Ioan Barbu, directorul ziarului Curierul de Vâlcea şi al Editurii „Antim Ivireanul” a deschis şedinţa prezentând cele două cărţi: „Martiriul Sfinţilor Brâncoveni”-o culegere de materiale despre Constantin Brâncoveanul, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), prezentate în cadrul Simpozionului ţinut la Mănăstirea Bistriţa, unde importanţi scriitori au prezentat comunicări despre acest domnitor, şi cartea lui Felix Sima „Icoane şi versuri pe fibră de lemn”. Spunea, printre altele, doamna Gabriela Rusu Păsărin, invitată de la Craiova: … „Am venit cu emoţie, sunt momente în viaţă pe care am dorit să le trăiesc cu orice preţ…Aşa s-a întâmplat cu participarea la Salonul Naţional de Literatură din cadrul „Rotondei Plopilor aprinşi”, din acest an. Viaţa mi-a pus o încercare în faţă şi nu am putut participa!…Am trimis acea lucrare, care se pare, a avut succes, o comunicare despre martiriu din perspectiva femeii, pentru că, poate, asupra ei istoricii s-au oprit mai puţin!…Iată, lucrarea mi-a apărut în cartea de faţă.”
Felix Sima, referindu-se la ediţia prezentată, „Icoane şi versuri pe fibră de lemn”: „…Să combinăm, să îmbinăm icoane şi versuri. Departe este lumea în care vorbeam în basme, în poezii, s-a stins lumina aceea, Acum vântul suflă rece, ranele ne dor, noi adesea spoim cerul cu stele, adesea cârpim icoana timpului interior, pentru ca fiecare să se aşeze, cu viţa sa de vie să aibă hrană sufletului şi trupului neobosit.
…
Şi însemnez cu pana neagră
De la corb – bată-l deochii –
El tot vine, legumeşte
Şi cu ciocu-mi scoate ochii…
Închei cu dorinţa de bine, de sănătate şi de spor în toate. Aş vrea să-i mulţumesc pe domnii pictori care au intrat în această carte!….”
*
În partea a doua a fost prezentată piesa, monologul-One man show, de mare dramatism, „Shakespeare în viziunea lui Hamlet – O poveste imaginară”, susţinut de Vasile Pupeza, actor american de origine română, care în prezent trăieşte în Pittsburgh – Pennsylvania. Actorul citeşte la început un mesaj scris (face parte din text) de un prieten: câteva reguli de interpretare artistică, apoi intră în subiect (la pupitrul regiei sonore a stat Cristian Sima)… – Să-l privim pe om. (…) Care este calitatea lui de a fi peste celelalte animale? (…) Ce năroadă această lume, omul, auzi! să conducă el totul!? (…) Omul? Laolaltă cu dobitoacele? (…) Să-şi aşeze cerul sub tălpi? (…) Adesea te gândesc, Shakespeare, cu jale,/ Prieten blând al sufletului meu!/ Izvorul plin al cânturilor tale/ îmi sar şi le repet mereu./..Atât de crud eşti tu, şi-atât de moale,/ Furtună-i dai şi linu-i glasul tău/ Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe… Un spectacol care a interesat publicul, reuşit, care ne arată că arta spectacoluluiarta în general se bazează tot mai mult pe profesionalism în dauna profesionismului…
