Miercuri, 15 ianuarie 2025, la Arhiepiscopia Râmnicului, la Catedrala Arhiepiscopală s-a desfășurat în cadrul Zilei Culturii Naționale slujba de pomenire a poetului național Mihai Eminescu de la a cărui naștere au trecut 175 de ani! Slujba a fost efectuată de un sobor de patru preoți ai Arhiepiscopiei condus de Pr. Constantin Olariu, care a și prezentat cuvântul de binecuvântare scris cu această ocazie de ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
« În cuvântul de binecuvântare împărtășit cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a accentuat contribuția poetului Mihail Eminescu în apărarea valorilor naționale și a autonomiei bisericești: „născut în primii ani după Revoluția de la 1848, Mihail Eminescu a fost contemporan unor momente definitorii pentru istoria și viața spirituală a poporului român, amintind: Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de Independență (1877-1878), proclamarea Regatului (1881) și dobândirii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885). Acest din urmă moment este comemerat anul acesta în mod deosebit la împlinirea a 140 de ani de la acordarea sa, dar și în contextul omagierii Centenarului Patriarhiei Române. »
Pe pagina 1 a ziarului nostru prezentăm Cuv\ntgul Arhiepiscopului. După acest moment întreaga asistență s-a mutat în Scuarul „Mihai Eminescu” din incinta Arhiepiescopiei, unde în fața bustului în bronz al marelui poet a avut loc o scurtă slujbă de pomenire… Manifestarea de la Arhiepiscopie închinată zilei culturii naționale a continuat în Sala „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” unde s-a desfășurat premiera spectacolului de teatru „Nepotul meu se crede Eminescu”, regia Magda Catone, cu un scenariu semnat de Călin Liviu Georgescu și avându-i ca interpreți pe Rareș Prisăcariu (în vârstă de 9 ani-deja geniu al teatrului românesc), Magda Catone, Mihai Berecaru și Iosif Constantinescu (ghitară). Un spectacol monument, extraordinar, cu o încărcătură emoțională fără precedent, care se adaugă șirului de spectacole excepționale care au avut loc în incinta Arhiepiscopiei de când, 2014, ÎPS Varsanufie a fost întronat la Arhiepiscopia Râmnicului! Credem, deja, după episcopul Vartolomeu Stănescu de la Episcopia Râmnicului-Noul Severin, care la începutul sec. XX a fost și poet și unul dintre fondatorii teatrului vâlcean, IPS Varsanufie nu numai că îi stă alături, îi este un demn urmaș, dar prin calitatea spectacolelor găzduite, de nivel național, prin sprijinul acordat actului cultural comunitar, local, îl chiar depășește… „Încărcătura emoțională fără precedent” de care scriam mai sus s-a datorat faptului că, pe lângă cea provocată de versul eminescian știută dintotdeauna, în 15 ianuarie 2025 un înger a popsit în sala spectacolului Magdei Catone, și a grăit în versul eminescian!…și nu oricum, ci cu un talent actoricesc ieșit din comun, dumnezeiesc! Spectatorii, toți, nu părăseau sala la sfârșit și, ca pe un sfânt ierarh, doreau să-l atingă, să-l sărute, să dea mâna cu el. Toți se îmbulzeau să-i cunoască pe Gina și pe Marius Prisăcariu, părinții acestui mare actor-copil – născut în anul 2016 la Ipotești, Botoșani! Personal îi vedeam cu ajutorul minții pe Mozart, copilul minune, pe George Enescu, la fel…fiind emoționați la culme! Ultima parte a acestui recital, rostirea pe dinafară a articolului ziaristului de geniu Mihai Eminescu, fără doar și poate unul dintre cei mai mari publiciști din toate timpurile, a atins maximul acestei încărcături emoționale; același lucru, simțământ, l-am trăit în fața ecranului de cinematograf, 1975, în finalul filmului „Actorul și sălbaticii”, când Toma Caragiu (Caratase) își ține discursul înainte să moară pe scenă, criticând fascismul… Sărbătoarea – a fost o mare sărbătoare! – de la Arhiepiscopie a demonstrat tuturor că momentan societatea românească trece prin mari încercări și, că, invers de cum credeam cei mai mulți dintre noi (personal am văzut-o în cădere liberă încă din anul 2000) se pare că se trezește!…și în această trezire, biserica are un mare rol, fiind din ce în ce mai evidentă previziunea atribuită lui Malraux că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. …Ni se pare atât de natural textul „Nepotul meu se crede Eminescu”, atât de firesc, încât imediat după vizionare am plecat cu gândul la anii 1965, 1966, în clasa a VIII-a fiind, aici lângă Arhiepiscopie, la Liceul Vasile Roaită; și, când, după-amiza, împreună cu prietenul Poe – la gazda lui ne jucam scriind pe foi volante: că eu voi deveni după liceu un Michelangelo, iar Poe spunând că vrea să devină un George Călinescu! În alt registru, la acel prezent, ne băteam în săbii imaginare, eu fiind Alexandru Macedonski, el, Mihai Eminescu! Ne băteam pe prioritatea între cele două mari poeme: „Noapte de Decembrie” și „Luceafărul” … În seara de miercuri 2025, la Arhiepiscopia Râmnicului Rareș Prisăcariu ne-a impresionat atât de mult, încât copiii au devenit oameni mari, și aceștia, oamenii mari, au devenit copii. Ne-am amintit de poezia lui Eugenio Montale în care acesta definea plânsul nevinovat al unui copil: „Felicità raggiunta, si cammina/ per te sul fil di lama./ Agli occhi sei barlume che vacilla,/ al piede, teso ghiaccio che s’incrina;/ e dunque non ti tocchi chi più t’ama.// Se giungi sulle anime invase/ di tristezza e le schiari, il tuo mattino/ e’ dolce e turbatore come i nidi delle cimase./ Ma nulla paga il pianto del bambino/ a cui fugge il pallone tra le case.” (FELICITÀ RAGGIUNTA, SI CAMMINA) …(Dar cu nimic nu poate fi plătit plânsul copilului/ căruia-i scapă balonul printre case.) Desigur, Rareș nu a plâns fiindcă a fost lăsat să recite aproape jumătate de oră din creația marelui Eminescu, din contră, la sfârșit surâdea fericit că i-a ieșit bine excepționalul spectacol! Da, la 9 ani Rareș este un mare actor!
