La Mânăstirea Ostrov din Călimănești, 28 sept. 2021, a avut loc a XI-a ediție a Simpozionului „Sfântul Neagoe Basarab – izvor de spiritualitate românească”, anul acesta comemorând „500 de ani de la trecerea la cele veșnice”. Simpozionul a fost organizat de Forumul Cultural din Călimănești, MânăstireaSchitul Ostrov – din nou o gazdă primitoare; și Biblioteca Orășenească „A.E. Baconsky”. Simpozionul s-a ținut în aer liber, sub două copertine, din care cauză au fost probleme pentru aparatele de filmat și înregistrat, sunetul în cazul vorbitorilor (fără stație de amplificare) fiind destul de slab. Cu toate acestea am reușit să încropim niște imagini video cu vorbitorii care au fost inspirați și au ieșit de sub copertină…imagini pe care le puteți urmării pe Video Arhiva din cadrul www.culturaarsmundi.ro. La fel, pe același site, puteți citi și acest articol însoțit de fotografii de la simpozion. …Menționăm că neajunsurile semnalate mai sus (sunet și luminozitate) au fost dictate de restricțiile impuse de pandemia care lovește acum într-un val 4, în celelalte ediții simpozionul ținându-se în spațiu închis și fără distanțare obligatorie…Au fost invitați și au răspuns invitației: I.P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului – în locul domniei sale a fost prezent Pr. Nicolae State Burluși (care a citit și cuvântul de întâmpinare al Arhiepiscopului); Arhim. Veniamin Luca – Starețul Mănăstirii Cozia, Monahia Pelaghia – Stareța Mânăstirii Ostrov, Dr. Florinel Constantinescu – Primarul Călimăneștiului și prof. dr. Gheorghe Dumitrașcu. Moderatorul Simpozionului a fost, ca întotdeauna, Fenia Driva – președintele Forumului Cultural al Călimăneștiului. S-a format și un prezidiu ad hoc format din Fenia Driva, Paula Adriana Cozian, Florinel Constantinescu, Mihai Sporiș, Mihai Mustățea, Nicolae State Burluși, Ovidiu Mihail Stângă.
Florinel Constantinescu a deschis simpozionul, referindu-se la personalitatea uluitoare a voevodului român, subliniind faptul că evenimentul este mai mult decât o comemorare, el consemnează chiar perioada de început a modernizării acestui ținut prin cele două opere capitale pentru întreaga cultură europeană: ctitoria Mânăstirii Curtea de Argeș – așa zisa biserică ridicată de Meșterul Manole și lucrarea scrisă „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Cele două lucrări care au uimit lumea acelui timp, începutul secolului XVI, uimesc și astăzi! Desigur, Neagoe Basarab, își urmează modelul său prețios, Mircea cel Bătrân – ctitorul Mânăstirii Cozia și ctitorește Mânăstirea Ostrov aici în Călimănești…
Fenia Driva își intră în drepturile de moderator și trece în revistă momentele de vărf ale desfășurării acestui simpozion, desigur, neuitând să amintească de prezența excepțională a istoricului Dan Zamfirescu și a dr. Claudia Tiță, aceasta din urmă având inițiativa creării în anul 2010 a muzeului din incinta Mânăstirii Ostrov închinat lui Neagoe Basarab…apoi d-sa îl roagă pe părintele Nicolae State Burluși să dea citire scrisorii trimisă simpozionului de Arhiepiscopul Râmnicului. Oferim alăturat acest document care reliefează figura magistrală a acestui domnitor român, iată, devenit în secolul XXI (2008) Sfântul Neagoe Basarab!…
*
Sfântul Neagoe Basarab, protector al Ortodoxiei, conducător luminat
și domn evlavios
La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, Țara Românească trebuia să reziste ascensiunii otomane, iar rezistența nu era doar una a armelor, ci una prin cultură și spiritualitate.
