Eveniment impresionant în Comuna Golești, sat Vătășești, cătunul Țânculești, La Mănăstirea Sfântul Filimon, păstorită de Părintele Valerian Pâslaru, petrecut luni, 04 noiembrie, 2024, între orele 7:00 și 14:00, când dis de dimineață am pelcat cu Peujeot-ul Intol Press-ului însoțit de colonelul Ion Aldescu și câteva neamuri de-ale dumisale, ajungând în jurul orei 7:30 la pantele care nu permit decât o lățime de mașină să înainteze, drum pitoresc, de acces la Mănăstirea Sf. Filimon, mănăstire a actorilor și realizatorilor de spectacol! După ce a trecut mașina noastră, încă 10 limuzine s-au luat după noi, după care circulația a fost închisă. A avut dreptate Ion Aldescu, când, cu o seară înainte ne-a spus la telefon să mergem cât mai de dimineață, dacă vrem să ajungem până sus ca să putem sta de vorbă cu Părintele Valerian. „După ora 8:00 nu cred că mai putem sta de vorbă cu părintele stareț, sute de invitați vor veni din toată țara și din București, și nu vom reuși să-l abordăm direct!” mi-a spus col. Aldescu și a avut dreptate. Sus, la mănăstire era puhoi de lume și mașini, nu era decât 7:45 și nu am găsit loc de parcare decât în grădina unui vecin, pe o coastă!…De fapt lângă unul, Niculaie, care avea 2 struți în curtea casei…pe care, desigur, i-am filmat și fotografiat. Trebuie să vă spunem, că acolo sus, col (r) Ion Aldescu era așteptat de patronul restaurantului Birtuțu din pădure, inginerul Bebe Rizea, patronul de la Birtuțu din pădure care, se pare, a fost sufletul acestei sărbători din partea Cultului Eroilor. Da, a fost o mare, foarte mare, sărbătoare… În fapt, doream să-i vorbesc starețului mănăstirii, să-i dau câteva ziare, Cultura nr. 218, pe octombrie, care aveau o recenzie la ultima sa carte „Dialoguri la hotarul de taină”, semnată de subsemnatul, o carte excepțională, care-l fixează pe Părintele Valerian în fruntea călugărilor care au dat naștere, la acest început de secol XXI, unui curent căruia i-am zis: noul monahism! Un monahism care cheamă Strada, cu tot ce are ea mai frumos și legat de viața noastră, la Biserica mănăstirii. Strada, mai semnifică comnitatea! Ori astăzi se știe că Strada începe să ia dimensiuni minime și să nu mai poată influența cu nimic destinul comunității, decât la comanda unor forțe interne, chiar externe, destabilizatoare! Strada capitalei României, impresionant bulevard, în urmă cu 34 de ani, avea să-i schimbe destinul acestui mare fost actor, Dragoș Pâslaru, atunci când a fost bătut de mineri, fiindcă acesta era alături de cei care protestau pașnic de mai multe săptămâni în Piața Universității. Dragoș Pâslaru, în anul 1990, avea 39 de ani și zăcea, probabil jos, sau la urgența unui spital, în 19 iunie, când noi, patru ingineri de aceeași vârstă cu actorul sacrificat, din Centrala de Mecanică Fină Bucureștri luam autobuzul de la Tarom, aproape vizavi de sediul Poliției Capitalei, pentru a merge la aeroportul H. Coandă ca să zburăm la Paris… Trecând pe lângă sediul Poliției Capitalei am văzut polițiști mineri(!?) care păzeau un sediu aproape pustiu, cu geamuri sparte și ferestre ușor fumegând…În avion am avut loc între Gabriel Iliceanu (în spate) și Mircea Dinescu, în față. Erau foarte mulți dintre cei care, în 1990 s-au trezit revoluționari, elite ale României post 1989, nu tu mari ingineri, mari medici, savanți și cercetători, și care au luat frâiele conducerii României înjurându-i pe Ceaușescu și a lui soție, și pe toate neamurile lor…Doamne, chiar în ziua de Crăciun, omorându-i ca pe niște câini…înjurând România și socotind că drapelul tricolor este o rușine, fluturându-l cu o gaură în mijloc… Am aflat ulterior, la Paris, de la ambasadorul român că întregul avion a fost pus la dispoziție de statul francez, pentru a oferi protecție elitei intelectualității românești. În cazul nostru, al vâlcenilor, adică al meu care semnez articolul, și care deja scrisesem articolul „Sculptura și calculatorul” în ziarul „Experiment”, pe 7 februarie 1990, și, o lună mai târziu, articolul „Impas OPM” în renumitul „7 zile”, probabil prezența noastră deranja (e vorba și de soția mea – fosta șefă a Atelierului de Proiectare Asistată)!…era anul în care se făceau numiri în fabrică de către noua putere sindicalistă, și, uite așa, peste o lună am fost trimis împreună cu directorul nou numit, Gh Șurlin, la Frankfurt am Main să-l convingem pe cel mai mare producător de Cilindri hidraulici din lume, Hunger, să ne ia sub aripă…Când ne-am întors din RFG, în decembrie 1990 am fost numit Inginer Șef. Dar anul 1990 a adus mult rău Râmnicului, Vâlcii și întregii țări. Așa că și ilustrul actor, în condițiile noii Românii, ce mai putea să facă, când dumnealui a fost bătut, aproape omort, și când a văzut că statul nu-și apără cetățeanul, mai rău ca în timpul lui Ceaușescu (asta așa, ca să aruncăm vina numai pe el); …căci în 1990 te omorau pe stradă!? Păi te închini, când te scoli, când revii dintre morți și, ori te faci haiduc dacă ai unde și cu cine, ori, dacă ai carte și familie curată te călugărești! În această relatare de la sfințirea Mănăstirii Sf Filimon, care pe noi ne-a copleșit, ne oprim aici, spunându-vă că filmele mai importante pe care le-am realizat cu această ocazie le-am transmis colaboratoarei noastre și membră a familiei, Simona Maria Kis, pentru ca ea să vă ofere mai multe date despre ce și cum au cuvântat cei doi mari ctitori ai noului monahism creat aici pe meleagurile Vâlcii, în Parohia Arhiepiscopiei Râmnicului…
