Veniamin MICLE: -….Am reuşit să scriu a douăzeci şi cincea carte despre comuna Costeşti! (…) M-a preocupat acest teritoriu, al Costeştiului, pe care de la început l-am găsit ca fiind foarte bogat în Istorie! Eu m-am ocupat în special de istoria medievală a comunei, începutul mănăstirilor, şi am constatat că cea mai veche vatră monahală din judeţul Vâlcea este în zona Bistriţa! Bistriţa este mai veche decât Vodiţa sau Tismana Sfântului Nicodim! pe care istoricii le citează, însă, pe primul loc. Aici am descoperit că cea mai veche biserică datează de la 1300 şi a fost zidită în Peştera Sfântului Grigore Decapolitul. Lucru foarte interesant, este menţionată de arhidiaconul Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei, care vizita zona şi care a consemnat acest adevăr. Apoi avem Schitul Sfântului Procopie, despre care cronicarul polonez Maciej Stryjkowski afirmă că a fost zidit de Basarab I pe locul Bătăliei de la Posada…. Până acum s-au stabilit vreo unsprezece localităţi ca locuri posibile unde a avut loc bătălia, însă, după ultimele mele cercetări Bătălia de la Posada a avut loc în defileul Bistriţei; pentru că se spune că Basarab I a construit schitul Sfântul Procopie pe locul unde a fost Bătălia! Iar învăţatul rus Kovalevski ne informează că în locul Mănăstirii Bistriţa a fost un schit închinat Sfântului Procopie! De asemenea, în „Viaţa banului Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa”, scrie că atunci când avea el optsprezece ani a fost prins de turci, dus la Ţarigrad, închis în temniţă şi condamnat la moarte! Sentinţa trebuia să aibă loc pe 8 iulie, exact în Ziua Sfântului Procopie; noaptea, tânărul Barbu a petrecut-o în rugăciune stăruitoare către Sfânt, ca să-l salveze. Dimineaţa, temnicerii găsesc locul de detenţie gol… Tot în aceeaşi dimineaţa, stareţul Schitului Sfântul Procopie găseşte în biserică legat în lanţuri pe Barbu îngenuncheat în faţa Icoanei Sfântului Mucenic! Drept recunoştinţă pentru salvarea miraculoasă, Barbu promite Sfântului că va face în locul schitului o mănăstire monumentală! Astfel, Mănăstirea Bistriţa este construită pe locul unde a fost Schitul Sfântul Procopie, ctitorit de Basarab I! (…) Deci, ca să fiu mai scurt, în această zonă a Costeştilor au fost construite 27 de biserici! dintre care următoarele mănăstiri şi schituri: Mănăstirea „Schimbarea la faţă”sau „Bolniţa” Mănăstirii Bistriţa a fost construită în 1350! Toţi istoricii consideră că este ctitoria lui Barbu Craiovescu. Eu am demonstrat în această carte „Tezaur bistriţean”, că Mănăstirea datează de la 1350, fiind construită sub influenţa Mişcării isihaste de la Paroria, din sudul Dunării. Apoi a urmat Mănăstirea Bistriţa, construită pe la 1492. Apoi, pe la 1500 se construieşte Schitul „Ovidenia” sau „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită ca tainiţă, unde ascundeau tezaurul mănăstirii şi moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, când era mănăstirea în primejdie! Urmează Mănăstirea Arnota (1633), Schitul Sfinţii Arhangheli (1735), tot în Peşteră. Schitul „Scăunelul” sau „Părul” (1689), Schitul de Supiatră sau 44 de Izvoare (1701) şi Schitul Păpuşa (1710). Cunoaşteţi, nu? El este construit pe temelia unei biserici mai vechi, construită de Neagoe Basarab (1500-1502)! Acolo a fost construită Bolniţa mănăstirii Bistriţa, într-un loc climateric mai plăcut! (…)