Tratatul de la Buda, din anul 1503, care se extindea și asupra Țărilor Române, asigurându-le autonomia, cu condiția de a plăti Porții tributul stabilit la 8000 de galbeni, conferea țării o poziție echidistantă și un anumit grad de independență. Dualitatea relațiilor, ca și luptele pentru putere dintre Craiovești și Radu cel Mare, îl vor impune pe tron, după moartea lui Radu cel Mare (1508) pe Mihnea, fiul lui Vlad Țepeș, care, va fi însă înlăturat de la domnie și, din anul 1512, va fi așezat pe tron Sfântul Neagoe Basarab. Legitimându-și descendența din neamul ilustru al Basarabilor, crescut în familia Craioveștilor, Sfântul Neagoe reamintește în acest secol greu apăsat de pericolul otoman de tradiţia imperială bizantină, transformând Ţara Românească într-un centru al lumii ortodoxe al cărei culturi era, eminamente, una religioasă.
Supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” de către B. P. Hasdeu, „domn cu apucături împărăteşti” în aprecierile lui Nicolae Iorga, sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” de către Ioan Bogdan, Sfântul Neagoe Basarb a fost un conducător luminat și un domn evlavios, un gânditor politic și un poet de mare erudiție, ctitor de biserici și mănăstiri, fiind unanim recunoscut drept protector al Ortodoxiei în spaţiul balcanic.
Primise o educație și o cultură aleasă, în limba slavonă, specifică acelei vremi, „religioasă în primul rând, dar nu numai religioasă”1, în atmosfera vieții cărturărești de la Mănăstirea Bistrița, sub îndrumarea starețului Macarie, unde, alături de slavonă, a învățat și limbile greacă și latină, care i-au oferit posiblitatea de a citi cele mai importante opere, căutând în permanență să-și desvârșească formarea sa intelectuală și artistică, deopotrivă cu inițierea în arta militară și politică. Experiența sa administrativă și politică s-a datorat implicării în multe dintre evenimentele curţii domneşti și a călătoriilor în Ungaria şi la Constantinopol, unde a stabilit relații cu anumite personalități din Imperiul Otoman, cât și din Transilvania și Moldova.
Impactul hotărâtor asupra personalității sale va fi dat de întâlnirea cu patriarhul Nifon al II-lea al Constantinopolului, chemat în Ţara Românească, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare (1495-1508), pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească, fiind cel care a întemeiat Episcopia Râmnicului în anul 1503. În urma unor neînțelegeri între Radu cel Mare și patriarhul Nifon, acesta din urmă a fost nevoit să se retragă din scaun, moment în care, scrie Gavriil Protul: „îi veni în ajutor un cocon de boieri, pe care-l chema Neagoe… Aşa făcu Dumnezeu din cele amare dulci şi din cele pizmaşe cu prieteşug, că aducea bucate pentru hrana sfântului, şi aievea şi într-ascuns, cu îndemnarea lui Dumnezeu. Iar fericitul Nifon îl întărea cu învăţăturile sale, ca să crească şi să se înalţe în toate faptele cele bune şi să se ridice în noroc bun şi să fie plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor“. Până în anul 1505, momentul plecării patriarhului Nifon din Țara Românească, Sfântul Neagoe se bucurase nu doar de sfaturile înțelepte ale Sfântului Mitropolit Nifon, ci a fost pătruns de învățătură isihastă de care nu era străin, întrucât copilărise la Mănăstirea Bistrița, unde călugării isihaști împleteau rugăciunea cu traducerea și copierea manuscriselor.
S-a întărit în credință și evlavie și prin apropierea duhovnicească de Sfântul Maxim Brancovici, întâiul episcop al Râmnicului, cu a cărui nepoată, Elena [Despina Miliţa], fiica despotului sârb Iovan Brancovič, s-a căsătorit în anul 1504, având şase copii: Ion, Petre, Anghelina, Teodosie, Ruxandra şi Stana.
