Redăm ştirea de pe TVR Craiova, dată după desfăşurarea manifestării de la Muzeul de Artă al oraşului Craiova şi intitulată „Zilele Constantin Brâncuşi la Craiova-2018”, şi care a avut loc duminică 18 februarie 2018…
Reporter: Două zile de reprezentaţii artistice şi aduceri aminte au fost consacrate la Craiova lui Constantin Brâncuşi şi Marin Sorescu…
P Cichirdan: Oraşul Craiova are un precedent extraordinar prin faptul că aici Brâncuşi s-a format ca sculptor. Aici sunt urmele prime ale lui Brâncuşi, în Craiova, acest oraş minunat, care, mai ales în perioada postbelică, a avut o dezvoltare uluitoare….
Sorina Barbu: O să cânt ceva din repertoriul Mariei Tănase, pentru că, ştim cu toţii, Constantin Brâncuşi a iubit cântecele Mariei Tănase şi spunea chiar că pentru fiecare cântec al ei ar crea o Pasăre Măiastră…
Cornel Popescu: Prin aceste manifestări păstrăm prezent în mijlocul nostru personalitatea sa, lăsând şi transmiţând urmaşilor această mare figură a culturii româneşti… Pe Brâncuşi îl vrea toată lumea alături!…noi l-am avut aici!
Reporter: Zilele Constantin Brâncuşi la Craiova au ajuns la cea de a VI-a ediţie. Organizatorii spun că oraşul Craiova a avut un loc special în viaţa artistului aşa că o astfel de manifestare în centrul Băniei era obligatorie…
Cristian Ciomu: Sperăm ca această manifestare să ajute oraşul Craiova, oraş pe care noi l-am văzut ca pe unul care a oferit o renaştere artistică, şi care poate în continuare să poarte acest destin oferit de marele artist, oraş al renaşterii culturale…
Reporter: Constantin Brâncuşi s-a născut pe 19 februarie 1876 la Hobiţa judeţul Gorj…
*
La începutul manifestării TVR Craiova i-a intervievat pe cei patru protagonişti anunţaţi din vreme ca susţinători ai spectacolului simpozion de la Muzeul de Artă (mai puţin pe Ilinca Zamfir, care alături de Cristian Cionu reprezintă, după noi, spiritul de modernitate, cântecul valabil de la timpul antic şi până în prezent, al spectacolului-simpozion). Nu ştim ce au spus mai mult cei trei craioveni, dar noi, esenţial, am oferit câteva informaţii, în această clipă, de interes major!… Spectacolul simpozion se desfăşoară de câţiva ani în paralel cu manifestările Constantin Brâncuşi de la Centrul cu acelaşi nume de la Târgu Jiu, extrem de populare până acum doi ani, cu participanţi din toate artele: muzică, literatură, artă plastică, arhitectură, filosofie şi cu personalităţi din întreg arealul naţional!…pentru ca de doi ani, cum spuneam, să se restrângă (odată cu profesionalizarea-instuţionalizarea acestui centru transformat într-o filială a UAP şi a unei reviste de cultură a centrului!) într-un fel de manifestare a consiliului de administraţie (al centrului) pus să administreze ceea ce scriu şi spun domniile lor despre Brâncuşi! Nimic mai grav, mai ales că onoraţii domni se şi auto-stipendiază în această acţiune de reală izolare a marelui sculptor, dar, motivând că sunt preocupaţi de imaginea lui Brâncuşi în afara graniţelor şi la UNESCO! Nimic mai impardonabil să stipendiezi sculptori şi critici, şi filosofi (mai toţi de nimic), după ce mari personalităţi europene, din varii domenii, au subliniat noanţele de sculptor de geniu, de arhitect, de inginer şi de filosof ale excepţionalei personalităţi, aproape unice, a secolului XX…De aceea trebuie subliniat că manifestările de câţiva ani de la Muzeul de Artă din Craiova, reale interferenţe ale artelor aşa cum este în sensuri şi opera brâncuşiană, de doi ani pare a fi în antiteză profundă cu manifestările târgjiene ale Centrului care poartă numele marelui sculptor, ridicându-se prin veneraţie şi umilinţă sacră cu adevărat la valoarea colosală a celui omagiat, şi, care, de la apariţia şi afirmarea sa în1907 şi până în anii cincizeci a păstrat arta plastică sculpturală şi arhitectura în echilibrul lor milenar…şi nu cum au făcut ceilalţi artişt, avangardişti, pictori, muzicieni şi poeţi, omorând arta prin deconstrucţie şi dezechilibru! Craiova, oraşul care l-a format pe Brâncuşi în meseria de cioplitor şi designer, care i-a găzduit acestuia adolescenţa la Şcoala de Arte şi Meserii, oraşul cu cel mai frumos Muzeu de Artă din Europa, şi valoros, care are cea mai interesantă şi unică colecţie „Constantin Brâncuşi” atât la Muzeul de Artă, cât şi la Muzeul Şcolii de Arte şi Meserii!