Am fost tentat să scriu „Citadelă sfărâmată”, dar nu poate fi vorba de aşa ceva, dovadă aceste Festivaluri, „LOTRU” şi „ENDURO” care s-au desfăşurat în acelaşi timp, între 11 şi 13 septembrie 2015 pe celebrul platou de la Voineasa, acum semipărăsit, dar amenajat admirabil în anii 70 de lucrătorii şi făuritorii de salbe de lacuri de acumulare pentru hidrocentralele de pe Valea Lotrului…O lume, în absenţa festivalurilor, care trage a suferinţă fiindcă în România acestor timpuri se ponegreşte, se critică ceea ce s-a creat bun în anii comunismului. Se critică eronat şi ce s-a construit recent, admirabila pârtie de schi de la Ciunget. Pentru ca să se facă ceea ce s-a făcut atunci, desigur, nu la cea mai înaltă calitate-vizând luxul, România trebuie să se mai nască odată! Plimbându-mă pe vechile alei pavate cu piatră cubică (piatra, părând a fi adusă aici de pe Calea lui Traian-împăratul Romei-fostă mai întâi „Traian” şi mai apoi „V.I.Lenin” (1944-1990) din Râmnicu Vâlcea, atunci când a fost refăcută-lărgită şi acoperită cu asfalt-aprox 1980) am admirat vechile vile din piatră şi lemn-aproape în stare bună-deşi părăsite! Alei cu vile, spaţii de parcare, locuri de joacă, un imens parc întreaga aşezare, un adevărat orăşel de munte! Extraordinar! şi nu departe de una dintre minunile lumii, creată acum, pârtia de schi de la Ciunget (scuzată să-mifie repetiţia)! Viitorul acestui judeţ nu trebuie gândit în afara spaţiului aceasta cu adevărat mirific, adevărat muzeu de ce poate face mai bun mâna omului atunci când ea este angajată să muncească într-un timp al speranţei! Vroiam să merg degrabă să mă întâlnesc cu primarul, cu şeful Poliţiei, cu membrii Consiliului Local şi să le spun tuturor că trebuie întreaga amenajare a vilelor şi hotelului central să fie dăruite oamenilor, celor ce doresc, să devină proprietari, pentru ca să renască, să fie cea fost această Voineasă de la înălţime, aşa cum am simţit-o eu când mi-am petrecut concediile înainte de 1990!…aici.
*
În 1970, când absolveam Liceul “Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, construcţia Hidrocentralei de pe Lotru atrăgea pe toţi cei care vroiau să câştige bani mulţi (şoferii erau cei mai bine plătiţi) pe cei care căutau un loc de muncă care să le asigure venituri rapide. Hidrocentrala de pe Lotru, pentru care dramaturgul Doru Moţoc scrisese prin anii optzeci piesa de teatru « Undeva, o lumină », a fost în acea perioadă un punct de atracţie pentru poeţi, cei mai cunoscuţi, atunci, luându-se, alături de fierarii betonişti, cu muntele la “trântă”! Începutul avusese loc la Vidraru unde poetul sculptor şi inginer Constantin Popovici instalase în 1971 Prometeul său din tablă de inox…hidrocentrala de la Vidraru se construise între 1960 şi 1966, noi, vâlcenii fiind participanţi la vonstrucţia ei alături de fierarii betonişti din Piteşti…În 1970, Miliţia, în Râmnicu Vâlcea te legitima şi “ridica” de pe stradă dacă aveai vârsta peste cea a majoratului, nu erai elev, şi nu aveai un loc de muncă! Noi, tinerii de atunci, apreciam lucrul acesta, ofertele care veneau de pe şantier, aşa încât, şase luni, eu-spre exemplu-am lucrat ca sudor pe şantier în cadrul T.C.Ind. Govora înainte de examenul de admitere la facultate, din 1972.
*
Aşadar, iată-ne din nou la Voineasa, în aceste zile de septembrie, nu prea însorit, ca participanţi la Festivalul Muntelui Lotru, unde cei trei conducători ai Clubului de Turism Ecologic Montan „LOTRU”, Gheorghe Sporiş (preşedinte), Vali Constantinescu şi Florea Florinel (vicepreşedinţi) ne-au primit şi ne-au antrenat în petrecerea unui sfârşit de săptămână de neuitat. Cu această ocazie Gh Sporiş şi-a lansat frumuseţea de „Hartă a Ţinutului de Nord a Judeţului Vâlcea” care cuprinde arealul dintre râurile Gilord şi Topolog pe axa E-V şi dintre sudul Municipiului Râmnicu Vâlcea şi Râul Vadului, Comuna Câineni, pe axa S-N…În seara zilei de 12 septembrie am participat toţi la şedinţa de conferire a premiilor participanţilor la acest festival, Editura Intol Press primind „Trofeul Lotru” şi Diplomă-Locul 1 „Lira carpatină a Lotrului”…Desigur după cum arătam şi mai sus, în aceste trei zile am avut norocul să asistăm, aproape să participăm-asistând pe traseu şi petrecând serile împreună cu concurenţii-la Festivalul ENDURO Voineasa 2015 în care motociclişti din toată ţara şi-au dat întâlnire pentru a se lua la „trântă” cu muntele…pe două roţi!
petre cickirdan, 08 10 15