Cei nouă ani de domnie (1512-1521) au fost priviți de către B. P. Hasdeu „ca o epocă excepțională de pace şi de cultură în mijlocul unei întunecoase furtuni de multe secole”. Iar aceasta se datora, cu certitudine, abilităților sale diplomatice în care se oglindea deopotrivă vasta cultură și echilibrul interior, dar și o fină înțelegere a realităților vremii sale, pe care o cultiva printr-o amplă corespondență cu personalități ale vieții politice și cu cărturarii timpului. Experiența și meditațiile sale privitoare la conducerea statului se regăsesc în Învățăturile către fiul său Teodosie, lucrare considerată a fi un apogeu al culturii române, o sinteză a gândirii etice şi politice româneşti din secolul al XVI-lea, impregnată, într-un mod autentic, de învățătura isihastă2. Prin „întâia mare carte a culturii românești, constată Constantin Noica, neamul românesc participă, în felul lui la eternitatea ființei”3. După modelul împăraților bizantini, Sfântul Neagoe Basarab nu a fost preocupat doar de măreția domniei și ceremonialul curții, ci a scris el însuși o carte prin care „de pe orice plan al istoriei omenești, îndreaptă gândurile fiului său către cele veșnice”4, deschizând un nou orizont al gândirii sociale și politice în cultura românească.
„Şi aceasta să nu le gândeşti că le grăiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi şi ţi le grăiesc ca să-ţi fie de certare şi de învăţătură şi de toată trezvia şi chibzuiala şi bucuria ce va să fie. Deci să nu pară cuiva rău sau să aibă vreo împuternicie spre noi pentru aceste cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, şi v-am adus aminte”, scria Sfântul Neagoe.
Într-adevăr, lucrarea valorifică importante opere din Sfânta Scriptură și din literatura patristică, de la Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Efrem Sirul, scrierile Patriarhului Eftimie al Târnovei, ca şi unele cărţi populare de mare circulaţie: Alexandria şi Varlaam şi Ioasaf. Autorul, care împlinise puțin peste treizeci de ani atunci când și-a început opera, dovedește un rafinament aristocratic cu o cadenţă de mare vibraţie retorică ce descoperă îndemânarea elocvenţei sale, dar și o autentică trăire a isihasmului românesc care oferă măsura culturii sale.
Nu doar a scris despre învățătura isihastă, ci a sprijinit mănăstirile Cutlumuș, Marea Lavră a Sfântului Atanasie, Ivir, Pantocrator, Vatoped, Xeropotam, Hilandar, Rusicon, Xenofont, Zografu din Muntele Athos, și oriunde a aflat că este nevoie, după mărturia lui Gavriil Protul: „ce să mai înmulţim cuvintele, spuind toate mănăstirile pre rând, că toate mănăstirile din Sfântul Munte al Athonului le-a îmbogăţit cu bani, cu sate, şi dobitoace încă le-au dat, şi multe ziduri au făcut şi fu ctitor mare a toată Sfetagora“. Şi continuă, amintind de „biserica cea mare sobornicească din Ţarigrad“, „sfântul munte Sinai“, „sfânta cetate a Ierusalimului, Sionul“, Meteorele de pe stânca Tesaliei, Tescaviţa, Cuşniţa, Cuteasca, Ascalon (Siria), apoi „toate câte sunt în Evrota, în Trachiia, în Elada, în Ahiia, în Eliric, în Cambaniia, în Elispod, în Misiia, în Machidonie, în Tetuliia, în Sermie, în Lugdonie, în Petlagonia, în Dalmaţiia şi în toate laturile de la răsărit până la apus, şi de la miază-zi până la miază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea, şi multă milă pretutindenea da şi mai vârtos pe cei ce se înstrăinau prin pustii şi prin peşteri şi prin schituri fără de nici o scumpete îi hrănea, şi nu numai creştinilor fu mumă, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului Celui Ceresc, care străluceşte soarele Său, şi plouă şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie“.
Era, de fapt, rezistența pe care Sfântul Voievod Neagoe Basarab o arăta, nu prin arme, ci prin cultură și spiritualitate, în fața „acomodării” Europei de Răsărit la expansiunea islamului. După modelul bazileilor de odinioară, a invitat la sfințirea Mănăstirii Curtea de Argeș pe patriarhul Teolipt al Constantinopolului, pe mitropoliţii de Serres, Sofia, Midia şi Melichin, pe cei 20 de egumeni din Athos, sub conducerea protului Gavriil, alături de care s-au aflat egumenii mănăstirilor din ţară, în frunte cu mitropolitul Macarie şi un număr mare de preoţi şi credincioşi români.