Mănăstirea Bistriţa a adăpostit o serie de şcoli. În zona Costeşti, am găsit 27 de şcoli, din care 21 au fost organizate şi au funcţionat în Mănăstirea Bistriţa. Prima şcoală de cultură slavonă care a funcţionat în sec. al XV-lea! Era pentru călugări şi fiii boierilor! Acolo au învăţat nepoţii boierilor Craioveşti! Între care cel mai strălucit elev a fost Neagoe Basarab! După cultura sa, ne dăm seama ce şcoală se făcea atunci, pentru că Neagoe Basarab a fost şi teolog, şi istoric, şi jurist, şi filolog, …Tot în sec al XV-lea apare Şcoala Anonimă de Pictură! Anonimă pentru că nu i se cunosc autorii! care au pictat Biserica Ovidenia şi cărora nu li se cunosc numele! Tot la Bistriţa apare Şcoala de Tipografie a Ieromonahului Macarie…cel care introduce-primul-tiparul în Ţara Românească! Urmează şcoala de pictură a lui Dobromir, Şcoala de Sculptură, Şcoala bistriţeană de caligrafi şi miniaturişti, Şcoala de Cultură Slavo-Română. Toată lumea ştie de „Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung” din 1521, dar nu ştie că Bistriţa a fost un mare focar de cultură în limba română! Nimeni nu aminteşte de Zapisul de la Mănăstirea Bistriţa din 1573! Este primul Zapis mănăstiresc scris în limba română descoperit în Ţara Românească! …De ce vorbesc de toate acestea aici şi acum… Deoarece eu am vrut să fac din Mănăstirea Bistriţa ceea ce trebuie făcut! Fiecare Ţară ortodoxă are câte o mănăstire reprezentativă! Dacă în acea mănăstire se iniţia şi lansa ceva, ţara respectivă o declara prima universitate sau academie a ţării respective! Noi suntem români!.. dar mereu ne plângem că nu reuşim să realizăm ceva, fiindcă nu ne lasă ba turcii, ba ruşii, ba ungurii, şi uite aşa, nu facem nimic! Iată ce au făcut ceilalţi: Serbia şi-a declarat Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos Universitate Naţională, pentru că aici au apărut primele scrieri în limba naţională! Bulgaria: Mănăstirea Kelifarevo, Grecia: Mănăstirea Meteora, Ucraina: Mănăstirea Pecerskaia din Kiev, Rusia: Mănăstirea Serghie de Radonej. Noi ce facem? La Bistriţa a apărut prima tipografie a ieromonahului Macarie, prima carte românească: Istoria Universală a ieromonahului Mihail Moxa! Aici au apărut primele Şcoli de caligrafi! de miniaturişti! Şcolile de caligrafi au început din sec. XV şi au durat până în secolul XIX! Rusia, Bulgaria consideră primele Universităţi şcolile apărute în mănăstirile lor! La fel, în ţările din Apus, Franţa, Germania, Belgia etc. Ce ziceţi, n-ar trebui să facem acum o dezbatere prin care să stabilim ce trebuie făcut pentru ca Bistriţa să fie ceea ce merită, declarată simbolic prima Universitate a Ţării Româneşti?
Deci, meritul meu este că am săpat adânc şi am descoperit realităţi care nu s-au cunoscut până acum. Mi-a dat Dumnezeu şi timp, mi-a dat şi posibilitate. Bine ar fi să materializăm aceste descoperiri… Încă ceva, Mănăstirea Bistriţa a dat primul episcop al Râmnicului, în 1504! Lucru, iarăşi, demonstrat de mine. Odată vorbeam cu domnul Ioan Soare care-mi spunea lucruri foarte interesante de domnul Mihăilă; domnul academician Gheorghe Mihăilă, care mă cunoştea şi mă aprecia foarte mult, când eram între „patru ochi”! când eram în public, parcă se retrăgea! Şi domnul Soare l-a întrebat: domnule academician, de ce nu susţineţi opinia părintelui Micle cu privire la locul apariţiei Liturghierului? – Păi cum? să mă contrazic pe mine? O viaţă întreagă am susţinut Târgoviştea pentru prima tipăritură şi acum să susţin Bistriţa? Lăsaţi, după moartea mea! Şi să continui: ştiinţa admite polemica, fiindcă se vorbeşte şi se studiază pe bază de documente, în timp ce istoricii aceştia, nu au curajul să recunoască, parcă ar face un baraj în faţa cunoaşterii… Eu nu mă supăr dacă cineva, pe bază de document, mă contrazice! Eu când am o idee, pot să stau şi cincizeci de ani să clarific documentar. De exemplu, la Macarie tipograful, m-am gândit din anul 1957 când eram seminarist la Cluj şi am vizitat Mănăstirea Bistriţa; atunci o măicuţă ghid ne-a spus că acolo (acum suntem la Costeşti n. a.) a fost prima tipografie… Aşa m-a impresionat de mult!