La 28 noiembrie 2014, s-au împlinit 25 de ani de la trecerea la cele sfinte a părintelui Arsenie Boca. A doua zi am văzut la RomâniaTV, o secvenţă dintr-o emisiune dedicată părintelui, care m-a umplut de revoltă. Într-o înregistre audio, foarte cunoscută, care începe cu îndemnul părintelui “Opreşte-te…”, la un moment dat Sfinţia Sa spune că trebuie să mulţumim “Sfântului Soare” fiindcă ne-a mai fost dată încă o zi în care să-l vedem. Cea care m-a scos din sărite cu vorbăria ei nesăbuită, a fost, cine alta decât, Monica Tatoiu.
Muieruşca asta este convinsă că ea le ştie pe toate şi ne tot dă sfaturi, în stilul ei coleric, evident (nici o grijă, şi eu sunt o fire colerică). Sintetizez trei dintre afirmaţiile ei aberante:
1. Eu sunt foarte credincioasă!;
2. Nu am nevoie de intermediari în relaţia mea cu Dumnezeu!;
3. Să nu-ţi faci chip cioplit! Părintele Aresenie Boca a greşit când a spus că trebuie să-i mulţumim Sfântului Soare.
Ei bine, dragii mei, sesizaţi, sper, tâmpeniile susţinute de această individă extrem de enervantă pentru mine de câte ori o văd pe câte un post de televizune, să mă ierte Dumnezeu căci tocmai am păcătuit! Să le luăm pe rând:
1. “Nu judeca, pentru a nu fi judecat” spune Scriptura. Muieruşca asta nu numai că judecă pe altul, ci se judecă chiar pe sine însăşi şi, ce să vezi, îşi acordă generoasă calificativul “foarte credincioasă”. Personal, de câte ori mi s-a pus întrebarea “Crezi în Dumnezeu?”, eu am răspuns de fiecare dată: “Nu atât cât ar trebui!”. De ce? Fiindcă dacă aş fi răspuns “Da, cred!”, mi s-ar fi părut că aş fi minţit. Da, am îndoieli şi chiar dacă aş avea o doar singură îndoială, tot aş fi un păcătos nenorocit! Spre exemplu, nu pot să nu mă întreb uneori dacă nu cumva cu plictiseala din Rai (de prea mult bine) şi cu obişnuinţa din Iad (cu suferinţa veşnică), nu va mai fi nicio diferenţă între cele două locuri? Sau, nu cumva căderea din Rai a lui Lucifer a fost cauzată de pilctiseala lui de prea mult bine? Ori, atunci când l-a făcut pe Lucifer, Dumnezeu nu ştia “ce-i va putea pielea” mai tîârziu? Etc. etc.
Există o secvenţă filmată cu un martor care l-a cunoscut pe Arsenie Boca şi în care acel martor spune că, în faţa părintelui fiind, pierdut într-o mulţime de oameni, în timp ce părintele le vorbea, el se tot frământa şi căuta să desluşească răspunsul la întrebarea dacă părintele este cu adevărat “omul lui Dumnezeu”, ori un impostor. La un moment dat, părintele a tăcut, l-a fixat cu privirea sa pătrunzătoare, apoi şi-a făcut loc prin mulţime şi, ajungând în faţa acelui om pe care-l vedea pentru prima dată, l-a întrebat: “Ei, Dane, sunt un impostor, sau nu?”. “Mi-a îngheţat sângele în vine: de unde-mi ştia numele, că doar era prima oară când mă vedea!” – a mai spus acel om în interviu, iar când şi-a revenit din uluire a bâguit încurcat: “Vă rog să mă iertaţi, părinte!”. Numele ca numele, dar de unde ştia părintele ce era în capul lui? Câtă asemănare între ceea ce a relatat acel martor şi întrebarea lui Iisus “Pentru ce cugetaţi asta în inimile voastre?”, adresată cărturarilor şi fariseilor care cugetau în sinea lor că El este un impostor şi un păcătos căci tocmai săvârşise o blasfemie spunând “Iertate-ţi sunt păcatele, mergi în pace!”, fiindcă doar Dumnezeu poate ierta păcatele oamenilor.