În țară, a înnoit daniile vechilor voievozi către mănăstiri, a sprijinit mănăstirile Tismana, Cotmeana, Vișina, Dobrușa, cărora le-a oferit obiecte de cult și danii anuale bănești, a terminat Mănăstirea Dealu și a construit Mănăstirea Curtea de Argeș. La Mănăstirea Cozia, „unde şi preacinstitul… străbunul nostru Io Mircea marele voevod, a înnoit ctitoria”5, a refăcut frescele și a amenajat cele două fântâni care dăinuie până astăzi, iar o inscripţie protejată cu geam pe peretele de nord vest al bisericii aminteşte etapele refacerii mănăstirii în această perioadă „A acoperit această turlă, Io Basarab Voievod, în timpul egumenului Atanasie … a maiestrului Maxim, veşnică pomenire în anul 7025 (1517)”.
Este ctitor și aici, la Mănăstirea Ostrov, unde între anii 1520-1522, a ridicat noua biserică cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, pe locul unei alte biserici. Avea să devină spațiul în care Despina Elena, călugărindu-se și primind numele Platonida, urma să-și înșiruiască lungul șir al lacrimilor izvorâte la moartea Sfântului Neagoe și, mai apoi, a fiului în care își așezase nădejdea bătrâneților sale, Teodosie. Monahia Platonida a petrecut în această oază duhovnicească 23 de ani, până la 30 ianuarie 1554, când, îmbolnăvindu-se de ciumă, s-a mutat la cele veșnice.
Chipul luminos al Sfântului Voievod Neagoe Basarab a strălucit în toți acești 500 de ani petrecuți de la înveșnicirea sa, fiind pomenit în numeroase lăcașuri de cult în rândul ctitorilor și al binefăcătorilor, apreciat pentru Învățăturile sale care reflectă apogeul culturii române medievale și amintit între protectorii Ortodoxiei.
Binecuvântăm cu părintească dragoste organizarea Simpozionului „Sfântul Neagoe Basarab – izvor de spiritualitate românească”, invitându-vă să descoperiți mărețele sale ctitorii dar și profunzimea gândirii sale, oglindită în maiestuos chip în Învățăturile care au fost adresate nu doar fiului Teodosie, ci tuturor domnitorilor și conducătorilor țării care și-au împlinit cu jertfelnicie misiunea și, în mod aparte, fiecăruie dintre noi!