…oraşul care a fabricat şi încă mai fabrică automobile şi avioane cu reaţie, locomotive electrice…Oraşul care după al Doilea Război Mondial a refuzat să rămână doar în sistemul cultural estetic umanist şi s-a autoîmputernicit în cel mai complex sistem productiv, demonstrând că este cu adevărat celebra şi puternica Bănie a Valahiei dintre Munţii Carpaţi şi Dunăre…
*
Duminică 18 februarie 2018, la Muzeul de Artă – Sala Oglinzilor – Cristian Ciomu, Ilinca Zamfir, Mircea Suchici şi Cornel Popescu au organizat spectacolul simpozion Simpo-Cantus: „Brâncuşi-Sorescu-brânca şi soarele în Făurar” Arc de lumină. Organizatorii, iniţial conduşi de Dan Lupescu, au încercat să-l strecoare în acest „Arc de lumină” şi pe Constantin Brâncoveanu, dar nu au reuşit decât o minimă amintire susţinută la cobză de Ion Creţeanu, desigur, baladă celebră în felul ei, „Brâncoveanu Constantine”, şi pe care publicul abia o aşteapta! …Susţinem, dându-i dreptate şi lui Mihai Sporiş, care a asistat ca invitat al nostru, că acest instrument, cavalul lui Cornel Popescu este suficient în permanentizarea imaginii lui Brâncuşi în arealul său bucolic, românesc; domnia sa, C. Popescu, ştiind foarte bine când să „minuneze” şi când nu cu cavalul, dar rămânând permanent pe scenă pentru a închide acest colier sonor format din orga lui Cristian Ciomu şi vocea antică şi de mezzosoprană a Ilincăi Zamfir… Aceşti patru temerari în ai armoniilor sacre, şi ultramoderne, au fost ajutaţi de invitaţii lor brâncuşieni: Petre Cichirdan şi Pavel Floresco, primul citind din volumul său „Poezia stare de veghe” (2012) poemul „Marin Sorescu, pictor”, cel de-al doilea, făcând, ca de fiecare dată, o interesantă incursiune în lumea cifreor, magice, care se spune că a însoţit creaţia brâncuşiană. Dacă anul trecut Pavel Floresco a încadrat lucrări ale lui Brâncuşi în Fibrele lui Fibonacci, anul acesta le-a descoperit numărul iraţional 1.618…Sorina Barbu, prezentată ca o demnă urmaşă a Mariei Tănase, a interpretat două lucrări din repertoriul celebrei cântăreţe de mizică populară, „Balada lui Iancu Jianu” şi „Cine iubeşte şi lasă” păstrând atmosfera de baladă atât de bine redată de Cornel Popescu şi Ion Creţeanu. Mircea Suchici a concertat cum numai el ştie să o facă pe două opusuri personale pentru ca mai apoi să aducă în faţa auditoriului de la Muzeul de Artă pe fiica sa, Andreea, la vioară, amândouă instrumente, violoncel şi viioară, părându-ni-se cu un timbru şi amplitudine colosale!…glumea Suchici, după concert că sunt două instrumente Guarnieri!…Oricum am salutat prezenţa în public a tinerei violoniste, după părerea noastră, un veritabil talent; am admirat dezinvoltura, precizia tremolului, claritatea, de ce nu, frumuseţea angelică a violonistei; căci cu expresivitatea tutorelui, Mircea Suchici, suntem obişnuiţi! O figură cu totul nouă în anturajul Ilincăi Zamfir şi lui Cristian Ciomu a fost Iulian Albu, am înţeles de la prezentatori, un cunoscut brâncuşolog, şi el, în sfârşit, nefiind de acord cu nici un fel de asemănare între numele Brâncuşi şi subtantivul „brâncă”-labă de urs-care a apărut în program! …nici cu Brânc-rădăcina numelui Brâncoveanu… Desigur, spunem în final, că reprezentaţia de la Muzeul de Artă din Craiova dedicată lui Brâncuşi şi Marin Sorescu se înscrie pe linia reuşitelor interferenţe ale ştiinţelor şi artelor: literatura, muzica, matematica, arhitectura!…sub însemnul rafinamentului sensibilităţii artistice!
Petre CICHIRDAN
