopolului, Ioan Gură de Aur, între ei s-a născut o prietenie duhovnicească, deosebită. Sfântul Ioan Gură de Aur avea în grijă mănăstirea în care trăia ea şi fecioarele. În timpul celui de-al doilea exil al Sfântului, Olimpiada nu a vtut să-l recunoască pe urmaşul la scaunul patriarhului, deşi, Ioan Gură de Aur insistase foarte mult să-l recunoască.. Nu peste multă vreme, datorită mâniei împăratului, diaconiţa Olimpiada va pleca şi ea în exil. Destinul lor este asemănător, ea va pleca mai întâi spre ţărmul Mării Marmara, unde alege să se retragă, dar împăratul o condamnă şi v-a fi obligată să plece în Nicomedia…unde va suferi foarte multe lipsuri şi unde va mărturisi credinţa, şi va muri. Dacă Sf Ioan Gură de Aur va fi prăznuit de biserică în această zi de 13 noiembrie, când s-a şi mutat la cele veşnice, diaconiţa Olimpiada a fost prăznuită, de biserică, în 25 iulie, fiind trecută în rândul sfinţilor potrivit mărturisirii de credinţă pe care a dat-o. Cuvintele lui Ioan Gură de Aur de mângâiere pentru diaconiţa Olimpiada se potrivesc şi unuia, şi altuia, amândoi, erau în exil, când el scrie aceste scrisori. Sf Ioan Gură de Aur moare în drum către Armenia, în localitatea Comane, rostind aceste cuvinte care au rămas peste veacuri: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate câte i s-au întâmplat lui Iov care l-a binecuvântat pe Dumnezeu, pentru nenorocirile lui”. Vă invităm în această seară să luaţi parte la o bucurie duhovnicească, să ascultaţi prin intermediul actriţei Ana Calciu, cuvintele acestui mare sfânt, socotit de biserică cel mai mare predicator, şi, primind acest nume, „Gură de Aur”. Se spune că Sf Apostol Pavel îi tălmăcea Epistolele sale, iar el le-a scris diaconiţei…