† Varsanufie
Arhiepiscopul Râmnicului
————————
5 Grigore Nandriş, Documente româneşti în limba slavă din Mănăstirile Muntelui Athos 1372-1658, Bucureşti, 1937, p. 42.
*
Mihai Sporiș este anunțat să deschidă seria comunicărilor din Simpozion cu lucrarea „Neagoe Basarab – 500”
Mihai Sporiș: – Iată-ne astăzi în Ostrov, în acest Miraj al Oltului precum un Vălenii de Munte al lui Nicolae Iorga. Suntem la această a XI-a ediție a simpozionului, îi mulțumesc dlui primar că a amintit Forumul ca principal organizator, dar Fenia a uitat să ne spună că în 2008 ne-am adunat precum academicienii în renumitul Vălenii de Munte să recuperăm pentru adevărul omenește posibil, adevăr care se primenește continuu cu noi descoperiri, cu noi adăugiri, cu noi clarificări…și lucrurile acestea se vor fi întâmplat mănos, aici! Anul acesta este unul esențial…pe cumpăna de 500 de ani a mileniului II… a apărut Neagoe Basarab pe care Dan Zamfirescu îl nemea izvor de spiritualitate românească. Spuneam an special, fiindcă au fost mai multe aniversări: a fost aniversarea a 150 de ani de la sărbătoarea de la Putna!, Mihai Eminescu. A fost o manifestare de 200 de ani dedicată lui Tudor Vladimirescu. …Acest drum extrem de complicat de 500 de ani pe care l-am parcurs trebuie, cum spuneam, cercetat în amănunt, cu adevărurile lui! Pentru că istoria s-a născut așa cum au vrut puterile lumii… Se putea vorbi aici de Neagoe Basarab, de contribuția lui la dezvoltarea spiritualității românești, civilizației românești, alfel decât marginalizat, cât de cât măcar în legătură cu Învățăturile, doar din perspectivă pedagogică, lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie? Nu. Chiar aici la comunicările noastre, îmi pare rău că nu o văd pe sociologul Ligia Rizea, chiar dumneaei făcea odată o comunicare cu istoria insulei…cum a fost salvată…e bine că părintele a evidențiat aici că insula a trebuit să fie ridicată cu 6 m ca să supraviețuiască… Documentele din 1979, nu spun un cuvânt asupra sacralității acestui spațiu! Vă dați seama cum s-a scris istoria în vremea aceea!…Iată, de ce după 1990 misia recuperatoare istorică a fost obligatorie!…Volens nonlens va trebui să aducem, bilanț fiind, și noi aici numele unor truditori și acțiuni care s-au desfășurat în acest peisaj și, avem și un vehicul care ne-au trasportat aceste informații în spațiul public; chiar această carte (a Feniei Driva despre Neagoe Basarab n.n) a recuperat foarte mult din informațiile revistei Cultura vâlceană!…foarte marginalizată și foarte etichetată strâmb… Cultura vâlceană, care a fost extrem de prezentă în actul acestui proces recuperator…Să-i și numim pe acești factori recuperatori, Iată, alături avem și un muzeu…sfințit în 2010. Claudia Tiță a adus materialul care este găzduit în acest muzeu! Avem alături de noi, aici, un cercetător care nu prea a ieșit în față deși este prezent la toate evenimentele importante de dezbatere istorică: Este vorba de Mihail Ovidiu Stângă! El descoperă în pomelnicul muzeului o genealogie care dă domnescul și domnia atât în Țara Românească cât și în Moldova! Iată, doamna lui Neagoe Basarab s-a numit Milița! Despina, sora Elenei, care va fi ajuns soția lui Petru Rareș! Elena care dă naștere Anei Chiajna, căsătorită cu Mircea Ciobanul, boier de viță, și care vor da naștere lui Petru Șchiopul!, care formal, face o primă unire a Moldovei cu Țara Românească…mult înainte de Mihai Viteazul! …Lucruri cercetate și demonstrate de Ovidiu Stângă! Să-i numim aici pe cei nescriși în nici o istorie, dar care au ajutat la consolidarea Mânăstirii Cornetu, ridicarea Catedralei Petru și Pavel din Râmnic…și care au lucrat aici și au salvat Ostrovul: Dumitru Alexe, Dogăroiu Nicolae, Florescu Constantin, Menghel Gheorghe, toți trecând la Domnul în marele anonim, dar lăsând fapta lor în vremuri potrivnice…Să amintim aici cum s-a salvat de către un alt Mihăilă, Cozia Veche!…Sau alt personaj care nu a lipsit aproape de la nici o manifestare închinată lui Neagoe Basarab, părintele Constantin Mănescu, venind de la Urșanii Horezului!…Neagoe Basarab este cel care stabilește în mod explicit hotarul între Țara Românească și Transilvania! prin 8 iunie 1520 împreună cu Ioan Zapolya…Și argeșenii fac ce facem noi, privind recuperarea lui Neagoe Basarab. La Curtea de Argeș, academicianul Gheorghe Păun a instituit o medalie de lut cu chipul lui Neagoe Basarab și suntem mai mulți, aici, care am primit această medalie. De numele lui Neagoe Basarab se leagă și Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung, 1521, primul document scris în limba română cu litere chirilice…și care apare într-un context politic al alianțelor, în casa păcii. …Neagoe Basarab a înțeles foarte bine vremea așa cum peste două sute de ani o va înțelege și Constantin Brâncoveanu…Turcul era încă foarte puternic ca să-i fie negată suveranitatea! Să înțelegem că Țările Române de la 1393, căderea Târnovului, și până în 1878, Congresul de la Berlin au avut statut de vasalitate!…Mihai Sporiș vorbește în continuare despre Ostrov și Pia Brătianu (pe www.culturaarsmundi.ro, Video Arhiva puteți urmări această expunere cu titlul – deci și pe You Tube – „Mihai Sporiș – Simpozion Neagoe Basarab 2021 Ostrov Călimănești”).
