12 mai 2022 – La Cercul Militar Naţional a fost comemorată Smaranda Brăescu, la 90 de ani de la primul salt cu parașuta – cea care a sărit de la 7.233 m. la Sacramento, îmbrăcată în ie românească, botezînd Avionul Aurel VLAICU, căruia i-a vopsit aripile în culorile tricolorului românesc. A fost lansată cartea „Lăsați-mă să zbor”, editată de Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii, filiala Cluj. Prima femeie paraşutist cu brevet din România, Smaranda Brăescu, stabilea recordul mondial de altitudine sărind de la 7.233 de metri, rememorează Ministerul Apărării Naţionale.
Terminase la București Academia de arte frumoase, secția ceramică. Apoi la Berlin a făcut cursuri de parașutism cu OTTO HEINKE, iar în America cursuri de pilotaj.
A fost condamnată în contumacie în 1946, că ar fi avut legături cu reacționarii, opozanții sistemului. Doi ani închisoare, ascunsă la mînăstirea Congregatia Maicii Domnului din Cluj, a murit în anonimat.
La lansarea cărții a „Lăsați-mă să zbor” a fost prezentă o strănepoată a sa, pe nume SMARANDA…și nepotul Smarandei Brăescu, Tudor Sireteanu, membru al Acadimiei Romane, fratele Anei Maria Sireteanu, cea care a fost redactor șef mulți ani la Radio România Cultural.
La 5 iulie 1928 Smaranda Brăescu a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.
La 2 octombrie 1931a cîștigat titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. și a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur.
Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 km, între Roma și Tripoli. În același an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.
A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.
În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit.
Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic.
A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistentă [MNR] împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet – prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru – nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialitățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici.
S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet, din Răchiteni, județul Iași și la Butea. Grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 s-a ascuns la călugărițele greco-catolice din Congregației Maicii Domnului de la Cluj. A murit pe 2 data februarie 1948, în Spitalul clinic universitar din Cluj, condus de renumitul profesor univ. dr. Iuliu Hațieganu, fiind înmormântată în Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj, parcela II B, numărul 1550, sub numele de Maria Popescu. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu – confirmate mai târziu – la început nu se știa nimic de mormântul ei din Cimitirul Central din Cluj, ulteior aflându-se locul, la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persoane.
Smaranda a venit pe lume la 21 mai 1897, într-o familie cu cinci fete şi patru băieţi din satul Hănţeşti, judeţul Galaţi. Între anii 1904-1909, aceasta a urmat cursurile şcolii primare din satul vecin Vizureşti, iar din 1911 se înscrie la Şcoala profesională de fete din Bârlad, pe care o termină în 1916. Smaranda îşi continuă studiile la Bucureşti, la Şcoala Normală „Principesa Elisabeta‟, urmând apoi cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti, după ce, în timpul războiului, se întoarce în comuna natală ca învăţătoare.
De la primul zbor Smaranda se îndrăgosteşte iremediabil de aviaţie la vârsta de 15 ani, mai exact pe 27 mai 1911, când Gheorghe Negrescu, unul dintre pionierii aviaţiei române, face o demonstraţie de zbor în oraşul lui natal, Bârlad.
Smaranda se afla în audienţă şi se minuna de grozăviile desenate pe cer de celebrul aviator. Avea şi de ce să fie fascinată, căci Brăescu era contemporană cu „epoca de aur a aviaţiei‟, cea a marilor raiduri, a zborurilor de record pentru înălţime, a competiţiei companiilor pentru transportul de pasageri şi a apariţiei paraşutei pentru avion. Pentru Smaranda, saltul cu paraşuta, o activitate deosebit de riscantă, devine cea mai nouă obsesie a ei şi începe să corespondeze cu inginerul german şi fabricantul de paraşute Otto Heinecke. În vara anului 1928, la invitaţia lui Heinecke şi cu banii împrumutaţi de la o cunoştinţă, Brăescu pleacă la Berlin, pentru a urma cursuri de paraşutism. După o serie de antrenamente şi cursuri de cunoaştere a paraşutei, la 5 iulie 1928, Smaranda Brăescu a executat primul salt cu paraşuta, de la o înălţime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie paraşutist din România. După acest salt, românca a declarat că s-a simţit „ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie‟.
După acel moment, România a devenit cel de-al patrulea stat european, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cu o femeie care obţine brevet de paraşutist. „Femeile n-au voie să facă aviaţie“ O Românie care nu i-a răspuns pe măsura meritelor sale, după cum chiar Smaranda avea să declare: „Am făcut o cerere pentru a intra în şcoala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, mi s-a spus, în cele din urmă, că femeile n-au voie să facă aviaţie!‟.
Pentru concetăţenii ei, tânăra era privită ca o ciudăţenie, o femeie cu apucături de băieţoi, iar activitatea ei era profund dezaprobată. Asta în ciuda faptului că, la 2 octombrie 1931, femeia cea ciudată scria istorie, câştigând titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6.000 de metri. Plecarea în America Respinsă de autorităţi, Smaranda strânge bani şi pleacă în America pentru a-şi îndeplini visul, acela de a stabili un record mondial la săritura cu paraşuta. Recordul era deţinut de un american şi măsura o săritură de la înălţimea de 7.233 de metri. S-a antrenat la San Francisco, cu sprijinul comunităţii românilor din oraş și a reuşit să strângă fondurile necesare efectuării saltului pentru doborârea recordului mondial, la 19 mai 1932, pe aerodromul din Sacramento.
După ce avionul în care se afla Smaranda a atins altitudinea de 7.400 m, aceasta a sărit cu succes, fiind proclamată învingătoarea recordului mondial de coborâre cu paraşuta. Cu această notorietate, Smarandei încep să i se deschidă mai uşor uşile aviaţiei şi să obţină un brevet de pilot civil în America. Brăescu devine, astfel, şi prima femeie din Europa brevetată ca pilot al SUA. Smaranda începe să fie apreciată la adevărata ei valoare şi, revenită în ţară, este decorată de către Regele Carol al II-lea pentru meritele ei.
Condamnată la închisoare În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Smaranda şi-a pus toate cunoştinţele despre aviaţie în slujba armatei române, alături de aviatorii şi de paraşutiştii conaţionali.
După război, aceasta protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, într-un memoriu semnat alături de alte personalităţi, care ajunge, însă, pe mâna sovieticilor, iar Smaranda şi ceilalţi semnatari sunt supuşi opresiunii comuniste.
Aşa încât, a fost condamnată, în lipsă, la doi ani de închisoare, a fost nevoită să se ascundă şi să-şi schimbe numele, pentru a nu fi trimisă la închisoare.
În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa.
12 mai 2022
lilianavpopa@gmail.com / 0740 110 348