…prima Tipografie, Macarie! şi de atunci, unde găseam o informaţie o notam şi o puneam la dosar. Mă gândeam, oare voi ajunge eu să scriu o carte despre Macarie, când o să se împlinească 500 de ani? făceam calculul pentru 2008…şi mi-a ajutat bunul Dumnezeu. Mănăstirea Bistriţa a dat primul episcop, pe Macarie!… şi aici avem probleme cu istoricii! Sunt unii care consideră că a fost Maxim Brancovici, cutare, cutare, dar n-au documente! Documentul meu este: egumenul Macarie bistriţeanul ajunge episcop la Râmnic, iar când Neagoe Basarab devine domnitor, îl face Mitropolitul Ţării Româneşti, în anul 1512. Neagoe Basarab i se adresa aşa: – „Bunul meu părinte, dascălul şi învăţătorul meu”!… De ce îl numeşte aşa? Pentru că ieromonahul Macarie a fost stareţ şi profesor la Şcoala Slavonă de la Bistriţa, unde a învăţat Neagoe Basarab. Oare ce doriţi mai mult, dacă el îl recunoaşte „bunul meu părinte şi dascăl”!? …Aşa, primul document mănăstiresc l-am menţionat, al lui Eftimie; prima Istorie în limba română, 1620, Mihail Moxa; şi Pravila de la Govora a fost tradusă tot la Mănăstirea Bistriţa de Mihail Moxa.
Să mai spunem câteva cuvinte despre cartea „Tezaur bistriţean”…Istoricii spun că biserica Bolniţei îi aparţine lui Barbu Craiovescu, însă nu este adevărat. (…) Pictura Bolniţei datează din jurul anilor 1494, 1495! când Barbu Craiovescu era numai Ban. El ajunge Mare Ban în timpul lui Radu cel Mare….Vorbesc în carte despre Tabloul volitiv, de inscripţia originală, dar ele au fost modificate în 1710, când a fost pictat Pridvorul de la intrare. Vorbesc într-un articol despre Pantocrator; nici un cercetător nu a reuşit să descifreze inscripţia din jurul lui. După ce s-a curăţat pictura, am reuşit să o descifrez… Apoi am studiat toate textele Pantocratoarelor pe care le-am găsit, le-am comparat, începând de la Constantinopolul, din Grecia, Bulgaria, Rusia şi Ţara Românească, dar am găsit acest text numai la celebrul pictor Teofan Grecul; de origine aromână, s-a născut în capitala Imperiului Bizantin. Se spune că a pictat patruzeci de biserici din piatră, la Constantinopol, Halkidon şi Galata; apoi, între anii 1360 şi 1370 pleacă la Novgorod unde, cu ajutorul unor ucenici, realizează în 1378 frescele Catedralei Spaso Preobrajenie sau Schimbarea la Faţă. Remarcăm faptul că icoana Pantocratorul are textul identic cu cel din biserica „Schimbarea la Faţă” de la Mănăstirea Bistriţa, anume: „Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului”. Aşa m-am gândit la o legătură dintre Teofan Grecul şi Bolniţa noastră, şi am găsit-o: Teofan a avut ucenic pe marele pictor rus Andrei Rubliov, iar acesta l-a avut ucenic pe Dionisie Rusul care pictează multe biserici în Rusia, dar la un moment dat dispare şi nu e găsit nicăieri. Exact din 1492 până în 1496! când a fost pictată Bolniţa. Din comparaţia făcută între stilul lui Dionisie şi cel al bisericii Bolniţei, am descoperit imagini identice, exacte! Atunci am ajuns la concluzia că biserica Bolniţă este pictată de Dionisie Rusul!
Redat video şi în scris de Petre Cickirdan