Paula Adriana Cozian prezintă lucrarea „Despina Doamna”, în fapt, un capitol din romanul său „Radu de la Afumați, un domn deasupra vremurilor” căruia îi dă citire.
În continuare Fenia Driva invită ceilalți participanți să ia parte la dezbateri. O surpriză plăcută a fost cuvântul lui Mihai Mustățea („5 secole de scris în limba română”) pe care l-am mai întâlnit în asemenea împrejurări doar la Arefu, Curtea de Argeș, unde în 2008 a condus un simpozion închinat lui Vlad Țepeș…așa că l-am urmărit cu interes (pe Video Arhiva din cadrul www.culturaarsmundi.ro puteți urmări integral acest cuvânt cu titlul „Mihai Mustățea-Simpozion Neagoe Basarab 2021 Ostrov Călimănești”).
Mihai Mustățea: – …Să nu ne mire că Neagoe Basarab a fost autorul celebrei cărți „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” tipărită pe la 1519 – una dintre cele mai valoroase cărți de literatură veche sud est europene, căci el a contribuit la apariția primelor cărți pe teritoriul românesc în 1508, 1510, 1512, la ultima, Tetraevangheliarul, Neagoe scriindu-i cuvântul de început! …De fapt astfel de cărți de învățătură circulau în epocă. În 1513 Niccolo Machiavelli scrisese „Principele”… În 1528 Baldassare Castiglioni scria Il Cortegiano. Dar modelele lui Neagoe Basarab au fost ale împăraților bizantini și ale lui Vladimir Monomahul. Cărți de învățătură pentru fiii lor, toți au scris astfel de cărți…cum să primească solii, cum să judece, cum să se comporte…carte, a lui Neagoe Basarab, care ar fi și astăzi bună pentru cei care se cocoță acolo sus ca să ne conducă!!… Despina este femeia care îl întregește!…este cultă, rafinată… Împreună au construit totul!…mânăstirea Curtea de Argeș…Desigur legendă, cea a Meșterului Manole…Zidurile se dărâmau, să fi fost adevărat? Da, domnitorul, sever că meșterii nu lucrau cum trebuie, dărâma zidurile! Un veac, două, legenda se reia și apare Negru Vodă ca ctitor, de ce? Pentru că o asemenea minunăție trebuia pusă pe seama cuiva mult mai îndepărtat, el însuși o legendă!…Despina, cu puțină bucurie și multe lacrimi, cum frumos spune despre ea unul din marii istorici, soție de domnitor, soacră de domnitor, cumnată de domnitor și fiica lor Ruxandra de o frumusețe uluitoare și istețime la fel, ajungând disputa dintre Ștefăniță Vodă al Moldovei și Radu de la Afumați…Mâna fetii este câștigată de Radu de la Afumați!…Iată două capitale, într-una apare această colosală carte, capodoperă a evului mediu, de învățătură a lui Neagoe Basarab în 1521, iar în Câmpulnug, în același an Neacșu scrie scrisoarea lui către judele Brașovului care este cel mai vechi document scris în limba română cu litere chirilice…Iată Neagoe Basarab este purtătorul acestei ștafete, prime scrieri în cultura română, care, desigur, se cunosc…este ctitorul mânăstirii Curtea de Argeș, capodoperă arhitectonică a jumătății de mileniu II d.Ch., este și ctitorul de aici de la mânăstirea Ostrov din Călimănești, o mânăstire în care peste câteva secole, prin Pia Brătianu, se va pune bazele dinastiei Brătienilor, pentru ca între cele două războaie mondiale, Maria Brătianu să devină mama poetului Ion Pilat…În final Mihai Mustățea dă citire unui poem scris de Ion Pilat.