Să ne reamnitim şi de remarca lui Iisus privitoare la credinţă: “Dacă aţi avea în voi credinţă doar cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia “Mută-te!” şi el s-ar muta!”, de întrebarea “Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”, adresată lui Petru atunci când a mers pe apă, de credinţa sutaşului care i-a spus lui Iisus: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, zii doar cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea!”, de mântuirea prin credinţă (“Mergi în pace, credinţa ta te-a mântuit!”) etc., etc. Iar Monica Tatoiu spune cu aplomb că ea este “foarte credincioasă”. Câtă mândrie deşartă, fiindcă, de fapt, spunând asta, a minţit cu neruşinare! Dar, nu mândria l-a pierdut pe Lucifer?
2. Recunosc, nu sunt deloc un mare studios al Sfintei Scripturi, dar ştiu că acolo se spune că noi, muritorii, avem nevoie de Maica Domnului şi de toţi sfinţii pentru a ne mijloci apropierea de Dumnezeu. Sunt atâtea exemple de binefaceri făcute de către Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cea “grabnică ajutătoare”, şi de către sfinţi celor care se rogă lor cu credinţă. Dacă noi nu am avea nevoie de ajutorul lor, de ce ar mai exista atâtea rugăciuni “oficiale/omologate” de Biserică şi adresate lor, inclusiv în cursul slujbelor? De ce am mai avea nevoie de icoane, de ce am mai avea nevoie de biserici şi mânăstiri, să le ardem, respectiv – dărâmăm, aşadar! Nu, madam Tatoiu este mai presus decât noi, muritorii de rând, ea nu are nevoie de intermediari, are… “intrare liberă” l-a Dumnezeu. Dumnezeule mare, dar femeiuşca asta, invitată la o emisiune despre Arsenie Boca, îl neagă chiar pe Arsenie Boca (v. şi în pct. 3)! Mai mult, ea Îl neagă chiar şi pe Iisus Hristos, cel trimis de Dumnezeu Tatăl să se jertfească pentru noi! Oare de ce nu-şi dă seama ce “scoate pe gură”?
3. Cu toţii suntem de acord, cred, că fără căldura Soarelui viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ. Ei bine, madam Tatoiu nu dă doi bani pe existenţa astrului zilei şi-l acuză pe părintele Arsenie că, spunând “Să mulţumim Sfântului Soare că ne-a mai dat încă o zi în care să-l vedem”, şi-ar fi făcut, pasămite, “chip cioplit”! Vă daţi seama ce a înţeles ea din ceea ce a spus părintele Arsenie? Soarele – “chip cioplit”? Atunci, pentru ea, cu atât mai mult icoanele şi bisericile sunt… chipuri cioplite! Să ne închipuim că ne-am trezi într-o bună dimineaţă (vorba vine, numai bună n-ar fi!) că am aştepta în zadar să răsară Soarele. Cine l-a făcut să dispară? Noi oamenii? Da, poate, prin păcatele noastre, dar până una alta nu noi l-am şi făcut, iar dacă este vorba să dispară, atunci asta va fi voia lui Dumnezeu. Mărturisesc, chiar dacă muieruşca asta nu mi-a făcut niciodată o impresie favorabilă, nu credeam să aibă un intelect atât de limitat! Ei, dar, asta e, “de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”.
Să ne rugăm, aşadar, cu credinţă tare părintelui Arsenie ca, la rându-i, să-L roage pe Dumnezeu – Tatăl Cel Ceresc, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, păcătoşii! Şi să mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat, uneori cred că nici nu-l meritam. Iar pentru cei care-l mai neagă încă pe părintele Arsenie Boca, şi printre aceştia, cu durere în suflet o spun – am constatat că se află chiar şi feţe bisericeşti, să spunem ca Iisus pe cruce: “Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”.