Pr. Constantin Mănescu, de la Parohia Urșani-Horezu, a prezentat „Scrisoarea lui Manuil din Corint către Sfântul Neagoe Basarab” pe care redacția nostră la publicat în ultimul număr al Culturii vâlcene, nr. 182 din luna ictombrie 2021…
Fenia Driva îl prezintă pe Ovidiu Mihail Stângă care prezintă lucrarea „Anul revoluționar 1821 – două veacuri”.
Ovidiu Mihai Stângă: – …În imperiul țarist se născuse o tendință de refacere a Imperiului Roman. Nu se vorbește de refacerea unui stat grecesc, ci a Imperiului Roman de Răsărit, Imperiul Ortodox! Pe tron se preconiza un împărat rus!…Ecaterina a II-a îl vedea pentru nepotul ei Constantin, iar pe Grigori Potemkin, aghiotant și apropiat al camarilei, îl vedea rege al Daciei, în fapt Moldova unită cu Valahia. Chiar se gândea la lucrul acesta odată cu înfrângerea Imperiului Otoman și recucerirea Crimeii, după care se gândea să ajungă la Istambul…Lucrurile au trenat, însă, și așa au urmat mai multe revolte, apoi Revoluția Franceză, Revoluția Americană, a apărut Napoleon I. Asta arată că urmează o efervescență a mișcării sociale și naționale în toată Europa. Tudor Vladimirescu cunoștea foarte bine lucrurile acestea. El a participat la Conferința de la Viena după prima înfrângere a lui Napoleon…A făcut parte din delegația Rusiei fiind colonel și conducând un regiment de cazaci rumâni. Din delegație mai făcea parte și Alexandru Ipsilanti, fiul lui Constantin Ipsilanti cel care în 1806, cu ajutor rusesc, a reușit să domnească în Moldova și în Țara Românească pentru o perioadă de timp, după care, intervenind iarăși Napoleon, acest proiect de unire al celor două țări a căzut… Aceste premize l-au îndemnat pe Tudor Vladimirescu să ridice la luptă pandurii…aceștia fiind un corp de armată înființat de austrieci în Oltenia și Banat pe timpul ocupației lor din 1718 și până în 1739. Pandurii erau miliții locale care trebuiau să acționeze în sprijinul austriecilor protejându-i pe cei care colectau impozite și păzeau drumurile de lotri…După retragerea austriecilor pandurii au rămas, dar au fost încet încet destrămați de turcii care preluaseră din nou autoritatea…Turcii au introdus în schimbul pandurilor formațiile de arnăuți (alcătuiți din aromânii din Albania). (…) Eteriștii au intrat în conflict cu Tudor Vladimirescu, acesta, nedorind să intre în conflict cu turcii cu care dorea să rezolve problemele diplomatic …Eteriștii căzuseră în capcana întinsă de ruși, și se aflau între armata rusească și moldovenii răsculați împotriva eteriștilor care prădaseră Moldova. Cine erau eteriștii? „Eteria (Philiki Hetairia – Societatea prietenilor) a fost o organizație secretă creată la Odesa de Nikólaos Skúfas, Tănase Țakalov și Emanoil Xánthos la data de 14 septembrie 1814 după ideile lui Rigas Velestinlis din Velestino, și care avea ca scop eliberarea creștinilor, cu precădere a grecilor, de sub stăpânirea otomană, și întemeierea unor state creștine libere, îndeosebi a unei Elade libere (frontierele acesteia nefiind specificate, dar se spera tot înconjurul Mării Egee și capitala Constantinopol). Întemeierea Eteriei este concomitentă cu cea a societăților Frăția și Junimea în țările române, și se încadrează în marea mișcare socială revoluționară a anilor 1820 – 1830, care a condus la independența țărilor din America Latină, la revoluția franceză din 1831, la Revoluția Română din 1821 și la revolta grecilor, care a dus la independența Greciei. Ideile și organizarea internă a Eteriei sunt inspirate din cele apărute cu patruzeci sau treizeci de ani mai devreme în America de Nord și în Franța. Eteria avea filiale peste tot unde existau comunități grecești, desfășurând o activitate intensă și în Principatele Române (unde cel mai cunoscut dintre eteriști este Tudor Vladimirescu). Ea se sprijinea pe forța materială a burgheziei comerciale (îndeobște grecească în Imperiul Otoman), destul de numeroasă și avută” (Wikiapedia, 20 noiembrie 2021).
Dacă în cei 300 de ani până la 1821 s-a rezistat prin cultură, după 1821 cu ocazia Revoluției lui Tudor Vladimirescu începe și rezistența prin forța armată, fapt demn de consemnat pentru istoria națională, acest an este considerat anul de început al naționalismului românesc care va domina întreg secolul XIX…ajungând ca în 1878 să se obțină independența României…Sigur este că, dacă nu ar fi existat această rezistență prin cultură până la 1821 și dacă nu ar fi existat această revoltă armată condusă de Tudor Vladimirescuste, atunci nu ar fi existat nici Independența din 1978, nu am fi avut nici Unirea din 1859…Și toate își trag seva de la 1453, căderea Constantinopolului, când ortodoxia răsăriteană primește o lovitură de moarte, iar portstindardul acesteia au devenit principatele dunărene, Valahia și Moldova, acestea sprijinind ortodoxia vie de la Muntele Athos, sprijinind atâtea și atâtea ctitorii ortodoxe din ținuturile noastre și din împrejurimi… În 1821 s-au confruntat trei elemente care conferă mișcării armate condusă de Tudor Vladimirescu caracter de Revoluție… Primul îl constituie Tagma jefuitorilor o clică de politicieni, să le zic așa, ai vremii, porniți din inima Imperiului Otoman către țările române, așanumiții fanarioți, cum se numeau cei din mahalaua Fanarului din Istambul…trimiși după moartea lui Constantin Brâncoveanu și căderea lui Dimitrie Cantemir…De acum înainte turcii numeau domnitorii, și nu boierimea pământeană…Al doilea element îl constituie adunarea norodului cu care Tudor Vladimirescu dorea să schimbe situația dezastruoasă creată de fanarioți…norodul, chiar națiunea română. Alături de Tudor Vladimirescu au fost foarte mulți boieri de categoria a II-a, români cu toții, din cele două Principate: Iancu Jianu, Ghiță Cuțui…Iancu Jianu care, chiar, a preîntâmpinat o invazie turcească, mediind la Nicopole și convingându-i pe turci că nu împotriva lor luptă Tudor Vladimirescu, ci împotriva corupției fanariote… Al treilea element a fost Organizația Eteria depsre care am vorbit mai înainte.
Ovidiu Mihail Stângă a trecut în revistă, în final, până și faptul că Petrache Poenaru (inventatorul stiloului și primul român care a circulat cu trenul, în Anglia n.n), a făcut parte din armata condusă de Tudor Vladimirescu, a fost aghiotantul său (care umbla cu călimara la brâu în jurul lui Tudor, fapt care ne-a determinat să scriem într-un număr al revistei Seniorii, în urmă cu zece ani, că, noi credem, că autorul cântecului M-a făcut mama oltean este Petrache Poenaru – unul dintre cei mai de seamă oameni pe care i-a dat Oltenia, desigur, alături de Constantin Brâncuși, care nu poate fi niciodată singur… n.n) (Pe www.culturaarsmundi.ro, Video Arhiva, puteți viziona această expunere cu titlul – deci și pe You Tube – „Ovidiu Mihail Stângă – Simpozion Neagoe Basarab 2021 Ostrov Călimănești”)…
În condițiile grele impuse de pandemia care a fost declarată în România, considerăm că întrunirea de la Ostrov închinată omagierii lui Neagoe Basarab a fost una dintre cele mai reușite manifestări din ultimii ani! cu sensuri și provocări dintre cele mai importante privind situația critică creată în țara noastră cu precădere în ultimul acest deceniu!…
Simona Maria KIS
Simion PETRE
